1989, spre 21 decembrie

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
1989, spre 21 decembrie jpeg

1989 a fost, pentru mine, în toate felurile, un început. Aveam 21 de ani și, practic, îmi începeam viața. Habar n-aveam însă că, pe lîngă dramele mele personale, care pe atunci îmi păreau esențiale, urma și un cu totul alt început, pe un plan dincolo de controlul meu. Habar n-aveam că urma să fac parte din istoria cea învolburată despre care citisem în manuale sau despre care povestea bunicul meu, care făcuse războiul la Odessa. Cea în care se trage și se moare, printre altele.

Era ceva în aer în anul acela, ceva care cerea schimbare și acțiune. Ceva care mă făcuse pe mine, una, cel puțin, să am o mai mare doză de curaj decît oricînd: să plec de acasă – unde nu mă mai simțeam acasă – cu chirie într-un demisol. Să-mi asum o cameră înghesuită, dar foarte călduroasă, în care totul se construia pe pereți și pe geamul căreia intrau, din cînd în cînd, pisici. Care avea o baie comună sub forma unui cazan cu o stropitoare și un reșou, comun și el, pe post de bucătărie.

În camera aia mi-am adus tonele de buchete, cele două seturi de cearșafuri, roz și bleu cu floricele, lampa galbenă cu lumină difuză de la Fondul Plastic și cele două mixere identice pe care le-am primit la nuntă. Căci da, în anul acela m-am și măritat. Cu proaspătul soț ne-am început menajul cu cartofi prăjiți pe reșoul comun și cu sufertașe în oale mici de la bunica mea. Și cu foame, de multe ori, care fie ne-mpingea spre cantina Arhitecturii unde, student fiind, puteai mînca ieftin, fie ne sădea-n mințile necoapte impulsuri criminale, precum un atentat asupra cartofilor sau brînzei gazdei depozitate în cămară.

În ’89 totul se agravase. Realitatea se dovedea mai tare decît utopiile, care pur și simplu păleau neputincioase. În casa în care, atîția ani, visasem la cai verzi pe pereți, descoperisem că nu se mai putea trăi. De mîncat devenea tot mai greu, creveții vietnamezi care se mai găseau în alimentare nu erau o rezolvare. Îmi rămăseseră prăjiturile mele de la cofetării, numai că Ceaușescu, chiar în decembrie, cred, după ultimul congres, mi le-a luat și pe astea: la cofetăriile mele din centru, ultimul bastion al unei vieți cu aparențe normale, „băgase“ produse Gospodina, în accesele lui de alimentație „rațională“. La Ambasador mîncam fasole bătută în loc de tort glacé, în decembrie ’89…

Nici la facultate (de Limbi Străine, în București) lucrurile nu stăteau mai bine. Domnul Fischer, profesorul meu iubit de latină, unul dintre puținii aleși care nu făcuseră vreodată compromisuri și care-și văzuse de treaba lui într-un mod exemplar, fusese îndepărtat forțat sub pretextul vîrstei pensionării, cred. Și studenții se revoltaseră. Nu în sensul de azi al cuvîntului, ci mai curînd în cel al unei solidarități cu dl Fischer și al unor întrebări care începuseră să forfotească mai cu zgomot decît pînă atunci. 

De altfel, la facultate, unde doar orele de latină erau o oază, începusem să simt sistemul care-și arăta colții pe sub aparența benignă a vîltorii academice și a efervescenței colegiale. De la frigul îngrozitor din amfiteatre la conflictele „de clasă“ între cei care aveau sandvișuri cu mușchi file și cei care nu, pînă la conștientizarea stigmei mele în regimul de atunci. Stigmă de care nu eram cu nimic vinovată, care era o tîmpenie, în logica de azi, dar care atunci mi-a fost o tinichea de coadă, deși aveam doar 20 de ani: faptul că aveam o soră „fugită“ în Australia mă făcuse, de mică, persona non grata. Eram pe o listă neagră și nu puteam ieși din țară nici pînă la bulgari. De asemenea, cînd să mă mărit, viitorii mei socri au avut mari îndoieli în ceea ce mă privea: aveam dosar prost… Dosar care mă făcuse să scap de racolarea în PCR, în care fuseseră primiți, cam de prin anul doi, mulți colegi de-ai mei cu note mai mici.

Pe 21 decembrie 1989 eram în Universitate, la etajul al treilea, la un examen de estetică. Era un examen pentru care mă pregătisem serios, îmi plăcuse materia în mod special. Învățasem pentru examenul ăsta ca niciodată: era un nou început, era, îmi spuneam eu, sfîrșitul zbuciumului și reașezărilor. De acum încolo, în demisolul meu cît un pat, urma să mă repun pe scos cuvinte la latină și să fiu, iar, o studentă model, cum i-ar fi plăcut domnului Fischer.

Cam tocmai după ce-mi turuisem subiectul la examenul de estetică și luasem 10, au început să se audă vuiete din stradă. Și o bubuitură. Legendara  petardă. Însoțită de huiduielile la adresa lui Ceaușescu care încerca degeaba să mai mituiască oamenii la celebrul miting. Începuse revoluția. Era o frumoasă și însorită zi de decembrie 21. 1989.

Ce a urmat de atunci încolo, pe 21 decembrie, a fost ca într-un vis. Voi povesti în alt articol. Știu însă că ziua de 21 mi-a schimbat viața, mi-a dat o viață. Iar cei care au luptat și au murit atunci și cărora le voi fi mereu recunoscătoare sînt eroii mei, eroii noștri. Și nu e nimic nelalocul lui ori prea patetic în a-i numi așa, în a-i așeza la locul ce li se cuvine. Și, mai ales, e esențial să restabilim adevărul despre morțile lor. Fără speculații, supoziții și presupuneri.

Foto: adevarul.ro

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.