Acceptabilitatea socială a îmbogăţirii

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Acceptabilitatea socială a îmbogăţirii jpeg

Unul dintre motivele pentru care cea mai mare parte dintre noi se pronunţă negativ în legătură cu direcţia în care merge ţara este legat în mod sigur de repartiţie, de măsura în care fiecare participant la viaţa economică are acces, în funcţie de un set de reguli şi norme, la rezultatele muncii tuturor. Omul occidental ştie că egalitatea între oameni este un fapt imposibil, tocmai datorită înzestrărilor noastre naturale specifice, diferite de la un individ la altul. Azi, şi datorită eşecului socialismului ca doctrină teoretică şi experiment practic, putem spune că sîntem diferiţi, acceptăm că sîntem diferiţi şi considerăm diferenţa ca pe un dat natural care întregeşte farmecul vieţii noastre de zi cu zi. Este imposibil din punct de vedere biologic, dar şi social, să ne imaginăm o lume a perfectei egalităţi, în care oamenii au aceeaşi înălţime, acelaşi nivel de inteligenţă şi trăiesc cu toţii acelaşi număr de ani. Urmarea ar fi o plictiseală totală, în care fiecare om al Planetei ar trăi în acelaşi tip de cutume, ar crea aceleaşi instituţii şi ar consuma zilnic aceeaşi cantitate de oxigen. Diferenţa fundamentală, dată în mod natural, de tip biologic, se transmite în diferenţe de ordin social. Oameni diferiţi îşi construiesc în jurul lor orizonturi diferite. Rezultatul este că şi problema fundamentală a economiei se tranşează în mod diferit. Fiecare dintre noi trăim zbaterea dată de numărul infinit de nevoi şi interese care ne domină viaţa şi, în acelaşi timp, posibilităţile de satisfacere a lor reduse sau limitate pe care, în funcţie de abilitaţi şi talente, ni le oferă natura şi societatea, adică lumea înconjurătoare. O lume în care fiecare dintre noi ar avea satisfăcute sau şi-ar putea satisface toate nevoile la nivelul viselor sale este o lume imposibilă, o utopie. Creatorul a făcut o mare eroare. Nu ne-a limitat nevoile şi imaginaţia, dar ne-a limitat în mod drastic resursele de care dispunem, pe parcursul vieţii, pentru atingerea lor. Din acest motiv, oamenii par a se afla într-un război permanent unii cu alţii. Este o luptă aparentă pentru apropierea, însuşirea şi folosinţa bunurilor materiale. Starea poate fi interpretată ca un război al fiecăruia împotriva tuturor. Este vorba, pe fond, despre căutarea cu orice preţ a satisfacţiei materiale, confundată, de cele mai multe ori, cu fericirea. Finalitatea, aflată în mintea fiecăruia dintre noi, este aceea de a trăi mult şi într-o stare de bine, de fericire. Este vorba însă numai în aparenţă despre un război. Oamenii, spre deosebire de animale, au suflet şi morală. Regula este că străzile oraşelor sînt liniştite şi organizate, iar oamenii nu se aleargă reciproc pentru a se deposeda de genţi, haine sau pantofi. Omul are un univers interior şi se raportează la lumea exterioară. Sîntem singurele fiinţe care îşi consumă dimensiunea tragică a existenţei în mod conştient şi asumat. Bătălia cu raritatea şi vulnerabilitatea faţă de mediul natural ne-au impus cooperarea şi asocierea. Omul este fiinţa care se poate asocia într-un număr infinit de formule, tocmai pentru a-şi asuma şi depăşi limitele. Trăim în familii, în oraşe şi state, adică în comunităţi, pentru că am observat că ţelurile noastre individuale pot fi atinse mai uşor în comunitate. Sîntem fiinţe care nu-şi pot valorifica avantajele decît în asociere şi cooperare. Putem fi împliniţi doar prin noi înşine, însă în mijlocul celorlalţi şi cu recunoaşterea lor. Trăim, din această cauză, sub semnul unei dualităţi permanente: individ – societate, egoism – altruism, conflict – pace, bogăţie – sărăcie. 

Omul modern nu mai recunoaşte averea şi statutul social ca pe ceva dat, etern şi imposibil de schimbat. Lumea de dinaintea capitalismului era percepută ca fiind una îngheţată, şi pentru că omul sărac era sărac pentru totdeauna, iar omul bogat era bogat pentru totdeauna. Omul liber are posibilitatea de a-şi asuma şi de a-şi schimba destinul. Egalitatea de şanse nu este o vorbă în vînt. Dacă i-am descrie unui tînăr indian, membru al celei mai sărace caste, posibilităţile pe care le are un tînăr occidental la naştere, ar crede că îi vorbim despre raiul pe pămînt. La noi damnarea nu mai este o regulă, ci doar o excepţie. Şi, din acest motiv, viteza de înaintare a lumii noastre este alta, cu totul diferită. Acum 25 de secole, Aristotel ne învăţa că: „În general, este dificilă convieţuirea şi punerea în comun a tot ceea ce ţine de condiţia umană (…). Aşadar, comunitatea averilor presupune atît aceste inconveniente, cît şi altele. Însă modul în care se prezintă astăzi lucrurile, dacă ar fi îmbunătăţit şi de o acomodare cu legile şi de o organizare corectă a lor ar deveni cu totul deosebit, pentru că el ar lua ceea ce este bun din ambele. Prin «ambele» mă refer la existenţa comunitară şi la cea privată. Într-un fel, este necesar ca proprietăţile să fie comune, dar în general, ele trebuie să aibă caracter privat. Cei care îşi văd fiecare de ale lor nu se ceartă unul cu celălalt, ci ei vor fi mai degrabă darnici, dacă fiecare se va ocupa de ale lui.“ ( Aristotel, Politica , Editura IRI, Bucureşti, 2001, p. 87)

În acest context al egalităţii de şanse apare şi discuţia despre măsura în care averile din jurul nostru pot fi considerate ca fiind legitime sau ilegitime, meritate sau nemeritate. O avere legitimă este una suportată şi acceptată din punct de vedere social, pe cînd o avere ilegitimă este una imposibil de acceptat din punct de vedere social. Averea ilegitimă provoacă insatisfacţie şi refuz în jurul său, subminînd valorile libertăţii, în baza cărora a fost creată. Încălcarea regulilor în dobîndirea averii nu ajută pe nimeni, îndepărtînd societatea şi deposedînd-o, în mod logic, de virtuţile asocierii şi cooperării între indivizi. John Kenneth Galbraith arată că „societatea perfectă trebuie să facă diferenţa între îmbogăţirea ca un lucru favorabil şi acceptat din punct de vedere social, şi costul social al acesteia“. (Societatea perfectă. La ordinea zilei: binele omului, Editura EuroSong&Book, Bucureşti, 1997, p. 33)  Îmbogăţirea nemeritată şi ilegitimă nu poate fi acceptată şi nu trebuie acceptată într-o lume dezirabilă, perfectă, aşa cum metaforic o numeşte Galbraith. Costul maxim al averii ilegitime poate fi chiar anomia socială, adică o stare de dezordine în care oamenii nu mai recunosc virtuţile asocierii. Instituţiile şi normele îşi pierd valoarea lor magică iar omul renunţă la morală, reanimalizîndu-se în mod periculos. Este posibil aşa ceva. De fapt, degradarea calităţii umane în jurul nostru este o constatare zilnică, şi nu o iluzie. Nimeni nu poate garanta că valorile despre care vorbim pot produce prosperitate şi linişte. Dacă nu sîntem atenţi, putem trăi la infinit (exagerez!!!) partea negativă a dualităţii despre care vorbeam. Naţiunile tinere pot asocia în mod eronat dobîndirea de avere cu încălcarea legii. „…Problema fundamentală a cetăţii este aceea a împărţirii obligaţiilor şi avantajelor.“ (Andrea Giardina, coautor, Omul roman, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 31) Oamenii trebuie să fie solidari între ei şi să-şi respecte munca şi averea. Nu este posibil ca mereu unii să suporte greutăţile, adică munca, impozitele, respectarea legii şi posibilele curbe de sacrificiu economic şi mereu aceiaşi să obţină beneficiile, adică prosperitatea şi accesul nelimitat la resurse. Falsele bariere între oameni, impuse de oligarhie, conduc la deznădejde şi descurajare. Şansa realizării individuale nu trebuie să fie o iluzie pe care o vînd şmecherii la televizor, ci o realitate. Or, solidaritatea nu poate fi asigurată decît prin impunerea legii şi a regulilor şi sădirea în sufletul fiecărui om a convingerii reale că cel de lîngă el trăieşte mai bine pentru că are mai multe atuuri, şi nu pentru că este hoţ. 

Toate bune şi frumoase, numai că ne întrebăm ce este de făcut din punct de vedere practic. Eu cred că rolul viitorului şef de stat este fundamental pentru direcţia în care vom evolua. Dacă bătălia va fi cîştigată de oligarhi, atunci ne vom oligarhiza în mod iremediabil cu consecinţe greu de prevăzut asupra viitorului nostru. Dacă bătălia va fi cîştigată de pietoni, atunci avem şansa unui program politic care să democratizeze realmente lumea românească şi să-i valorifice la maximum potenţialul. Noul preşedinte poate să continue semnalul că legea este ceva ce trebuie respectat de toată lumea şi nu este ceva relativ, asemenea culorii verde la semafor, pe care daltoniştii o pot vedea şi altfel, fără a se face vinovaţi. Statul trebuie retras din economie, deoarece produce în mod continuu corupţie iar mandatele aleşilor nu pot fi infinite. Nu poţi ocupa toată viaţa o funcţie pentru simplul motiv că instituţia este a statului, şi nu a familiei tale. Nu poţi schimba legea pentru a ocupa o funcţie de ministru, aşa cum s-a întîmplat cu cea a educaţiei naţionale, şi nu poţi lăsa locul tău de demnitar sau poziţia publică fiului, fiicei, soţiei sau soţului. O regionalizare ştiinţific făcută şi votul obligatoriu ar fi alte măsuri pozitive. Dimensiunile oligarhizării României sînt acum uriaşe iar potenţialul său de acţiune şi perfidia perpetuării este, de asemenea, mare. Oligarhia sărăceşte în jurul său, subminînd însuşi statul. Oligarhul nu ştie ce este o lege pentru că în mintea sa el este legea. Averile lor sînt imposibil de acceptat din punct de vedere social şi duc la tensiuni uriaşe în interiorul colectivităţilor. Un om luminat poate provoca o schimbare convingîndu-şi colegii de politică despre alegerile obligatorii care trebuie făcute. Continui să cred şi să sper că, aşa cum este ea, clasa politică poate urma un asemenea proiect comun, chiar în beneficiul propriu. Noul preşedinte ne va ajuta dacă va fi un om sănătos la cap şi ataşat de valorile pe care le enunţam. Cred într-o schimbare din interior, şi nu cred în discursul antisistem. Cei care îl practică sînt inconştienţi. Dincolo de libertate şi legea care o apără se află doar haosul.  

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. În 2010, a publicat cartea A treia Romă. Despre capitalism, America şi criza din 2007, Editura Academică „Brâncuşi“. 

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.