Aniversări

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Aniversări jpeg

Am fost, dintotdeauna, o fană a ani­versărilor de toate felurile. Dacă ar fi să cred că mă pricep la ceva, aș putea spune că la ținerea a­ni­versărilor. Poate și pentru că, mică ­fiind, mama mi a încredințat mie această pre­țioasă și – s-a dovedit ulterior – infinită activitate. Eu eram cea care le scria tututor cărți poștale (evident, așa era pe vremea aceea) sau scrisori de felicitare ori de mulțumire. Mai tîrziu, cea care dădea tot soiul de telefoane. Cea care invita la mine oameni de zilele tuturor, de Crăciun etc. Și, mai tîrziu, cea care făcea parastasele (devenite, cu timpul, tot mai numeroase). Probabil că toată povestea asta mi s-a și potrivit: e plăcut să devii un fel de calendar viu al evenimentelor. Monotonia cotidiană parcă nu se mai vede, e ascunsă în spatele unei existențe aparent veșnic sărbătorești, strălucitoare, plină de glamour, baloane, confetti și șampanie. Griul se deghizează, așa, într-un alb-galben spre auriu.

Aniversările noastre, pentru fanaticii sărbătoririlor de toate felurile, începeau, de obicei, în seara de dinainte. La 12 noaptea, deschideam sticla de șampanie și ne dădeam cadourile intime, primele, cele din familie. Anul ăsta, însă, am adormit și a trecut 12 noaptea. A doua zi de dimineață, ziua în sine, a venit grăbită și, cumva, nesemnificativă. Membrii familiei au plecat la cumpărături, pe care, nu-i așa, obligativitatea aniversării le cereau. Ritualul își impunea și partea pragmatică, rece, calculată. Calculele și rațiunea de care trebuie să ținem cont – oamenii maturi, adulții responsabili pe care sîntem nevoiți să-i întrupăm, cei mai mulți dintre noi, după o anumită vîrstă.

Am rămas singură acasă cu teancurile de cărți răzvrătite și sticla de șampanie nedeschisă (încă). Răzvrătite pentru că tind să ocupe tot mai mult din spațiul vital, de supraviețuire. În încăperea care, în termeni civilizați, corecți și aspiraționali, s-ar putea numi living sau sufragerie. Spațiul separat din acest așa-zis living pe care-l ocupă biroul și cărțile din jurul lui devine tot mai cuprinzător, dintr-o pătrime a devenit o treime și tînjește spre o jumătate. Restul încăperii începe să devină un simulacru de cameră de primire: trei canapele îngrămădite dau senzația că vor să găzduiască mulți oameni. De fapt, sînt neprimitoare și mesajul cît de cît real pe care-l insinuează e că nu prea vor să găzduiască pe nimeni.

Teancurile de cărți nu sînt un semn al nivelului intelectual ridicat al locuitorilor apartamentului. Ci, mai curînd, al numărului tot mai mare al aspirațiilor și, proporțional, al frustrărilor lor în relație cu acestea: acumulări nerealiste, fără acoperie reală, wishful thinking… Pe fondul cărora, rămasă singură acasă, am deschis sticla de șampanie, evident roz (dar seacă) și care s-a dovedit una a Pandorei. Mi-am amintit, așa, de alte aniversări deloc idilice, sau parțial idilice, pe linia, mai curînd, a nunții din Melancholia lui Lars von Trier.

La bunicul meu, în ultimii lui ani (și a trăit vreo 90 și ceva), nu ratam nici acolo vreo aniversare. Ne adunam în jurul lui cei cîțiva membri ai familiei deloc numeroase. Bunica mea nu mai era de mult. Pe lîngă mine, copilul meu și tatăl lui, mai existau mama mea și unchiul meu, ambii divorțați. Și o vecină care-l ajuta pe vremea aceea. Țin minte și acum una dintre ultimele aniversări, care a debutat pașnic. Am venit cu toții, în casa fără uși a bunicului meu, cu multe paturi acoperite de multe carpete și cuverturi, în care personajul principal era un radio mic ce prindea BBC-ul. Fiecare și-a adus cadoul, în general nefolositor, pentru că bunicul meu, practic, nu mai avea nevoie de nimic, nu mai ieșea și nu ar mai fi ieșit vreodată din vechii lui pantaloni peticiți, antica bască găurită, maioul cu buzunar și cămașa în carouri.

Totul a mers bine, conversația părea ușoară, digerabilă, pînă la tort. Nu mai știu ce a declanșat începutul dezastrului, tortul în sine trebuie să fi fost: așa diplomat cum era, s-a dovedit, totuși, imperfect. Cert e că la tort s-au spus lucruri esențiale, din cele negative, gen August Osage County. Lucruri pe care oameni care totuși se iubesc și le aruncă în față cînd beau cîte ceva sau cînd pur și simplu se adună și se relaxează. La ocazii festive, pînă la urmă, te eliberezi de frustrări.

Lucrurile s-au spus, totul s-a terminat cu bine. Bunicul meu s-a înroșit la față, și-a dat cu pumnii în cap (așa cum făcea de cîte ori se enerva, în ultimul timp), dar nu a făcut un accident vascular. Tortul s a mîncat. Ceilalți au tăcut.

Și a mai trecut o aniversare, veselă ca un balon care se fîsîie deasupra tortului, eventual nimerit de dopul sticlei de șampanie. Important e, însă, că protagoniștii dezastrului de mai sus, după acesta și în general, au tot continuat să facă eforturi să fie bine. Și mai continuă pînă-n ziua de zi (cîți mai sînt în viață). Iar eu, după ce am băut singură mai toată sticla de șampanie, mă încăpățînez să țin, în continuare, cîte aniversări pot.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.