A deveni celălalt

Laurenţiu UNGUREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
A deveni celălalt jpeg

Un bărbat pe la 40 de ani ţine într-o mînă o cafea, iar în cealaltă – un energizant de duzină. Poartă o haină sport, inscripţionată cu numele firmei intenţionat anagramat, blugi la fel de soioşi precum părul şi pantofi pătraţi din piele neagră. Undeva, în faţa sa, are loc conferinţa inaugurală a Festivalului

de la Alba Iulia – despre dereglările omului modern, cu Pleşu, Liiceanu şi Patapievici. Moderator: Luca Niculescu. 

E abia începutul dezbaterii, însă omul pare mai degrabă nedumerit, nu-şi găseşte locul pe esplanada din faţa Catedralei Romano-Catolice din Cetate. Pare că prezenţa lui acolo e pur întîmplătoare – o întîmplare nefericită. Îi boscorodeşte gîngav, mai mult s-audă el, pe doi dintre intelectuali. Pe cel de-al treilea nu ştie exact de unde să-l ia, deşi pesemne e făcut din acelaşi aluat ca precedenţii. În faţa sa, după primele argumente relativ divergente, Gabriel Liiceanu îi spune lui Horia-Roman Patapievici probabil ultima sa glumă din seara respectivă: „Tranşează în sensul meu, te rog“. Cîteva sute de oameni surîd cu simpatie, bărbatul de 40 de ani, exaltat chimic, scapă doza de energizant în iarbă şi pleacă fără să-şi ascundă iritarea sinceră. Se opreşte în faţa unei dughene cu gogoşi înfuriate şi continuă festivalul.

Că vizibilitatea celor trei vorbitori îi face ţinta unor canibali de conjunctură, care insistă, indiferent de protocol, să-şi exprime cu hotărîre resentimentele, nu e deloc neobişnuit. S-a mai văzut şi, cu siguranţă, se va mai vedea. Dar omul acesta e puţin altfel. Nu se evidenţiază furtunos, nu incomodează, însă înverşunarea interioară îi lasă aparenţa unui vulcan pe cale să erupă. „Aşa de mult vă interesează, că nici pe hartă la meteo nu ne treceţi“ – ultimele sale cuvinte inteligibile. 

Orişicît, în lipsa lui, Festivalul îşi urmează, cu rigoare, programul dinainte stabilit: recital în Catedrală, susţinut de violonista Alexandra Bobeico şi violiştii Christian Naş şi Răzvan Popovici, apoi, la cîteva zeci de metri distanţă, două concerte în care amfitrionii, cu adevărat legendari, fac un autentic tur de forţă pe scena din Piaţa Cetăţii. Mircea Vintilă şi formaţia Brambura spun „Povesci din Bucuresci“, acompaniaţi de proiecţii video din Capitala de altădată, iar Nicu Alifantis se lasă atins de farmecul folclorului românesc şi meştereşte unul dintre cele mai ambiţioase spectacole de

, alături de Ansamblul Jidvei, corul Junii Sibiului şi violonistul Mihai Neniţă. În faţa scenei, cîteva mii de oameni. Nu mult, dar destul ca să forţeze cîteva bis-uri. Urmează jazz în Palatul Principilor – Basorelief şi Irina Popa & The Sinners – şi tangourile acordeoniştilor lui Emy Drăgoi. Pe iarba din faţa scenei se distinge, dacă se poate spune aşa, vîrful unui pantof pătrat din piele neagră care bate ritmul sincopat.

Nu e nimic curios aici. Bărbatul acesta va fi văzut în Cetate şi în următoarele două zile de festival. De pildă, în timpul lecturilor publice de sîmbătă, deşi scurta întîrziere nu-i va pica bine, se va preda cuvintelor arareori auzite în lectura Adrianei Bittel şi se va bucura alături de necenzuratul, dar necenzurabilul scriitor Marius Daniel Popescu. Iar scriitorii Daniel Vighi, Cătălin Mihuleac şi Cristian Teodorescu îl vor aduce mai aproape de cele culte. Apoi, în ziua următoare, la „cafeneaua dilematică“ de poezie, îi va asculta şi mai cuviincios pe Ioan Es. Pop, Dan Stanciu, Radu Vancu, Adela Greceanu şi Miruna Vlada. 

Peste cîteva ore, cînd va pleca, fără să-şi disimuleze nemulţumirea de pe chip, la jumătatea celui mai emoţionant şi mai nostim documentar românesc despre bătrîneţe, Bondoc, bărbatul va fi consultat de însoţitorul său, la fel de oarecare: „Lasă, e bine, pînă la urmă, că se mai întîmplă ceva şi la noi. Păi, noi sîntem ceilalţi, nu?“ „Da, da, noi sîntem“, îi va răspunde acestuia, cu un soi de mîndrie prudentă. 

Despre Festivalul Dilema veche 2015 s-a vorbit mereu folosindu-se cuvinte precum maraton intelectual, efervescenţă culturală, titanii moderni care creează un pol cultural real, relaxare inteligentă şi altele. Şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Probabil, ca urmare a experienţei adunate la primele trei ediţii de Festival, poate ca urmare a programului ambiţios din acest an. Nu e puţin lucru, de exemplu, să-l aduci pentru prima oară în România pe cantautorul italian Angelo Branduardi, cu muzica lui medievală, renascentistă, clasică şi modernă, cuprinsă într-o singură reprezentaţie. Ori să reînvii unul dintre spectacolele care-au făcut-o şi pe Suzana Gîdea să rîdă: acelaşi, dar niciodată la fel „Ucenic vrăjitor“, prezentat de Radu Gheorghe şi Orchestra Simfonică Bucureşti. 

Oricum, numai cele două dezbateri organizate în parteneriat cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România – despre Uniunea Europeană şi „marginile“ ei, ori despre Europa şi dialogul cultural – au adunat un prezidiu impresionant: Angela Filote, şefa Reprezentanţei CE în România, Piotr Pogorzelski, autorul cărţii

jurnalistul Andrea Pipino

Carl Henrik Fredriksson, fondatorul Eurozine, reţeaua revistelor culturale europene, Wojciech Przybylski, redactor-şef Eurozine, jurnalistul Luca Niculescu, Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, scriitorul Marius Daniel Popescu şi traducătoarea Fanny Chartres. Ca să nu mai vorbim despre

-ul european de jurnalism, unde Craig Willy, blogger european anglo-saxon din Bruxelles, jurnaliştii Andrea Pipino, Gabriel Giurgiu şi Iulia Badea-Guéritée şi-au împărtăşit impresiile despre România şi Alba Iulia, nemijlociţi de traduceri. 

Dar Festivalul

nu e doar un maraton intelectual sau cum i-or mai fi spus cei care l-au promovat. E un pic mai mult de-atît. E genul acela de eveniment care schimbă cîte ceva în oameni. E pentru cei care

şi pentru cei care, pe nesimţite,

Probabil că această a patra ediţie este, cum spun organizatorii, prima care şlefuieşte convingător identitatea şi personalitatea festivalului – cînd aşteptările încep să crească şi cînd publicul ar trebui să fie cel mai numeros. Dar de statistici nu ne ocupăm noi. Totuşi, atunci cînd, în dialogurile de convenienţă, este integrată, fără valoare conversaţională concretă, propoziţia-cheie „Noi sîntem ceilalţi“, succesul e cel mai uşor de cuantificat. De fapt, nimeni n-a venit la Festivalul

din întîmplare. Avea dreptate Aurel Mitran, resposabilul cu selecţia muzicală, să le tot repete spectatorilor, ca un refren de încheiere: „Nu uitaţi că «Noi sîntem ceilalţi», nu uitaţi că voi sînteţi ceilalţi“.  

Adevărul

Foto: M. Oculeanu

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.