Ca și cum ai fi îndrăgostit

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Ca și cum ai fi îndrăgostit jpeg

Like Someone in Love, din 2012, film franco-japonez, regizat de Abbas Kiarostami, cu Rin Takanashi, Tadashi Okuno și Ryo Kase în rolurile principale. Akiko, studentă la sociologie, lucrează noaptea ca prostituată într-o rețea din Tokyo. În seara în care trebuia să se întîlnească cu bunica ei venită special în oraș ca să o vadă, tînăra este trimisă de patronul ei la un client cu care acesta pare să aibă o relație cu totul specială. E vorba de Takashi, un bătrîn, fost profesor de sociologie, care, altfel, își ocupă timpul cu traduceri și conferințe. Akiko are însă și un iubit, Noriaki, un tînăr care lucrează la un atelier de reparații de mașini și care, deși nu știe de ce iubita lui este foarte ocupată în unele nopți, încearcă din răsputeri să o țină sub control. Avem, așadar, trei „roluri” (mai curînd decît trei biografii) care se intersectează, dramatic, pe parcursul a trei zile, transformînd această intersecție în destin: cu minciuni, sincerități secvențiale, bună-credință, dorința de a repara greșeli din trecut, violență. Trei roluri preluate întîmplător, pe termen scurt: bătrînul profesor este un client al rețelei de escorte, dar singurul serviciu pe care și-l dorește este acela de a petrece o seară cu dialog, vin și supă de creveți în compania unei tinere femei frumoase. Asumă, mai apoi, în fața tînărului iubit, rolul de bunic protector al lui Akiko. Akiko, la rîndul ei, asumă pe rînd rolul de prostituată, dar și de studentă la sociologie, pentru nici unul din aceste roluri neavînd o aptitudine evidentă: nu știe să mintă „eficace”, spune replici din arsenalul seducției fără pic de convingere, examenele la facultate sînt departe de a putea fi socotite succese. Noriaki se prezintă „bunicului” ca viitor soț, fără ca logodnica lui să își fi dat acordul vreodată pentru a intra în scenariul construit de el. Toți trei își „interpretează” rolurile, benigne, de altfel, convinși fiind ori că le joacă pe cont propriu, fără să afecteze biografiile celorlalți, ori că, dacă se va întîmpla asta, efectul va fi unul benefic. Își joacă rolurile cu candoare, cu bună-credință, fără să evalueze consecințele, fără să ia în calcul alte opțiuni posibile, fără să aibă habar că sînt aproape, foarte aproape de linia unui „definitivat”, dincolo de care nu se mai poate schimba nimic.

Felul în care filmul relatează frînturile de biografie ale personajelor este cu adevărat emoționant: sînt personaje comune, ca vecinul de bloc, colega de bancă sau de serviciu, profesorul pe care îl vezi o dată pe săptămînă, pe scurt, anonimi pe care doar o moarte violentă, absurdă, inutilă i-ar putea ridica la rang de personaje excepționale. În casa profesorului, tînăra pierdută în orașul amețitor, departe de oricine ar putea depune mărturie despre biografia ei de dinainte de alegerile proaste pe care le-a făcut, încearcă să își compună un chip, găsind asemănări neverosimile între ea și fețele din fotografiile de familie ale „clientului” ei. În fața tînărului iubit posesiv, agresiv, necopt, bătrînul își recompune, la rîndul lui, chipul de mult pierdut al bărbatului protector, care poartă responsabilitatea celor pe care i-a adus în propria viață, fără precauție, fără strategii. Noriaki, intimidat și iritat de misterul care învăluie nopțile iubitei lui, dar și de autoritatea „bunicului”, își asumă decizii pe care nu are nici maturitatea, nici puterea să le înscrie într-un scenariu benefic, verosimil pentru toți cei implicați.

Cind Akiko se întoarce de la examenul de sociologie, profesorul o roagă să îi povestească ce a scris, ca să îi dea posibilitatea să se verifice. „Iʼd rather not know all the mistakes Iʼve made. Iʼm depressed enough as it is”, răspunde tînăra („Mai bine să nu știu unde am greșit, sînt și așa destul de deprimată”). Și-ți spui atunci că poate asta le-a lipsit tuturora: un moment de răgaz retrospectiv. O clipă de atenție la felul în care se modifică imaginea din preajma lor, cu fiecare alegere făcută. O scurtă încercare de a privi lucrurile și prin ochii celuilalt. Și-au jucat rolurile pe pilot automat, fiecare cum s-a priceput, din dorința de a se salva, de a supraviețui, din teama de singurătate sau de eșec. „Îndrăgostiți”, dar „ca și cum” ar fi fost îndrăgostiți...

Maria Iordănescu este psiholog.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.