Aniversări

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Aniversări jpeg

În copilăria mică, preșcolară, ziua mea de naștere era un eveniment. Și asta pentru că mulți membri ai familiei roiau în jurul meu, fiind singura progenitură. Prin „mulți“ înțeleg mama, tata, bunicul, bunica, nașa mea și mama ei. Prea mulți, probabil.

Prea mulți și prea buni: m-au obișnuit cu atenția lor excesivă și am crezut că așa e mereu în viață, cineva se-nvîrte în jurul tău, îți cîntă-n strună și se-ngrijește de nevoile tale. Tu nu trebuie decît să fii fermecător și să nu sari calul, să nu faci vreo prostie ostentativă. Și lumea e țesută din flori albe, de genul celor care cresc prin pomi, primăvara.

Odată începută școala, am văzut că lucrurile nu stau chiar așa. Nu că mi-ar fi fost rău la școală, ci dimpotrivă: mi-a fost chiar bine, mi-am făcut prieteni și am luat note bune (știu cum sună asta). Pe scurt, m-am adaptat. Dar, așa cum spunea tatăl meu, copiii se prostesc, într-un fel, cînd ajung la școală: se văd nevoiți să renunțe la o parte din originalitatea și imaginația lor pentru a se supune unui sistem standardizat. Necesar, evident, dar, într-o mică măsură, și care uniformizează excesiv. Și care te face să vrei să fii în rîndul lumii, chiar și cînd nu e cazul.

În rîndul lumii, pe atunci, era să aduci bomboane la școală cînd era ziua ta. Numai că ziua mea pica mereu în vacanță și eram mereu frustrată din cauza asta. Nu numai pentru că nu puteam să mă perind printre rînduri cu cutia de Kandia, ci și pentru că nu puteam să am parte de „petrecerea standard“ pe care o trăiam, aceeași și oarecum alta, pe la colegele mele. Spun „colege“ pentru că, pe vremea claselor mici, eram invitată în general de fete, și mai toți ceilalți invitați erau tot fete, cu excepția, cel mult, a unui singur băiat. Fetele se îmbrăcau cu ce aveau ele mai bun, rochii și fuste pînă deasupra genunchilor și bluze în general albe și scrobite, uneori împrumutate de la mame, și luau loc în sufrageria gazdei, pe canapeaua de un pluș vag alunecos, vag strălucitor, de pe lîngă vitrină. Mama gazdei venea mereu și vorbea cu fetele, le ruga să se „servească“ cu sandvișurile cu icre, pastă de pește, cremă de brînză sau cu ouăle ori roșiile umplute. Precum și cu prăjiturelele cu creme de lămîie sau ciocolată, în straturi, home made. Muzica mergea la casetofon și era în general ABBA. Uneori (rareori), gazda avea și o lampă din aceea care-și schimba culorile dacă apăsai pe un buton, care pe atunci mi se părea fulminantă: puteam privi la ea ore întregi (habar n-aveam că acum se poate găsi la Lidl cu un preț de nimic). După cîteva sandvișuri, gazda și mama ei sculau fetele și le îndemnau la dans. Dans care se desfășura reglementar și bine circumscris pe covorul persan din sufragerie în felul următor: se făcea un fel de cerc neregulat, în care fiecare se legăna pe legea ei/lui.

E, eu, una, nu prea mă puteam bucura de asemenea petreceri, din două motive: unul (despre care am mai scris) e că nu aveam sufrageria standard; și al doilea – că ziua mea pica mereu în vacanță. Îi invitam atunci pe prietenii mei din copilărie, care, de fapt, erau mereu mai creativi și mai fun, pînă la urmă, decît cei de la școală. În sensul că ei nu urmau aceeași schemă, ne jucam de-a ce voiam fără să mîncăm sandvișuri cu icre și să ne-nghesuim cu toții pe covorul persan (pe care nu-l aveam). Dar, pe vremea aceea, conformismul conta, nu eram mulțumită și-mi doream, cu penibilă consecvență, să fiu la fel ca ceilalți.

Într-un an, cînd cred că ajunsesem prin clasa a opta, deja, ziua mea a picat, în sfîrșit, în timpul școlii. Le-am spus tuturor celor din clasă că e ziua mea, și pe unii i-am invitat, seara, la cofetărie. Cînd am ajuns la școală, în ziua cu pricina, aproape toți copiii din clasă mi-au adus flori. Îmi amintesc pînă azi cît de fericită am fost să mă simt îngropată în marea de zambile duhnind de-a dreptul a primăvară, plus lalele și narcise. După ore, le-am luat pe toate, cum am putut, și am pornit cu ele prin oraș, de pe la Unirii pînă la Romană, unde stăteam pe atunci. A fost propriul meu arc triumfal: mi se părea că toată lumea se uita la mine pe stradă și știa că e ziua mea, care, în sfîrșit, a picat în timpul școlii, și mai știa cît de importantă sînt eu, cu acea ocazie.

Mi-am adus aminte de aniversarea de atunci cu ocazia uneia recente, în care m-am simțit aproape asemănător. Dar în loc de atîtea flori am primit telefoane și mesaje de la oameni din diverse etape și straturi ale vieții. Le-am adunat pe toate în jurul meu, cumva, precum pe zambilele de altădată, m-am înconjurat și m-am înarmat cu ele, pregătindu-mă pentru o vîrstă care, în mod evident, nu mai e cea de 14 ani. Și totuși, ținîndu-le cumva pe toate în echilibru pe umerii mei, ca ntr o fabuloasă – dar de fapt simplă – jonglerie, m-am simțit ca atunci cînd mergeam pe stradă cu florile: fericită și pregătită să m-arunc în vîrtejul mai puțin strălucitor al unor ani mai înțelepți, eufemistic spus.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.