Bucureşti, oraşul invizibil

Andreea APOSTU
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Bucureşti, oraşul invizibil jpeg

De fiecare dată cînd plec departe de București, pentru o lună, două sau mai mult, iau cu mine o carte: Orașele invizibile. Dacă celelalte titluri pe care le îndes în bagaje se mai schimbă, acesta rămîne constant, pentru că, citind despre cetățile improbabile ale lui Italo Calvino, îmi amintesc de propriul oraș improbabil pe care l-am lăsat acasă.

Am identificat Bucureștiul, rînd pe rînd, cu mai toate orașele descrise de Marco Polo marelui Kubilai Han în această carte, dar l-am regăsit cu precădere în evocarea Zairei, orașul-amintire, care „…nu-și spune trecutul, îl conține ca pe liniile unei mîini, scris în muchiile străzilor, în zăbrelele ferestrelor, în balustradele scărilor, în antenele paratrăsnetelor, în mînerele steagurilor, fiecare segment brăzdat la rîndul lui cu zgîrieturi, zimți, crestături, mîzgălituri“. Rareori mi-a fost dat să văd un oraș mai plin de semnele timpului ca Bucureștiul: peste tot răni, vînătăi, cicatrici, mîzgălituri, căderi și carențe.

Liniile sale din palmă sînt frînte, iar trecutul, fărîmițat. Bucureștiul a devenit în ultimele decenii nu doar un oraș improbabil, ci și unul invizibil. Poate părea ciudat sau nebunesc să afirm așa ceva, dar am convingerea că Bucureștiul este un oraș nevăzut. Pe stradă, la orele de vîrf, mergem absenți sau privim doar ținta (și nu țintă). Scopul nostru este să ajungem din punctul A în punctul B cît mai repede, fără rest, fără adaosuri inutile, fără zăbavă. Ne-am obișnuit să trecem pe bulevardul Magheru în drumul nostru spre Universitate sau Piața Romană, spre o librărie sau birou, spre bibliotecă sau facultate: e doar o linie pe hartă, pe care noi trebuie să o parcurgem, nimic mai mult. De cîte ori nu ni s a întîmplat să fim strigați pe stradă de o cunoștință și să nu o auzim sau să ne spună cineva că ne-a văzut în urmă cu cîteva zile, pe lîngă Cișmigiu: „Dar eu cum de nu te am văzut?“ Orașul a devenit un spațiu de tranzit, iar privirea noastră s a obișnuit să alunece peste clădirile mutilate și ruinate, chiar și peste persoane, fără să le mai vadă, dintr-un fel de instinct de supraviețuire. Dacă nu văd răul, dacă nu mă uit în prăpastie, ele nu există.

Așa ajungem să trăim într-un oraș necunoscut. Nici chiar auto­ritățile nu-l cunosc. Nu se știe, de pildă, numărul exact de clădiri din cele 98 de zone istorice protejate ale Capitalei, nici starea lor de conservare sau riscurile seismice. Și în mințile noastre, și pe hartă, se desenează astfel niște nebuloase prin care înaintăm cu dificultate. Orașul ne face temători: în drumurile noastre zilnice o luăm de obicei pe rutele sigure, pe bulevarde, străzi mari, active din punct de vedere economic și social. Așa se face că, la doi pași de miezul Bucureștiului, sînt străzi pe care majoritatea bucureștenilor nu au trecut nicio­dată: între Calea Moșilor și bulevardul Carol, prin cartierul evreiesc sau strada George Georgescu, situate la cîțiva pași de Piața Unirii. Zone întregi dispar astfel, nevăzute, de pe harta noastră mentală și afectivă, dar și de pe harta economică a orașului: sînt cartiere moarte, fără activități comerciale, fără incluziune socială și fără legături organice cu restul țesutului urban. Condamnate la sărăcie și uitare, ele mor încetul cu încetul, asemenea clădirilor neîngrijite care le compun și stau de multe ori să se prăbușească.

Cînd nu stau să se dezintegreze, aceste clădiri sînt mutilate, vopsite în culori improprii, care nu au nimic de-a face cu tencuiala originală, sau învăluite în polistiren. Multe case de secol XIX și-au pierdut ornamentele în tăvălugul „po­lis­ti­­re­ni­ză­rii“, fiind astăzi de nerecunoscut. Este tot o formă de invizibilitate: o­ra­șul dispare sub straturi de ignoranță care ne țin de cald. De asemenea, în centrul Bucureștiului, pe marile bulevarde odinioară avanposturi ale arhitecturii  moderniste, una din trei clădiri devine invizibilă în spatele afișelor sau panourilor publicitare. Blocul Scala, una dintre cele mai frumoase clădiri Art Déco ale Capitalei, zace, de pildă, de cîțiva ani învăluit complet într-un panou publicitar ca ntr un giulgiu. Aspectul este cu adevărat mortuar, pentru că afișele sînt menite să acopere degradarea și putrescența acestor clădiri care mor în jurul nostru.

Așa se face că regăsesc uneori Bucu­reș­tiul și în descrierea Eufemiei, „oraș unde se schimbă memoria la fiecare solstițiu și la fiecare echinocțiu“, pentru că memoria ni se fărîmițează la fel de mult ca imobilele moderniste sau casele de secol XIX. Realitatea din spatele vălului e cruntă: Bucureștiul a ajuns la un asemenea grad de vulnerabilitate, încît a devenit improbabil. Simți o strîngere de inimă cînd te gîndești că majoritatea vechiului oraș nu va putea fi consolidată în timp util și că va dispărea cu certitudine la următorul mare cutremur. Bucureștiul trăiește sub semnul temporarului și al efemerității mai mult ca oricînd. 

Ca să poți face un pas, orice pas în acest șantier imens, trebuie să pornești de la puncte fixe – certitudini. ARCEN și-a propus să ofere aceste certitudini, sub forma unui inventar numit „Catalog București“. Fiecare clădire din cele 98 de zone protejate va fi fotografiată, trecută într-o fișă, cu toate caracteristicile ei, apoi „urcată“ pe o platformă interactivă, unde locuitorii Bucureștiului vor putea să o vadă. Ce-și propune, de fapt, ­ARCEN este să facă orașul vizibil și cognoscibil, să facă lumină în cele 98 de nebuloase protejate ale urbei. Orice bucureștean, student, arhitect, expert în patrimoniu, investitor, va putea consulta datele și imaginile pentru a cunoaște orașul și a-i cunoaște posibilitățile.

Prin semnalarea demolărilor, mutilărilor sau construcțiilor ce nu respectă regimul de înălțime al fiecărei zone, ARCEN speră să contribuie la ameliorarea regulamentelor de protejare a patrimoniului și de construire a clădirilor noi. Pentru păstrarea farmecului și a specificității zonelor protejate, este indispensabilă gîndirea unor norme coerente, clare, care să fie aplicate cu strictețe, fără ambiguități.  Se impune totodată și reclasificarea unor clădiri, unele monumente istorice, care fac parte din două zone protejate deodată, cum ar fi Mîntuleasa și Calea Călărașilor, și sînt supuse prin urmare unor norme ce se suprapun sau se contrazic. Fiecare zonă are regulamentul său, astfel încît în zona Mîntuleasa se acceptă, de pildă, adăugarea unui singur nivel clădirilor inițiale, pe cînd pe Calea Călărașilor se admit două niveluri. Se nasc astfel nedumeriri atît pentru proprietari, cît și pentru autorități privind limitele legale de modificare a construcțiilor protejate și sancționarea derapajelor. Acest haos normativ transpune haosul de pe teren, iar pentru a pune capăt celui din urmă, trebuie să fie eliminat cel dintîi.

Indiferența frapantă a autorităților față de oraș se regăsește și în planurile cadastrale făcute publice populației, echipa ARCEN fiind în prezent nevoită să lucreze cu planuri neactualizate de trei sau patru decenii, din perioada comunistă. Din cauza acestora, echipele de voluntari au descoperit case sau terenuri care nu există pe hartă și incongruențe privind denumirea străzilor și numerotarea clădirilor. Inclusiv pe artere esențiale ale orașului se sare nonșalant de la numărul 21 la 7 (este cazul bulevardului Magheru). Scopul principal al proiectului „Catalog București“ va fi tocmai realizarea unui plan actualizat al tuturor celor 98 de zone protejate, cu sugestii de armonizare a numerotării stradale, astfel încît să ne mutăm încet-încet sub zodia coerenței.

Am evocat mai sus vulnerabilitatea orașului – este poate problema cea mai mare și mai dureroasă a Bucureștiului. Majoritatea țesuturilor urbane vechi au clădiri cu risc seismic I sau II sau care nu au fost niciodată expertizate. Avem astfel, în anumite zone, un procent semnificativ (pînă la 40-50%) de clădiri neexpertizate tehnic. Un caz și mai grav este cel al clădirilor încadrate la începutul anilor ’90 în categoria „urgențe“, care nu au mai fost reevaluate și încadrate conform noilor norme, stabilite în 1996. Majoritatea acestora ar intra astăzi în categoriile I și II de risc seismic. ARCEN își propune să inventarieze și aceste probleme, creînd o hartă a fragilității orașului, dar și un album pentru generațiile viitoare, care se prea poate să nu mai cunoască Bucureștiul așa cum îl știm.

Vindecarea orașului nu poate porni decît de la analizarea lui și punerea unui diagnostic. ARCEN se oferă să facă acest lucru și să pună bazele obiective ale schimbării. Iar pentru a duce la bun sfîrșit vastul proiect pe care l-au început, au demarat recent și o campanie de strîngere de fonduri: www.catalogbucuresti.info. După finalizarea inventarului, preconizată în 2020, vom avea nevoie tot de un efort colectiv, masiv, pentru a salva cît se mai poate din Bucureștiul de ieri și de astăzi. Mi-am amintit de ceea ce scria Calvino despre orașul Zenobia (ce nume potrivit pentru suprarealismul nostru înnăscut!): „…e zadarnic să ne întrebăm dacă Zenobia face parte din orașele fericite sau nefericite. Nu are rost să împărțim orașele în aceste două categorii, ci în alte două: cele ce continuă de a lungul anilor și schimbărilor să modeleze dorințele după forma lor și cele în care dorințele fie că reușesc să desființeze orașul, fie că sînt desființate de el.“ Nu știu dacă Bucureștiul este un oraș fericit sau nefericit, dar tare mi-aș dori să fie un oraș în care dorințele locuitorilor se modelează după formele clădirilor și nu unul în care dorințele distrug țesutul urban vechi sau sînt distruse de acesta. Locuirea în oraș trebuie să fie un echilibru – în care deopotrivă dorințele oamenilor și nevoile patrimoniului construit să fie respectate. 

Andreea Apostu este membră ARCEN și doctorandă a Universității din București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și a Universității din Poitiers.

Foto: Alberto Groşescu

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.