Tranziţia şi avatarurile luxului

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În împestriţarea ei, tranziţia are, între altele, neajunsul de a compromite tocmai ideile şi valorile spre care tinde. Ea vrea să ducă spre bunăstare, dar, pînă s-o obţină, îi strică fasonul. Vrea să ducă spre libertate, dar face, mai întîi, ca experienţa libertăţii să fie dezamăgitoare. Vrea instalarea democraţiei, dar reuşeşte, adesea, să arunce asupra democraţiei o penumbră de suspiciune. Cu alte cuvinte, în perioadele de tranziţie, bunăstarea capătă ceva obscen, libertatea - ceva deşucheat, iar democraţia - ceva confuz. Scopuri onorabile în sine se schimonosesc pe drum, devin arbitrare şi impure. De aceea, tranziţia e mediul privilegiat al nostalgicilor (care optează, prin comparaţie, pentru un "ieri" mai geometric) şi al pescuitorilor în ape tulburi (care ştiu să valorifice echivocul). Între conceptele compromise, un loc aparte îl ocupă bogăţia şi luxul. Mai toţi visează la ele şi mai toţi îi detestă pe cei care le au. "Îmbogăţiţi-vă!" - proclamă, fără prejudecăţi, liberalismul "burghez". "Fiţi săraci şi cinstiţi!" - sună replica de paradă a justiţiei sociale. Democraţia pare să eşueze într-o insolubilă contradicţie: pe de o parte, ea vrea să asigure tuturor şanse egale de îmbogăţire, pe de alta, aspiră la distribuţia egală a bogăţiei. Nimănui nu i se pot impune limite în fructificarea înzestrărilor proprii, dar tuturor li se cere să ia egalitatea drept limită. S-a putut spune, cu îndreptăţire, că în vreme ce despotismul e o proastă înţelegere a puterii, democraţia e o proastă înţelegere a egalităţii. Înţeleasă strîmb, idolatrizată, interpretată tendenţios, egalitatea devine substratul unei frustrări generale. Ea este mereu subminată de un vicios - dar ineluctabil - instinct al comparaţiei: săracul vrea să achiziţioneze în speranţa (utopică) a unei egalităţi cu bogatul, bogatul vrea să fie şi mai bogat, la fel de bogat ca aceia care l-au depăşit deja. Şi unii, şi ceilalţi simt că nu au destul şi tremură la ideea că ar putea pierde ce au. Într-o astfel de atmosferă, orice avere e marcată de precaritate. Tocqueville avea dreptate să spună că democraţia stimulează apariţia unei multitudini de "averi mediocre". "Mediocre" nu atît ca amploare, cît ca temei şi ca stil. Problema luxului se pune şi ea în termeni extremi. Pentru unii, luxul devine un ideal şi o obsesie, pentru alţii - un semn de disoluţie şi inumanitate. În felul acesta, orice reflecţie raţională despre lux, orice încercare de a-i circumscrie graniţele şi legitimitatea devin imposibile. Corupţia şi prostul gust au suspendat cu totul prestigiul natural al luxului. Căci există un asemenea prestigiu, despre care, e drept, noii îmbogăţiţi n-au nici cea mai mică idee. Mai întîi, luxul (adică ceea ce depăşeşte sfera "necesarului") e un concept relativ şi istoric. Multe din cele care trec azi drept necesare apăreau ieri ca lux. Săracul resimte stricta satisfacere a nevoilor curente drept lux. În acelaşi timp, artele în genere, un lux prin gratuitatea lor, sînt resimţite de oameni drept o necesitate. Grădinile sînt un lux (cîţiva economişti francezi din secolul al XIX-lea reproşau englezilor că au prea multe parcuri, în dauna suprafeţei agricole), sărbătorile sînt un lux. La fel spectacolele, artezienele, urbanistica în sens larg. Serviciul religios e, îndeobşte, de negîndit în afara unei anumite "pompe" ceremoniale. Nu e vorba de toaletele spectaculoase arborate de femeile din Bizanţ în biserici, spre exasperarea lui Ioan Gură de Aur, ci de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar şi de Diderot, ca fiind o componentă decisivă a "emoţiei religioase". Luxul e o "pasiune" universală. Îl găsim la toate popoarele, în toate epocile, în toate regimurile politice, de la satrapiile asiatice pînă la democraţia ateniană. Instinctul podoabei prevalează adesea, în cazul seminţiilor primitive, asupra instinctului de conservare. Ne-am pus cercei şi mărgele înainte de a ne pune pantofi şi pantaloni. Odată cu "inutilitatea" ornamenticii, ştim însă să apreciem utilitatea confortului. Şi orice confort - de la furculiţă pînă la canalizare, de la calorifer la frigider, de la baie la medicamente - e, în fond, un lux. Prin definiţie, omul e un campion al superfluităţii. "Progresul" nu e, într-un anumit sens, decît aducerea unor ample parcele de lux în teritoriul necesarului. "Sobrietatea" stoică, dispreţuind bunăstarea, rafinamentul, comodităţile de tot soiul, sfîrşeşte, după excelenta formulare a unui comentator, în caducitatea unei mînăstiri fără religie. Ce-ar rămîne din portretul umanităţii noastre fără muzee, săli de concert, teatre, biblioteci, serbări, dansuri şi mîncăruri alese? Din păcate, spectacolul tranziţiei nu ne lasă răgazul de a vorbi despre lux cu miez şi cuminte. Aşa cum patriotismul a fost confiscat de cîteva flaşnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mînă de ţoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocaţie, ca încununare a unor cariere bazate pe malversaţiune şi impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzurate, la iveală: ostentaţia, violarea moralităţii şi a bunei-cuviinţe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporţia între venitul curat şi cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictului necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităţilor nobile, a măreţiei şi a somptuarului. Am rămas cu Iri şi cu Monica. La mai mare!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.