Pro-şura şi patrimonializarea fînului

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Chiar aşa se cheamă mica broşură pe care tocmai am primit-o: Proşura – construcţii vechi pentru timpuri noi. Este prezentarea unei campanii de cercetare-acţiune realizată în Ţara Chioarului de o echipă de arhitecţi însoţită de socio/etno/ antropologi sub îndrumarea omniprezentei Fundaţii PRO Patrimonio şi a Asociaţiei Cîte-n lună şi-n mansardă. Obiectivul? Re-evaluarea rudelor sărace ale gospodăriilor ţărăneşti din zonă, şurile, cu intenţia „de a realiza propuneri simple prin care construcţiile vechi să-şi găsească o nouă utilitate în prezent.“

Rudele sărace, spuneam, dar e greşit spus, căci ele sînt văzute astfel doar dinspre oraş, în gospodăriile de crescători de vite din Maramureş şi de aiurea şurile fiind mai făloase decît casele, înălţate din lemn de stejar, „cu sori, păsări şi alte motive meşteşugite pe porţile lor, încît ai crede că nu adăpostesc animalele şi fînul, ci sînt obiecte de preţ.“ Pe de altă parte, o privire mai atentă descoperă nu numai varietatea formelor şi a ornamentelor, ci şi o cunoaştere locală, un savoir-faire profund, menit să asigure bunăstarea vitelor şi conservarea fînului, care nu este un lucru atît de simplu pe cît ar putea să pară.

Şi ajungem astfel la adevăratul obiect de patrimoniu, din care şura este doar un element component: arta fînului, fînăritul, ca să spunem aşa, un adevărat patrimoniu imaterial reprezentativ pentru România şi excepţional pentru Europa. Pentru mine şi alţi colegi, nu chiar novici în ale ţărăniei, a fost nevoie însă de o echipă de biologi suedezi ca să înţelegem cu adevărat acest lucru. Timp de cîţiva ani, aceştia au bătut păşunile Maramureşului, uimiţi de fiecare dată cînd descopereau nu ştiu ce plantă sau gînganie pe care „la noi nu o mai vezi decît în cărţile de specialitate“ şi care fac parte dintr-un ecosistem al fînului practic dispărut din majoritatea spaţiilor europene. O uimitoare biodiversitate, altfel spus, dependentă de o anumită practică a „fînăritului“ pe care ţăranii noştri încă o mai cunosc, chiar dacă renunţă pe capete la ea dintr-un motiv lesne de înţeles: creşterea vitelor încetează să mai fie preocuparea lor principală. Pe de altă parte, în aval, această artă a fînului este legată de o anumită calitate a produselor lactate, astfel încît colegul meu, Bogdan Iancu, a inventat cuvîntul neaoş cheesescape (parafrază la neologismul ethnoscape, lansat de un antropolog american). Căci, într-adevăr, spaţiul păstorilor este un soi de lacto-peisaj, de la biodiversitatea fascinantă pentru biologi, la gastro-diversitatea plăcută consumatorilor de brînzeturi.

Dar ce poate fi atît de fascinant la fîn? Ei bine, lista de cunoştinţe şi practici locale legate de „fînărit“ este lungă. Ea începe cu o bună cunoaştere a pămîntului, a terenului de fîneaţă şi a tehnicilor de întreţinere a acestuia. Dacă despre practicile de rotaţie a culturilor şi despre lăsarea periodică în pîrloagă mai ştiam şi eu, ca tot omul, despre arta „pîrjolitului“, mai exact a curăţării terenurilor prin foc, explicaţiile biologilor suedezi mi-au depăşit şi cea mai extravagantă imaginaţie. În primul rînd că, din motive care se leagă de un întreg lanţ biochimic, fără foc, adio biodiversitate pastorală, cu urmări corespunzătoare pentru gustul brînzeturilor. Dar mai ales întreaga artă a focului, care presupune o bună cunoaştere nu doar a vînturilor şi umidităţii solului din zonă, ci şi a vegetaţiei şi a modului în care ard diferite plante. Căci unele ard mai rapid, cu flacără mai mare, ceea ce produce schimbări bruşte ale curenţilor de aer, care, la rîndul lor, pot duce la incendii, în loc de „curăţare“ a terenului. Astfel, în urma unor incendii devastatoare, guvernul Australiei a hotărît să elaboreze ghiduri speciale şi să-i (re)înveţe pe fermieri cum să practice această artă. La rîndul nostru, mai în glumă, mai în serios, ne-am gîndit zilele trecute, la o cafea în Sibiu, să depunem un proiect de şcoală de vară pentru piromani profesionişti, pentru a reanima arta pe cale de dispariţie a curăţării pămînturilor prin foc.

Lucrurile merg însă mai departe. Cositul este, la rîndul său, o tehnică adaptată solului şi zonei, cu calendarul său local. După cosit, urmează făcutul clăilor de fîn, cu tehnici diferite după zone, de la uscatul prin copaci la diferitele forme de „speteze“ în jurul cărora se înalţă căpiţele, permiţînd un gol în interiorul lor, care oferă o uscare uniformă. O colegă mi-a spus că Horia Bernea recunoştea diversele zone „etnografice“ după forma şi alcătuirea căpiţelor; nu cred că mai sînt însă mulţi capabili de o asemenea performanţă... Nu în ultimul rînd, hrănitul animalelor, care nu este lăsat nici el la voia vacilor sau a oilor, ci ascultă, şi el, de reguli raţionale de alimentaţie şi eficienţă.

Tot acest complex de tehnici şi produse, de la şură pîn’ la gură, constituie incredibilul patrimoniu naţional al fînului. Constituie sau, mai corect spus, ar trebui să constituie obiectul unei patrimonializări de urgenţă, căci, inevitabil, este şi el pe cale de dispariţie. Un patrimoniu imaterial UNESCO, deoarece chiar reprezintă un complex unic de diversitate biologică şi culturală cu care, dacă l-am cunoaşte – şi recunoaşte! – chiar am avea cu ce să ne mîndrim. Mai mult, un patrimoniu care priveşte, inevitabil, cu un ochi la trecut, dar cu celălalt se uită la viitor, permiţînd exploatarea sa benefică. Din acest punct de vedere, „patrimoniul fînului“ atinge cel puţin trei mize magice ale strategiilor de dezvoltare rurală: biodiversitate, sustenabilitate şi calitatea produselor.

Românul, născut poet, vede însă valori patrimoniale doar în dansuri şi doine...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.