Reflecţii post-electorale

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Ce ştii să faci? jpeg

Nu cred că învingătorii din 9 decembrie au timp (şi chef) să cadă pe gînduri. Deocamdată sînt euforici şi lacomi. Nici învinşii nu par să fi depăşit psihologia victimei nedreptăţite, în căutare de vinovaţi. Dar evenimentele s-au desfăşurat – şi se desfăşoară încă – în aşa fel, încît ar merita fie şi cîteva timide tentative de reflexivitate. Măcar pentru a obţine un rapid compendiu de înţelepciune practică utilă, poate, data viitoare.

Dl Victor Ponta, dintr-odată destins, ca orice gladiator după victorie, optează, pe neaşteptate, pentru un discurs acomodant („împăciuitorist“ s-ar fi spus pe vremuri), ca şi cum ar fi descoperit brusc imperativul cooperării eficiente, al stabilităţii, al construcţiei, dincolo de interminabile tensiuni politice, de antipatii şi resentimente personale. A mers chiar pînă la a semna un acord de convieţuire instituţională civilizată cu inamicul public numărul 1 al campaniei sale electorale, dl Traian Băsescu. Iată însă că mulţi dintre susţinătorii săi, şi mai ales trupele de comando ale combativelor televiziuni voiculesciene, reacţionează isteric. Cum adică?! N-am fost strîns uniţi în jurul idealului străvechi al luptei cu preşedintele?! N-a fost iureşul anti-Cotroceni conţinutul nostru de viaţă? Ideea principală (şi unică) a ideologiei noastre? Acum ce facem? Cădem la pace cu tartorul? Coabităm???!!! Cu asemenea întrebări în raniţă, soldaţii din dispozitiv, „tovarăşii de drum“ de pînă mai ieri par să-şi fi pierdut ţelul, motivaţia, rostul. Intră în sevraj. Vor sînge! Simt că li se ia pîinea de la gură. Ce are de învăţat dl Ponta? Că e inteligent să n-ai o strategie de campanie spasmodică. Să nu schimbi de picior prea brusc, astfel încît să stîrneşti frustrări şi derută în propria armată. Sigur că, în focul înfruntării, poţi avea accese de violenţă. Dar e preferabil să laşi, din timp, loc pentru o posibilă pace. Să vorbeşti din timp despre necesitatea dialogului politic ferm, dar decent. Să te dovedeşti din timp apt pentru cooperare, construcţie, solidaritate în jurul interesului naţional. Or, dl Ponta are aerul că a întîlnit aceste valori abia acum. Dacă discursul său electoral ar fi fost ofensiv, drastic, fără a focaliza, totuşi, obsesiv, asupra unui adversar demonizat, fără glumiţe de internat, fără obrăznicii necoapte, fără a răzgîi războinic, purtarea lui de-acum ar fi sunat mai coerent. N-ar mai fi stîrnit furia liotei de „adepţi“ ai dezlănţuirii „nucleare“, neplăcut surprinşi de încetarea focului. E drept, poate că n-ar mai fi beneficiat de aceeaşi îndîrjită susţinere. Dar tocmai asta ar fi fost proba autorităţii sale de premier şi de şef de partid: capacitatea de a impune taberei sale un stil al confruntării de cu totul altă calitate. Un stil mai demn, mai nobil, mai european, aş spune chiar mai viril. Am fi asistat la un meci dur, dar cu reguli, şi nu la un caft suburban, suprasaturat de brutalitate gregară şi trivialitate. Şi, cine ştie, pînă la urmă, ar fi învăţat poate şi caftangiii un pic de ştaif, un pic de fair play, un pic de bună-cuviinţă.

Ştiu, evident, de ce obiecţie mă voi izbi. Fair play? Reguli? Dar a existat aşa ceva de cealaltă parte a baricadei? Cum să te lupţi „fin“ cu un adversar care joacă fără menajamente? Mă grăbesc să spun că n-am de gînd să ofer batalionul USL drept model de campanie electorală. Şi nici să-l propun pe Traian Băsescu drept campion al eleganţei olimpice. Şi el are de învăţat o lecţie. La un moment dat, mi s-a părut că a învăţat-o. Spusese, în preajma referendum-ului, un lucru memorabil, care a trecut neobservat. Ceva de genul: „Trebuie să încercăm o schimbare de atitudine. Inclusiv a atitudinii mele“. Tăcerea de după revenirea la Cotroceni părea să confirme această reorientare comportamentală. Dar, pînă la urmă, l-au lăsat nervii. Pot înţelege că nu e omul care să încaseze la nesfîrşit, fără reacţie pe (sau peste) măsură. Dar ar fi trebuit să simtă că frecventarea frustă a registrului animalier atunci cînd vrea să-şi încondeieze adversarul sau afirmaţiile categorice despre ce-o să facă sau ce n-o să facă, urmate de o inevitabilă retractare faptică în zilele următoare, nu sînt de natură să-l pună într-o lumină favorabilă şi să contribuie la curăţirea atmosferei. Dimpotrivă. Nu spui: „Nu-l voi numi niciodată pe X ca premier“ pentru ca, ulterior, să-l numeşti (şi încă pentru a doua oară). Nu te joci cu vorbele, cu ameninţările şi cu promisiunile. Mai ales dacă iei în serios demnitatea publică pe care ai asumat-o.

Nu îndrăznesc să sper că ar putea învăţa ceva şi marii bătăioşi din presă. Că, de pildă, însămînţarea urii nu e o ocupaţie onorabilă, că atacul devine ridicol şi plicticos dacă se organizează halucinatoriu în jurul unei singure idei fixe, că polemica nu trebuie să semene neapărat a răget sau a scuipătură. Nu-mi fac însă iluzii. Dar dacă sînt sigur de ceva e că dl Crin Antonescu nu va învăţa (niciodată) nimic. Îi lipseşte, pur şi simplu, apetitul. Şi, probabil, organul. A reuşit să fie o perfectă suprafaţă, pe care patinează fălos, ca unul care – cum spunea, odată, un critic literar despre un coleg al său – n-are subconştient. Nu poţi decît să-i doreşti alunecare plăcută.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.