Acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Zizi și neantul jpeg

Pe vremuri, cînd eram mică, consideram că „acasă” era pur și simplu un loc. Pînă la urmă, locul în care locuiai. Nici nu prea aveai mult de ales la vremea aia: poate doar între casa părinților și cea a bunicilor. În ce mă privește, alesesem casa părinților. Nici nu se putea altfel, căci acolo aveam o cameră întreagă plină cu jucării, numai a mea. Deja sună nelalocul ei și de prost gust motivația. Da, aveam o cameră plină cu jucării, dar, de fapt, nu de asta mă simțeam acasă în apartamentul nostru de două camere din Șoseaua Giurgiului. Ci pentru că mă simțeam iubită necondiționat de părinții mei.

Nu că bunicii nu m-ar fi iubit. Dar acolo, în înghesuitul și marginalul nostru apartament, era ca un fel de cartier general, în care și bunicii erau cuprinși. Camera aia cu multe jucării nu era importantă ca sursă de răsfăț exagerat, ci ca un fel de cabină de comandă, gen Star Trek, din care erau puse toate pe linia de plutire. Era un soi de comandament, real și imaginar, al întregii vieți de familie.

De altfel, jucăriile de acolo își aveau mitologia lor, inventată de tatăl meu: se numeau „Banda bună” și aveau o structură socială și organizațională bine pusă la punct. Cînd sosea un nou membru al „Bandei de căței“, de pildă, toți cățeii se adunau să-l primească. Nimeni nu era exclus și nici aruncat dacă se învechea. Era o societate utopică și egalitară, în care fiecare cățel, pisică, maimuță, iepure sau păpușă își avea locul bine desemnat pe raftul lui, de sine stătător și printre ceilalți. Dacă vreunui membru al „Bandei bune“ îi cădea vreun braț sau se ciobea, era reparat. Dacă  nu mai putea fi reparat, era păstrat și așa, ca vai de el: dovadă că bietul urs Ghiță, botezat după străunchiul Ghiță care fusese la Canal, pe care-l primise mama pe cînd făcuse doi ani, a trăit ani de zile cu un singur ochi. Mai trăiește și acum și te privește prin doi nasturi sclipitori cusuți pe blana-i năpîrlită.

Desigur, am și glumit cu organizarea de mai sus (deși am pînă-n ziua de azi carnețelele cu primirile în „Banda bună“ și poze cu nebunia din cameră). Ideea e că acolo îmi aveam locul, acolo era „acasă” a mea de pornire, la care urma să mă raportez o mare parte din viață.

Cred că am vrut să recunosc ceva din atmosfera primei „cabine de comandă” în toate locurile prin care m-am perindat apoi. Din familia mea, căldura și afecțiunea necondiționate, dar și jocul imaginației. Din formidabila structură a „Bandei bune“ m-am ales cu deschiderea către diversitate și cu ideea că nimeni nu trebuie dat deoparte, oricît de jerpelit, la propriu sau la figurat, ar deveni.

Cînd ne-am mutat din Șoseaua Giurgiului prima dată a fost, pentru mine, o adevărată tragedie. Deși casa în care ar fi urmat să stăm era mai în centru și mai mare, mie mi s-a părut sinistră. Nu regăseam în ea nimic din familiarul aparent înghesuit, dar, de fapt, atotcuprinzător și mustind de posibilități. Noroc că ai mei nu au reușit să obțină apartamentul respectiv pînă la urmă – era al unei prietene rămase în străinătate și trebuia să ai pile serioase ca să îl iei oficial. Într-o zi, cînd ne-am întors acolo, am găsit sigiliul pus pe ușă. Eu cred că am fost singura care s-a bucurat. Ne-am ales de acolo cu pisica doamnei respective, o siameză foarte bătrînă care mînca doar carne crudă și care mie mi s-a părut mereu înspăimîntătoare, deși era aparent fermecătoare și o chema Vasilisa.

Cînd ne-am mutat, pe la 14 ani, într-un apartament la parter aproape de Piața Lahovary, inițial inundat și igrasios, am fost, la început, circumspectă. Dar casele le simți precum pe oameni, și așa a fost și cu cea din Lahovary. Am simțit, din prima clipă aproape, că are potențial de „acasă”. Nu întunecimea și igrasia contau, ci un ce nedefinit pe care atunci nici nu-mi puneam problema să mi-l explic, deși aveam vreo 14 ani.

Acum cred că pot să mă apropii de o explicație: am petrecut acolo mult timp cu tatăl meu. Mult timp exclusiv cu tatăl meu, în ultimii lui ani de viață, în care m-a învățat, practic, așa cum spunea Toader Hrib, unul dintre personajele filmelor lui, „totul”. Și pe lîngă asta, sau tocmai cu ajutorul ăsta prețios, acolo m-am format ca om pe cale de a deveni adult. Dacă Șoseaua Giurgiului e acel „acasă” al copilăriei mele, Lahovary e al meu ca persoană. În Lahovary am avut o cameră de adolescent, în care nu „Banda bună“ era elementul principal, ci biroul meu. Acolo imaginația și mitologia nu mai tronau așa, la suprafață, ci zăceau mai dosite prin cotloane. Exteriorul aducea mai mult decît oricînd a normalitate.

La biroul de acolo am buchisit toate cele care m-au trecut prin liceu și m-au făcut studentă. Mult timp după ce m-am mutat, aproximativ douăzeci de ani, tot acolo am considerat că e acasă. Oriunde m-am mutat, nu mi-am găsit locul și nici concentrarea de la biroul din cămăruța din Lahovary. Abia tîrziu, foarte tîrziu, în casa în care sînt acum, la peste 30 de ani de atunci, simt că încep să-mi găsesc un loc în care chiar să mă așez, să stau pur și simplu și să gîndesc, să visez.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.