Soluţia eroului salvator…

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Avanpremieră jpeg

La sfîrşitul anului 1995, un domn din Bucureşti mi-a trimis, la Dilema, o scrisoare emoţionantă cu privire la alegerile ce urmau să aibă loc în anul următor. Domnia sa nu mai voia repetarea preşedinţiei lui Ion Iliescu şi nu credea în şansele lui Emil Constantinescu, de care, de altfel, se declara – în chip profetic – dezamăgit. Îmi cerea, în consecinţă, să conving un intelectual de vază al ţării să intre în luptă, să se lase animat de un salutar simţ al datoriei şi să pună umărul – cu sacrificiile de rigoare – la salvarea naţiei, într-un moment în care toate orizonturile par închise. Am răspuns cititorului nostru printr-un articol apărut în gazeta noastră, în februarie 1996. Mi se pare oportun să reiau, după 17 ani, cîteva dintre opiniile mele de-atunci, cu gîndul la ce se întîmplă astăzi pe scena noastră politică şi în sufletele oamenilor.

Ceea ce încercam să transmit interlocutorului meu era scepticismul meu cu privire la „reţeta“ (bine intenţionată şi responsabilă) a unui personaj „providenţial“, capabil să ne salveze. Îl invocam pe Gabriel Liiceanu care, într-o emisiune televizată, vorbise despre infantilizarea impusă populaţiei autohtone de regimul trecut. Fusesem învăţaţi să ne supunem autorităţii „paterne“ a unui „conducător“ infailibil, iar această meteahnă ni s-a transmis şi după Revoluţie: numai că, după ghinionul istoric al unui „tătic vitreg“, ne doream, acum, un „tătic bun“, mîntuitor. Am adăugat că ne-am obişnuit, cu oarecare naivitate, să ne evaluăm opţiunile după plauzibilitatea lor în limitele categoriei sociale, sau ale grupului „ideologic“ din care facem parte. Din faptul că X e preţuit de telespectatorii unor emisiuni de cultură, de cîteva zeci de mii de cititori sau de o anumită secţiune a intelectualităţii, tragem prea repede concluzia că insul cu pricina ar putea cîştiga, mîine, voturile întregii ţări. Or, dacă vrem să fim realişti, trebuie să ne întrebăm ce se întîmplă în „România profundă“, dincolo de „consensul“ aşa-zişilor oameni „de bine“. Trebuie să ne întrebăm cum se votează la Tecuci, la Prundul Bîrgăului, la Adunaţii Copăceni, la Bulbucata, Beclean, Ucea şi Simeria. Cîte uzine ar ieşi în stradă pentru a-l susţine pe marele candidat, cîţi ţărani l-ar aclama în căminele culturale săteşti? Mai mult: cîţi dintre cei care îl admiră intelectualmente ar vota pentru el şi în plan politic?

Dar să zicem că evoluţia favorabilă a conjuncturilor ar arunca în aer toate obstacolele şi l-ar propulsa pe candidatul nostru în postul suprem. Ei bine, aici intervine componenta decisivă a scepticismului meu. Nu cred că ne vom salva vreodată, cîtă vreme vom conta numai şi numai pe apariţia unui salvator misionat. Nu ne vom salva, cîtă vreme vom delega toată răspunderea salvării pe umerii unui „erou providenţial“ care să ne ducă de mînă în Paradis. Vom rămîne bolnavi, sufleteşte şi socialmente bolnavi, atîta timp cît vom aştepta mereu să vină cineva – întotdeauna altcineva – care să ne facă fericiţi. Nu e destul să ne dăm votul în chip adecvat, să „mergem pe mîna“ unuia sau a altuia, să lăsăm trebile ţării în sarcina cîte unui mare terapeut în halat alb. Trebuie să cerem ceva şi de la noi înşine: să ne trezim, să ne schimbăm, să intrăm în ritm. Să construim instituţii solide, să respectăm legile, oamenii şi buna-cuviinţă. Să fim hipercompetenţi şi hipercorecţi pe lotul care ne revine, să ne purtăm cordial unii cu alţii, să nu mai răcnim, să nu mai aruncăm gunoiul în stradă, să ţinem curate closetele publice şi să vorbim frumos româneşte. Nu „intelectualii“ trebuie să salveze ţara, ci toţi cetăţenii ei. Avem nevoie de douăzeci de milioane de români care să-şi pună „halatul alb“ şi să-şi mobilizeze inteligenţa, imaginaţia şi buna dispoziţie pentru a se salva. Că ar fi bine ca ei să-şi aleagă şi un reprezentant pe măsură e adevărat. Dar nu un reprezentant care să le preia grijile, ci unul care să le distribuie echitabil, potrivit priceperii fiecăruia, oferind doar suportul moral necesar. Un preşedinte singur e la fel de rău ca un preşedinte slab. Mentalitatea noastră, conform căreia „a merge pe mîna cuiva“ e tot ce putem face, produce, în serie, dezamăgiri. Riscăm să fim mereu dezamăgiţi de cei pe care îi mandatăm cu puteri şi răspunderi supreme. Dar pentru a începe să urcăm, trebuie, mai întîi, să fim dezamăgiţi de noi înşine şi să cerem de la noi ceea ce, cu prea multă uşurinţă, cerem de la alţii, oricît de sus plasaţi în stima şi admiraţia noastră.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.