Somn uşor, minister!

Publicat în Dilema Veche nr. 95 din 10 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În fiecare an al obositoarei noastre tranziţii, anunţarea subvenţiilor pentru cărţi şi reviste acordate de către Ministerul Culturii a stîrnit discuţii interminabile în lumea culturală. Irelevante, într-o bună măsură, din perspectiva cititorilor (pentru care, pe bună dreptate, singurul lucru relevant este dacă citesc o carte sau o revistă bună), aceste discuţii au consumat o mare cantitate de neuroni ai redactorilor şi editorilor: de ce se subvenţionează X şi nu Y, de ce editura cutare a primit mai mult decît editura cutărică etc. În timpul "Guvernului Adrian Năstase" (parcă asta era formula oficială), spiritul afacerist mărunt şi "ideea de tun" au pătruns şi în domeniul subvenţiilor pentru cărţi: membrii comisiei au aprobat finanţarea volumelor lor sau ale unor persoane importante din minister, reviste ilizibile ale "prietenilor" au primit sute de milioane, în timp ce reviste bune au căpătat, de ochii lumii, o nimica toată ş.a.m.d. De-a lungul anilor, subvenţionarea culturii scrise s-a dovedit doar un mod de a împărţi sărăcia: ministerul n-a avut niciodată o strategie sau o politică limpede în acest domeniu. Noi, cei de pe margine, am privit spectacolul an de an, am comentat, iar caravana şi-a văzut de drum. S-a întîmplat ca anul acesta să fac parte din comisia cu pricina, aşa încît am şi o perspectivă din interior. Nu voi spune cine, ce, cît şi de ce (căci lucrările comisiei sînt confidenţiale), dar nu cred că încalc principiul confidenţialităţii dacă transcriu aici impresii şi dacă exprim opinii despre "spiritul subvenţiei la români". Un spirit ale cărui "victime colaterale" sînt, adesea, tocmai cititorii. În lipsa unor politici culturale coerente, editorii cer subvenţie pentru orice, doar-doar vor împuşca francul de la Stat. De exemplu, au existat cereri de subvenţie pentru cărţi de basme ori pentru poveştile lui Creangă. Or, acestea sînt cărţi care merg bine: dacă un editor nu e în stare să facă rentabilă o carte de poveşti, atunci trebuie să se lase de meserie. S-au cerut subvenţii pentru reeditări ale unor volume care zac cu zecile de exemplare prin anticariate, ceea ce arată cel puţin o necunoaştere a pieţei de către editorii cu pricina. Apoi, sumele solicitate erau uneori lipsite de orice bază şi sugerau "mersul la plesneală", poate pică ceva: pentru un volumaş de 200 de pagini, unii editori cereau cifre uriaşe, din care se puteau scoate 4-5 cărţi. În sfîrşit, nu mi se par lipsite de relevanţă "stilistica" şi "protocolul" solicitărilor. Au existat cereri scrise de mînă, pe o foaie A4, şi semnate indescifrabil, prin care se solicita subvenţionarea unei reviste de cultură, ceea ce mi se pare lipsit de respect: să ai pretenţia că scoţi o revistă culturală, dar să nu fii în stare să prezinţi o cerere scrisă decent e descalificant. Mulţi dintre solicitanţii de subvenţii pentru reviste nu au pus "la dosar" nici măcar un exemplar din produsul lor publicistic, de parcă ministerul şi comisia ar fi trebuit să ştie tot ce mişcă. (Aici e la mijloc şi o inabilitate a ministerului, care nu le pretinde de la bun început solicitanţilor o variantă-standard de dosar: stăm prost cu formularele, cultivăm inefabilul pînă şi în birocraţie). În fine, au mai existat şi cererile năstruşnice: s-au solicitat subvenţii pentru reviste de epigrame sau chiar de planorism. În postmodernitate, totul e cultură... În schimb, sînt nevoit să anunţ cu regret şi în cunoştinţă de cauză că ediţiile critice sînt pe moarte: nimeni n-a cerut bani pentru aşa ceva. Şi asta într-o cultură în care şi ceea ce s-a făcut pînă acum se datorează mai degrabă unor pasiuni personale decît unor eforturi instituţionale: avem o ediţie Rebreanu pentru că Niculae Gheran s-a "încăpăţînat" să o facă, avem cîteva volume din ediţia Blaga datorită competenţei profesorului George Gană ş.a.m.d. De editarea critică a lui Iorga nu s-a apucat nimeni, din cîte ştiu, iar despre autorii "de raftul doi" ce să mai vorbim... Aici ar trebui să funcţioneze politicile culturale coerente: în loc să împartă sărăcia în felii subţiri, de subzistenţă, Ministerul Culturii ar trebui să elaboreze o strategie pe cîţiva ani care să stimuleze încheierea ediţiilor critice începute şi iniţierea altora noi, astfel încît, în timp, acest gol ruşinos al patrimoniului nostru cultural să fie umplut. Altminteri, lamentările anuale provocate de subţirimea bugetului culturii sînt sublime, nimic de zis, vorbele patetice ("vom ajunge o ţară de analfabeţi" etc., etc.) sînt şi ele utile întru calmarea nervilor, dar ar fi mult mai folositoare nişte politici culturale clare, cu obiective precise. Mă tem însă că Ministerul Culturii nu e capabil să elaboreze aşa ceva, iar din partea editorilor nu vor fi presiuni în acest sens: lumea culturală românească s-a obişnuit cu "ritualul" tăierii anuale a tortului bugetar în felii mici, să ajungă la fiecare un pic, măcar de gust... Acum, comisia a decis, iar peste zările ample şi luminoase ale culturii se lasă, greu, întunericul bugetului (0,15% din PIB). Ţie, cititorule, nu-ţi rămîne decît să te afunzi în lectura unei cărţi subvenţionate. Dar să ştii că banii aprobaţi de comisie au făcut un drum lung şi greu, presărat cu hîrtii şi semnături, după cum urmează: un consilier - direcţia juridică a Ministerului Culturii - înapoi la consilier - direcţia buget-finanţe (aviz) - Ministerul Finanţelor Publice (aviz) - înapoi la ministrul Culturii (semnătură) - înapoi la direcţia buget-finanţe - iar la consilier - iar la Ministerul Finanţelor Publice - iar la ministrul Culturii (semnătură şi ordin al ministrului) - editorul solicitant de subvenţie. Lectură plăcută, cititorule! Somn uşor, minister!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.