Tinereţea şi bătrîneţea alegerilor raţionale

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Discuția se învîrte, din nou, în jurul neînțelegerii dintre generații. Tonul este mai degrabă de perplexitate decît de agresivitate sau revoltă. „Bătrîn“ ecumenic, încerc să explic – și să-mi explic –, dar nu știu cum. Îmi vine o idee:

– Hai să luăm chestia asta – încep eu și pun mîna pe un mobil așezat pe masă. Pentru „tineri“, acesta este rezultatul unui șir lung de alegeri libere, de care, de regulă, nici nu sînt conștienți: ce marcă, ce model, ce aplicații, ce formă etc. Pentru „bătrîni“, erau cel mult două opțiuni: am sau nu am telefon și pot să vorbesc la el sau nu. Într un fel, asta e principala diferență între „bătrîni“ și „tineri“: volumul alegerilor.

Se uită toți la mine și așteaptă urmarea, căci exemplul acesta îi surprinde, dar nu le spune mai nimic. Așa că mă lansez într-un discurs lung și sofisticat.

Această diferență – încep eu – este una civilizațională, ca să spun așa, s-a petrecut și se petrece peste tot, nu e o „problemă românească“. În cazul nostru, apar și cîteva particularități, cum ar fi comunismul, de pildă. Să ne gîndim puțin la alegerile în comunism – adică alegerile „bătrînilor“, ale părinților voștri. Cînd terminai o școală, pensia scria pe fruntea ta: erai repartizat la un loc de muncă pe care, cel mai probabil, nu aveai să-l mai schimbi, aveai sau ți se repartiza o casă de unde, cel mai probabil, nu aveai să te muți, îți făceai o familie pe care nu aveai să o mai părăsești și în care fiecare avea rolul său – și așteptai să ți cumperi un telefon… Telefonul care este, ca să-l citez pe clasic, căci altul nu era. Desigur, existau și mici „evadări“, precum faimoasa „rezistență prin cultură“ (sau prin agricultură, pentru alții…). Aceasta era un mecanism de apărare, o „fugă“, dar și o evadare creativă deschisă spre neașteptat. În mare însă, doza de neașteptat, de imprevizibil, de incertitudine era redusă – și așa a fost, în alte moduri și din alte rațiuni, și înainte de comunism. Or, pentru a putea înfrunta viața, așa, în general, omul are nevoie de mecanisme de reducere a incertitudinii. Dumnezeu e cel mai sigur. Comunismul a încercat să-l înlocuiască și să ofere certitudinea unui viitor luminos. Nu i-a ieșit, dar, reducînd posibilitățile de alegere, a redus și angoasele incertitudinii: ne merge rău, dar barem știm ce ne așteaptă. E și asta o consolare, deloc neglijabilă!

Gîndiți-vă acum ce s-a întîmplat, practic, peste noapte cu acești „bătrîni“. Aveți libertatea (politică) să alegeți pe cine vreți, aveți libertatea (economică) să vă cumpărați ce vreți, aveți libertatea (socială) să vă alegeți ce meserie și loc de muncă vreți, aveți libertatea (de conștiință) să spuneți ce vreți. Pe scurt: sînteți liberi! Este minunat, dar care e modul de întrebuințare a acestei „libertăți“? Nici cei mai pregătiți n-au avut răspunsul în buzunar. Și asta pentru că, de la n alegeri, s-a trecut brusc la n la puterea o mie sau două sau trei… Rețelele sociale au mai multiplicat și ele, exponențial, volumul informației și, astfel, sfera de alegeri posibile. Welcome to post-modernity!

Această postmodernitate – sau cum preferați să o numim – este și o „societate a riscului“, cum spun sociologi faimoși, precum Anthony Giddens sau Ulrich Beck. Ce înseamnă asta? Mai întîi, nu este vorba despre „amenințări“, care au existat dintotdeauna și pretutindeni: epidemii, secete, dușmani etc. „Riscul“ este altceva, este anticiparea amenințării, a catastrofei. Iar „fără tehnicile vizuale, fără forme simbolice, fără mass-media, riscurile nu sînt nimic“ – mai precizează Beck. Dar, odată ce sînt imaginate și difuzate pe toate canalele publice, riscurile anticipate obligă la acțiune, chiar dacă, deocamdată, nu s-a întîmplat nimic sau nimic „catastrofal“. Nu a existat și nu există, de pildă, nici o „amenințare“ de invadare a României de către refugiații sirieni – ceea ce nu i-a împiedicat însă pe români să trăiască dramatic acest „risc“. Trăim cu toții în această atmosferă a riscului potențial, dar inevitabil, care ne constrînge permanent să facem ceva, dar fără a ști cum. „Tinerii“ s-au născut în această atmosferă, așa că nu sînt conștienți de ea, așa cum nu sîntem conștienți de aerul pe care îl respirăm. Pentru „bătrîni“, e ca și cum i-ar fi aruncat cineva în apă și ar trebui să învețe rapid să înoate… Certitudinile pămîntului ferm s-au dus.

Dar mai este ceva. Tot Ulrich Beck face următoarea constatare „banală“: „Putem să cunoaștem viitorul care ne așteaptă? Răspunsul, bineînțeles, este că nu putem; dar, da, trebuie să acționăm ca și cum am ști!“ Asta este despre voi, despre „tineri“. „Unde vă vedeți peste cinci/zece ani?“ Vă spune ceva întrebarea asta, care nu lipsește din nici un interviu de angajare? Ei bine, „tinerii“ trebuie să aibă încredere în nesiguranță („asumarea riscului“ nu este ea o valoare globalizată a tuturor corporațiilor?), trebuie să și asume astfel de „riscuri hedoniste“, care să le permită să se bucure de alegeri pe care trebuie să le facă, dar care nu au cum să știe la ce vor duce în final. Trebuie să-și planifice nu doar viața profesională, ci și sănătatea, reproducerea și familia, și, da, chiar și fericirea: gîndește pozitiv, ce dracu’! Trebuie să-și cultive eul ca pe o instituție, după cum spune Peter Kelly, să-și construiască o imagine de manageri ai viitorului, căci altfel viitorul îi va concedia.

Desigur, aceste „riscuri hedoniste“ constituie o dezlegare fără precedent a creativității prin aruncarea în necunoscut: Yes, I can! – este deviza. Dar ele au și costurile lor, sînt anxiogene fără a prinde noi de veste, ne macină pe interior, cu teama mereu reprimată de a face o alegere greșită. Or, societatea ne-a avertizat pe toți: aveți toate libertățile de alegere, dar și toată responsabilitatea acestor alegeri. Fiecare popor are conducerea pe care și-o merită și fiecare individ are viața pe care și-a ales-o. Faites vos jeux, rien ne va plus!…

Să revenim de unde am plecat. Cu toții ne luptăm pentru reducerea incertitudinilor vieții. Dar riscurile percepute sînt profund diferite pentru „tineri“ și „bătrîni“. Primii trebuie să-și păstreze încrederea în necunoscut și să riște cu entuziasm pentru a nu fi marginalizați ca loser-i. Ceilalți trebuie să reducă pe cît posibil necunoscutul și incertitudinile, căci au devenit copleșitoare pentru mijloacele lor. Lăsați-ne să ne facem propria viață! – se revoltă primii. Lăsați-ne să vă ajutăm în viață! – se roagă ceilalți, agățîndu-se de singura „certitudine“ care le-a rămas: copiii. Două lumi, nu două generații…

– Soluțiile sînt doar individuale. Succes! – am conchis eu și am plecat. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.