Universitatea protestează

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Frica lui Putin jpeg

Săptămîna trecută, cîteva proteste împotriva OUG 7 desfășurate „la porțile“ unor universități, cu participarea profesorilor și a studenților, au stîrnit anumite întrebări și neliniști în unele cercuri. Au fost și atacuri, desigur, unele chiar foarte ticăloase, în medii online. Au fost și unele mîrîieli pe coridoare, în unele catedre sau pe grupurile studențești online. S-a spus că în universitate nu se face politică și chiar că asemenea proteste ar fi ilegale.

Să ne înțelegem: protestele n-au avut un caracter „oficial“, iar participarea, deși semnificativă la unele facultăți, n-a fost prea mare în ansamblul mediului universitar. A avut un caracter simbolic și de trezire a atenției, dar nu de masă. Mai ales participarea studențească a fost destul de redusă, din păcate.

E adevărat: în mod ideal, în universitate, politica este numai materie de studiu specializat la departamentele de profil, dar n-ar trebui să devină „activitate“. În universitate „nu se face“ politică, iar afilierea politică n-ar trebui să influențeze nici promovările, nici notările, nici materia unor cursuri. În mod ideal, căci în fapt universitățile au fost și sînt pretutindeni în lume un teritoriu unde frămîntările și disputele politice nu lipsesc. Totuși, cîtă vreme societatea și politica țării rămîn în matca lor, cîtă vreme aproape întreaga clasă politică împărtășește nu doar verbal, ci și în fapt aceleași principii și valori fundamentale, cîtă vreme deci societatea și politicul stau pe fundamente democratice și liberale relativ stabile și sigure, este preferabil ca universitățile să stea departe de politica curentă. În asemenea condiții ar fi greșit să se dea, de exemplu, studenților indicații de vot explicite sau să se facă propagandă unui partid.

Dar astăzi, la noi, societatea și politica și-au ieșit din matcă. Felul în care e condusă România sugerează că valorile democratice și liberale înseși sînt în joc, spre a nu mai vorbi despre valorile europene, pe care România s-a angajat oficial să le respecte, atunci cînd a aderat la UE. De fapt, lucrul cel mai percutant din punctul acesta de vedere este chiar modalitatea în care se guvernează, chiar fără a mai ține cont de conținut. De fapt, modalitatea este, într-un fel, chiar conținutul. Mă refer la guvernarea prin veritabile „decrete-legi“ (OUG 13, OUG 7, OUG 114), care schimbă esențial și peste noapte (literal) arhitectura legală a unor instituții, a sistemelor de impozitare, a funcționării Justiției. Acestea sînt de regulă nediscutate în prealabil și în detaliu cu părțile implicate, sînt emise pe neașteptate, seara tîrziu sau în prag de sărbători, iar cînd primesc niște avize consultative negative, acestea sînt de regulă ignorate. Deja avem în România o putere discreționară, care nu mai guvernează democratic nici măcar la standardele de pînă acum unu-doi ani și unde executivul, dirijat de un grup restrîns din PSD, s-a substituit practic Parlamentului în chestiuni esențiale. Prin felul în care legiferează sistematic și nu excepțional prin OUG, Puterea declară că nu-i pasă nici de ce crede o mare parte din societate, nici de considerente de transparență, nici de eficiență economică, dacă e cazul, nici de opiniile unor parteneri internaționali. Dacă totuși reacțiile (interne și internaționale) sînt masive, Puterea mai corectează cîte ceva prin alte OUG, indicînd astfel că numai presiunea directă și amenințarea cu represalii de un fel sau altul contează pentru ea. Cedează astfel tactic un pic de teren, gata să revină la atac, îndată ce condițiile i se par favorabile, căci scopul strategic rămîne unul și același: dominația totală. Altfel spus, Puterea a renunțat la orice pretenție de consens democratic în chestiuni esențiale, iar ideea de dialog real socio-politic i-a devenit complet străină, pînă la punctul încît adesea nici măcar n-o mai mimează. Adversarii sînt insultați și categorisiți drept „șobolani“, tratați drept „vînduți“ străinilor, lui Soros sau multinaționalelor, li se neagă patriotismul, ba chiar calitatea de „români“. Partidul de guvernămînt nu mai acceptă aproape deloc justificarea unor critici nici măcar din interiorul său: dovadă că toți criticii interni au fost, rînd pe rînd, excluși din partid, indiferent de meritele lor precedente. PSD e tot mai aproape de firea unui partid totalitar.

În aceste condiții, ar fi o lașitate să negăm universității dreptul de a-și face auzită vocea. Căci sînt puse în joc acum, la noi, tocmai valorile fundamentale pe care, în chip tradițional, se bazează și universitatea: dialogul, justiția, competența, toleranța pentru opiniile diferite și mai ales libertatea. Că acestea toate au și o componentă politică, e evident. Dar nu doar politică. Am zice: pentru o universitate liberă ele au o componentă existențială. Și atunci, cine ne poate nega dreptul să le susținem cu voce tare și în universități? Căci nimeni să nu-și facă iluzii: dacă independența Justiției cade cu totul, va cădea și libertatea academică, mai devreme sau mai tîrziu. Iar dacă orice adversar va fi insultat și denigrat în media arondată Puterii, numai pentru că e adversarul Puterii, nici în universitate lucrurile nu vor sta mai bine la un moment dat. Și cînd în societate numai raporturile de putere brută vor mai conta (după principiul lui Lenin, „Care pe care“) și numai jocurile cu sumă nulă vor mai fi jucate, să nu ne închipuim că universitatea va rămîne, ea singură, o oază de dialog liber și de căutare non-partizană a adevărului.

Prin urmare, s-o spunem răspicat: în aceste momente dificile, universitatea nu se poate sustrage de la un fel de politică, desigur, nu în sensul limitat al cuvîntului. Acum cîțiva ani ea a denunțat impostura academică, sosită din partea unui fost prim-ministru. Acum se află înaintea unei alte imposturi, mult mai grave, de natură instrinsec politică: o Putere care se pretinde democratică, dar golește de conținut tocmai valorile democrației autentice, ale justiției și libertății, existențiale pentru universitate. Mai are deci acum universitatea libertatea de a tăcea?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.