O sintagmă „bîntuie“ Europa. (Nu i fără legătură cu celebra „stafie“ a comunismului.) Cînd vrei să pui la colț o guvernare sau un politician, cînd vrei să-ți afirmi profundul tău dispreț față de lumea de azi din Europa și față de Uniunea Europeană, cînd iubești foarte mult trecutul de aur și viitorul de bronz, dar detești prezentul de plastic, o utilizezi pînă la sațietate, recitînd-o ca pe o mantră: „elitele liberale“. Variantă de lucru – mai ales dacă ești din România sau din „Est“: „elitele marxist-liberale“, ori „elitele progresist-stîngiste“, ori „globalist-multiculturale“ (mai sînt și alte variante, mai neacademice, dar mă abțin.) În viziunea așa-numiților „populiști“, a oamenilor din presă care le împărtășesc opiniile și a multor altora care le sorb excogitațiunile prin pîlnia Internetului, aceste nefericite elite au următoarele caracteristici principale pe care îndrăznim să le rezumăm din perspectiva acelor detractori:

– Sînt rupte de popor, în sensul că nu înțeleg că europenii de rînd (uite francezii, săracii, acum, de exemplu) vor să muncească mai puțin decît grecii, dar să cîștige mai mult decît nemții sau danezii. E o rușine ca aceste elite să mai continue la putere în aceste condiții impuse de capitalismul global, iar devalizarea Parisului de către „vestele galbene“ nu-i decît o pedeapsă binemeritată, mai ales că el a fost construit tot de „elite“, tot rupte de popor, pe timpuri. Trăiască „vestele galbene“, care vor să-l dea jos pe prăpăditul elitist Macron care a îndrăznit să-l contreze pe marele geniu al Twitter-ului!

– Vor să distrugă popoarele europene, aducînd în Europa neamuri barbare. Alt­minteri, europenii (de exemplu, ungurii) sînt ieșiți chiar din pămîntul țării în care locuiesc, n-au migrat niciodată, nici ei, nici strămoșii lor, și cine susține altceva e el însuși un elitist și un vîndut multinaționalelor, care sărăcesc poporul. „Societatea deschisă“ e o ticăloșie, inventată pentru a sabota sîngele pur european-arian-ugric, corcindu-l cu sînge semito-hamitic, după rețeta tripletei sinistre Merkel-Juncker-Soros.

– Se împotrivesc unor mișcări populare de eliberare națională, precum Brexit-ul, susținînd că e numai o manipulare ordinară și o eroare politică majoră. Acum vor să înrobească din nou mica Mare Britanie, cerîndu-i să și plătească pentru zisa eroare, dacă vrea să scape onorabil din șerbie, și nu să fie parte numai la avantajele apartenenței la UE. Elitele îndrăznesc să-i critice pe Trump, pe Putin, pe Orbán, ba chiar și pe Dragnea al nostru, care și el vrea eliberarea națională. Ce dacă unii dintre „eliberatorii“ ăștia plesnesc de bogăție, făcută nu prea se știe cum? Ce dacă sînt demagogi și iresponsabili? Poporul i-a vrut pe ei și nu pe alții, pe cei din „sistem“. Iar dacă fac prostii, le fac cu voie de la popor. Nu-i asta democrația? Numai „elitele“ spun că nu-i. Jos cu ele!

– Au impus „corectitudinea politică“ și asta-i foarte trist. De răul ei, atunci cînd te superi în mod legitim pe un adversar de idei, nu mai poți utiliza, spre a contraargumenta, cuvinte suculente, de tipul „jidan“, „cioară“, „poponar“, „gîscă“ etc. Acum, de pildă, „elitele“ nu vor să recunoască că islamul în sine e o nerozie, dacă nu o crimă împotriva umanității. Fac distincții oțioase între așa-numiții „radicalizați“ și ceilalți musulmani. Noi însă știm mai bine: toți musulmanii sînt radicalizați în sufletul lor, deoarece toți viseză la cele 72 de fecioare din Paradis. (Și noi toți tot la ele visăm, fără a fi musulmani, dar, șșșșșt, să nu ne audă „elitele“!)

– Asta ne aduce la vina cea mare a „elitelor“: sînt anticreștine și vor să secularizeze Europa. Sabotează bisericile. Susțin ateismul. Nu cred că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui, și nu invers. Refuză să aplice Cuvîntul lui Dumnezeu în ceea ce privește „familia tradițională“. De exemplu, ne împiedică să aplicăm comunității LGBT, ca și femeilor adultere, prescripțiile juste din Scripturi.

– Mai au și alte cusururi ridicole: în primul rînd, nu văd prăpastia spre care se îndreaptă cu suprastatul lor european. (Asta-i în avantajul nostru.) Sînt birocrați (sigur, au inventat o birocrație care strînge nesuferit de bine impozitele). Sînt osificați. Le place să-și ia cafeluța la ore fixe. Negociază pînă îți scot sufletul. Se cramponează într-o mulțime de reguli și regulamente, dar nu văd tabloul mare. Și, în general, sînt foarte mărginiți, ba chiar idioți de-a binelea. (Nu ca noi, care sîntem foarte deștepți, ba și vizionari, dar, vai, nu sîntem încă la butoane.)

„Elitele“ astea mai au, firește, multe alte cusururi pe care mulți dintre detractorii lor, nu știu de ce, cam uită să le amintească. Printre acestea, trei rămîn capitale pentru orice om imparțial și rațional:

– Au asigurat pacea în Europa de peste șaptezeci de ani, lucru nemaivăzut din vremea Imperiului Roman.

– Au asigurat o prosperitate nemaivăzută populațiilor europene, cuplată cu drepturi politice, civile și sociale niciodată imaginate mai înainte.

– Au integrat Europa Centrală și de Est, în pofida insuficiențelor democratice și culturale ale acesteia – ceea ce a creat unele riscuri, cheltuieli și necazuri.

Avînd în vedere mai ales aceste ultime trei imense defecte, dar și celelalte de dinainte, deloc de neglijat, ni se pare inacceptabil ca aceste pseudo-elite marxisto-socialisto-globalisto-progresisto-liberale să mai conducă destinele țărilor noastre pe o cale ce ne duce direct în prăpastia păcii, a libertății și a progresului. În consecință, spre a-i opri cît mai este timp, lansăm tuturor chemarea: „Veste galbene din toate țările, uniți-vă!“