20 de ani, două perspective

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Zizi și neantul jpeg

E o senzație cel puțin ciudată cînd copilul tău ajunge la vîrsta la care, practic, ți-ai început tu viața. La care ai încercat și ai început să te pui pe propriile picioare și să te ții pe ele, ca să nu ajungi precum Bambi în celebra scenă de pe gheață.

Nu poți să nu te vezi în oglindă, dar dintr-o perspectivă evident diferită. Foarte bizară e senzația acută de schimbare de roluri: îmi aduc aminte cu claritate cum, parcă mai ieri, eram eu cea care avea 20 și ceva de ani și mama mea mă ajuta să mă pun pe propriile picioare. Mi se pare incredibil că acum sînt eu în acea postură, eu sînt cea care-l ajut, cum pot, pe fiul meu să se așeze la casa lui. Cam orice gest pe care-l fac e dublat de umbra aceluiași gest înfăptuit aproximativ acum 30 de ani de mama mea sau de bunicul meu, care m-a ajutat în egală măsură.

Ai zice, la o primă vedere, că e o nebunie ori ceva dificil de gestionat. Cum să-ți duci la bun sfîrșit gesturile cotidiene atîta timp cît asupra lor planează spectrul altora trecute și totul e comparat? Dar, în practică, nu e chiar așa. Comparația asta e benefică pentru că-ți oferă un model, știi, în general, ce ai de făcut. E ca un manual de instrucțiuni nescris, care se transmite din generație în generație și-ți intră în sînge. Sigur că îl adaptezi epocii în care trăiești și că nu e la fel pentru oricine. Dar unele „instrucțiuni“ rămîn valabile, indiferent de epoci și de persoane. Rămîne aceeași raportarea părinților (a celor mai mulți dintre ei) la copiii lor: îi iubesc și-i ajută necondiționat.

Sigur, „necondiționat“-ul ăsta e de discutat. Putem să aberăm fără sfîrșit primprejurul lui, să găsim situații-limită de genul ce te faci dacă, Doamne ferește, a ta odraslă a comis o infracțiune, chiar o crimă, cum îl mai sprijini necondiționat atunci? Dar cred că nu e cazul să-ntindem coarda într-atît, ci doar să ne rezumăm la ideea generală: ești alături de copiii tăi, desigur discutînd mereu cu ei și atenționîndu-i cînd o iau pe arătură, fără să aștepți ceva în schimb, nici recunoștință cuantificabilă, nici vreo medalie de onoare.

„Fără să aștepți ceva în schimb“ nu înseamnă că îți înveți progeniturile să fie fără suflet, indiferente și insensibile la toate cele ori chiar la nevoile tale. Ci că ești mereu conștient că, cel puțin pînă cînd vei deveni chiar neputincios, tu vei fi cel care vei da mai mult, de cîte ori va fi nevoie. Pentru că așa e în firea lucrurilor. Și acum nu mă refer la ajutoare materiale (deși, la o adică, nici astea nu sînt cu totul excluse, dar aici e o altă discuție), ci la o îndrumare cumva de la sine înțeleasă din partea unei persoane cu mai multă experiență și care a trecut, vrînd-nevrînd, prin situații mai variate.

Măcar în lumea de acum, cu minusurile ei cu tot, relațiile dintre părinți și copii au devenit mai normale. În sensul că se poate discuta aproape orice între generații, s-a ridicat embargoul asupra unor subiecte esențiale și altădată tabu, precum sexul. Iar părinții și-au mai dat jos din morga și autoritatea cu orice preț care se impuneau la început, la mijloc și chiar la fine de secol XX, se pot arăta mai democrați și mai vulnerabili. Nu le mai impun odraslelor alegerea carierei pe care ei o consideră înțeleaptă (deși sînt încă destui care o fac) și nici nu se mai amestecă într-atît în alegerea partenerului ori a formulei de conviețuire.

Lumea de acum e, desigur, mai complicată în destule ale ei, dar și mai simplă, măcar în cele materiale. Pe cînd aveam eu 20 de ani și mă mutasem într-un demisol, spălam încă rufele de mînă. Ca să nu mai spun de vase. Nu știam ce e ăla teflon și nici Jena, iar cratițele noastre erau din email, afumate de vremi și flăcări insistente. Nu se punea problema de toaster, pîinea se prăjea pe o tablă pusă pe aragaz. Nici vorbă de blender, existau niște mixere, totuși, cu vreo patru feluri de cuțite, dar mi se păreau, pe atunci, inaccesibile. Nic mop nu știu să fi avut, locul lui fiind ocupat de o cîrpă tot mai cenușie și mai rărită, tăiată dintr-un cearșaf vechi, pe care o spălam pînă la dezintegrare.

Aerul condiționat nu exista nici ca idee, se deschideau geamurile și, eventual, dădeai drumul unui ventilator timid și zgomotos. Chiar și aspiratorul nu era ceva obișnuit, locul lui fiind ocupat de bătătorul de covoare și de tradiționala bară din fața blocului. Nu puteai să te trîntești pe canapeaua ta din piele (din simplul motiv că, pe atunci, canapelele nu erau din piele) și să apeși avid pe telecomandă. Fiindcă nu aveai telecomandă. Trebuia să te dai jos de pe canapeaua ta înflorată căptușită cu burete, să te deplasezi pînă la televizorul mult mai pătrat și mai gros decît acum (nu degeaba aveau loc pe el și mileul, și tradiționalul pește) și să apeși pe buton.

Totul, acum, e mult mai ușor, măcar la nivelul ăsta, pragmatic, de organizare și așezare. Măcar mica normalitate, cea a minimului confort, e la îndemînă. Chiar dacă angoasele de schimbare și luare de la capăt rămîn. Și chiar dacă pe toate le faci, fie și din poziția personajului ajutător, cu umbra gesturilor din alte vremi în paralel.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.