Suveranul

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

– Nu ştiu cum să spun, are ceva de... de suveran, asta a fost impresia mea de prima dată cînd l-am văzut!

Stau afară la o ţigară, cu fotograful care s-a ocupat de imaginile cu Ivan Patzaichin pentru sărbătorirea care trebuie să înceapă înăuntru, la Teatrul Naţional; tocmai a împlinit 65 de ani şi nişte prieteni au vrut să-i facă o surpriză. Şi chiar i-au făcut! „După cum ştiţi, am fost singur la părinţi“ – va spune Patzaichin, la un moment dat. „Dar acum cinci ani, Dumnezeu mi-a dat un frate, un frate de suflet: pe Doru Frolu.“ Iar Doru a pus acum în scenă un spectacol de suflet (nu un show!), care i-a mers la suflet lui Ivan. Acest om care nu ştiu să-şi fi pierdut cumpătul vreodată în viaţă, a stat, la sfîrşitul serii, cîteva minute bune pe scenă, cu lacrimi discrete în ochi şi nevenindu-i să creadă că nu-şi mai găseşte vocea.

Dar, în cele de faţă, nu vreau să-i aduc şi eu un omagiu lui Ivan Patzaichin – dacă i-aş fi spus că intenţionez să scriu această pilulă, m-ar fi rugat, jenat, să nu o fac. Mă gîndeam însă că ne plîngem tot mai des, în ultima vreme, că avem nevoie de simboluri naţionale, de modele care să ne călăuzească prin mizeria vieţii cotidiene, dar nu mai există. Iată, există! Şi sînt mult mai mulţi decît credem noi, doar că avem nevoie de luminile rampei pentru a-i vedea. Iar atunci cînd îi punem pe scenă, o facem doar pentru a le căuta defecte: la noi, un mare român a fost totdeauna doar un român mort...

Ce avem deci de învăţat de la Ivan, aici şi acum?

În primul rînd, Ivan este un om cu rădăcini.

Rădăcini în Delta unde s-a născut, ceea ce înseamnă un om al naturii. Nu ecologia l-a făcut să descopere natura, ci relaţia sa firească cu natura l-a făcut să devină un ecologist autentic. Sună a propagandă ecologistă uşor bombastică, ştiu, dar asta e, natura este însăşi natura sa.

Rădăcini în neamul în care s-a născut, adică lipovean, purtîndu-şi identitatea cu firescul ecumenic al celor de neam vechi. Zîmbeşte deci de cîte ori i se atribuie toate clişeele neamului său: „Mergeam la pescuit cu Ivan“ – povestea unul –, „dar al naibii lipovean nu voia să se suie în barcă pînă nu-i dădeam o sticlă de vodcă. Îţi aduci aminte, Ivane, de cheful ăla, cînd ne-am făcut praf cu toţii?“ – îi dau tîrcoale alţii. „Nu“, zîmbeşte Ivan, care n-a pus picătură de alcool în gură în toată viaţa sa de sportiv, dar de, e lipovean... La olimpiada de la Moscova însă, cînd a fost invitat să spună şi el două cuvinte, a cerut un translator. „Bine, dar tu vorbeşti ruseşte!“ – s-au revoltat organizatorii. „Da, vorbesc ruseşte, dar sînt român!“ – le-a explicat Patzaichin.

Ca orice fiinţă cu rădăcini, prinde rădăcini oriunde găseşte un sol bun. A prins la Ploieşti, la soţia sa, unde a devenit un soi de ginere pe curte, spre mirarea unora şi bucuria altora. „Ştiţi“ – îmi explică un domn de lîngă mine, într-o pauză a spectacolului – „acum îl vedeţi printre lipovenii lui, dar majoritatea prietenilor săi sînt de la Ploieşti, de la Doamna, ca şi mine!“ Lipoveni, ploieşteni, ce contează...
De la Doamna însă da, asta contează, căci, ca orice om întreg, nici Ivan n-ar fi el însuşi fără dînsa. Cum să explici însă, fără să cazi în desuetudine, că asta se cheamă iubire? Drept care, nici Ivan nu vorbeşte despre iubirea sa, o trăieşte.

Rădăcinile i-au permis apoi să se înalţe şi să se răsfire, să iasă din lotca sa spre lumi aparent îndepărtate. Este Ivan iubitorul de teatru şi de muzică, Ivan care chiar patronează „pe bune“ şi spre surprinderea tuturor o colecţie de design vestimentar. Ivan care are mai mulţi prieteni printre artişti decît printre sportivi.

Dar mai presus de toate, rădăcinile i-au permis lui Ivan să rămînă drept toată viaţa sa. A cunoscut multe somităţi, dar, cînd i-au călcat pragul, le-a tratat ca o gazdă ospitalieră, ca pe oricine altcineva. Odată s-a stîrnit panica: „cîteva ore, România a fost neguvernată“ – au titrat ziarele a doua zi. Toată conducerea României, în frunte cu Iliescu şi Năstase, se oprise la un pahar de vin sub umbrarul lui Ivan, pe malul Snagovului; SPP-ul le pierduse urma. A fost curtat pentru diverse funcţii, mai mult decît o dată. Cînd a avut ezitări, a mers la părintele lui de căsătorie şi l-a întrebat: „Ce să fac, părinte?“ „Nu te bagi, Ivane, nu te bagi, politica nu e pentru tine“ – i-a răspuns acesta, de fiecare dată. „Bine, părinte, nu mă bag.“ Şi nu s-a băgat. Dar nici nu a acceptat să fie încălecat de putere, oricare ar fi fost aceasta, de la antreprenorii de peşte sau primarii cu care cooperează în diversele sale proiecte, şi pînă la preşedinţi de judeţ sau de ţară. A rămas printre oameni, egal printre egali. Altă formulare şchioapă, dar asta este, din nou: nu l-am auzit pe Ivan vreodată schimbînd tonul sau privirea dacă vorbea cu beţivul din vecini sau cu cine ştie ce VIP. Mai mult, vorbeşte la fel şi cu pelicanu’ Gogu, alt prieten constant al său.

Toate acestea au făcut din Ivan Patzaichin un suveran. Să deschidem DEX-ul şi să ne aducem aminte: figurativ, un suveran este „o persoană sau o colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale.“ Oare nu asta aşteptăm de la un model de viaţă într-o lume în care este tot mai greu să-ţi păstrezi busola şi să mergi pe o cale dreaptă? Ce altceva poţi să pretinzi de la un simbol naţional?

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.