„Sfînt trup şi hrană sieşi, 
Hagi rupea din el.“ 

Ion Barbu 

Tocmai vorbisem în ziua aceea, în redacţie, despre fenomenul numit „foxification of the news“ (adică – simplu spus – aruncarea peste bord a neutralităţii ştirilor în favoarea partizanatului şi atitudinii, cum procedează, asumat, Fox News). Zapînd seara la televizor – ceea ce practic din ce în ce mai rar – dau peste o ştire al cărei subiect era tocmai postul Fox News, dar nu pentru că „ideologizează ştirile“. Pe scurt: pentru că a dat din greşeală, în direct, imagini cu un om care îşi punea capăt zilelor (după ce fusese urmărit de poliţie), canalul a trebuit să-şi ceară scuze.

O gafă, carevasăzică. În secvenţa preluată pe alte posturi (care nu şi-au mai cerut scuze, că „era citat“...) se observă cum prezentatorul Shepard Smith, dîndu-şi seama ce va urma, le spune colegilor din regie să „taie“ (get off it, get off it), dar probabil că aceştia n-au apucat să apese pe butonul potrivit. Carevasăzică, să notăm: o gafă de transmisie a unui post TV a devenit „ştire globală“, poposind pînă şi în îndepărtata (de SUA) Românie. Adică o secvenţă care n-ar fi trebuit să fie văzută (şi pentru care prezentatorul şi-a cerut scuze cu lacrima în gît, promiţînd că „nu se va mai întîmpla niciodată“) capătă o foarte, foarte mare audienţă. Căutînd pe Google, vorba ştiriştilor, „mai multe amănunte“, găsesc un milionoptsuteşicevademii de referinţe, printre care şi un titlu în The Guardian (ediţia online): „Fox News carries live video of man shooting himself after car chase“. Dau click: The Guardian e, ideologic, pe poziţii diferite faţă de Fox News, aşa că sînt curios să văd cum tratează cazul. În vreo cinci mii de semne, The Guardian povesteşte cu lux de amănunte secvenţa: un ins furase o maşină şi era urmărit de poliţie, iar urmărirea era transmisă live din elicopter. Mai adaugă The Guardian că, dacă Fox News a prezentat scuze, două site-uri foarte populare – BuzzFeed şi Gawker – au ales să posteze secvenţa cu pricina. „It’s news“, zice un tip de la BuzzFeed, „să iei o decizie în prezentarea unui asemenea caz tragic nu e uşor, aşa că am pus o versiune editată şi una integrală; avem încredere în judecata publicului“. Din relatarea asta, The Guardian a făcut şi el ceva audienţă, aşa cum arăta, pe coloana din dreapta a ediţiei online, rubrica „Most Viewed“. Evident, audienţa e din categoria „Guardian reader“ – epitet care desemnează oameni cu vederi de centru-stînga, liberali, middle class educat carevasăzică. Opuşi, carevasăzică, publicului conservator al televiziunii Fox News. În josul articolelor, sînt plasate două numere de telefon, unul din SUA şi unul din UK, unde se poate suna pentru prevenirea sinuciderilor. Aşa, ca să fie o oarecare acoperire social-caritabilă şi să se vadă „grija faţă de om“. Adică faţă de audienţă. „Incidentul a pus sub semnul întrebării fascinaţia de care se bucură în SUA canalele de ştiri care transmit urmăriri cu maşini.“ E singura frază prin care The Guardian pare să „ia distanţă“ de chestiunea pe care, altminteri, o relatează cu lux de amănunte.

Dincolo de orice teorii şi dezbateri despre „ce e ştire“ şi ce nu, dincolo de orice argumente de business şi management care spun că ziarul/site-ul trebuie să facă audienţă pentru a putea supravieţui, mă întreb dacă totuşi nu avem, în acest caz, un semn de sminteală. A lumii şi a presei. Bun, Fox News a făcut o gafă pentru că un tehnician n-a apăsat la timp pe buton. Dar e un fapt că există un public numeros dornic să zacă pe canapea şi să se zgîie la cum poliţia urmăreşte o maşină, aşteptînd finalul inevitabil: ori fugarul dă cu maşina în stîlp, ori i se termină benzina şi atunci poliţia sare pe el cu pistoalele, ori se fac zob toţi; dar tot cu dezastru se lasă! Dacă n-ar fi un asemenea public, nu s-ar povesti nimic. Şi apoi, să zicem că asta e o „diferenţă culturală“ a publicului american, asta-i situaţia, aşa e în „cultura“ lor: le place oamenilor să vadă în realitate ceea ce au văzut în nenumărate filme. Dar uite că globalizarea, sub pretextul informării despre o gafă comisă de marele post american Fox News, multiplică scena sinuciderii live în faţa a milioane de perechi de ochi. Faptul că „se dă o ştire“ devine subiect de ştire: nu mai este vorba despre un om care şi-a tras un glonţ în cap, ci despre o televiziune care a arătat că un om şi-a tras un glonţ în cap. De multă vreme, presa se referă la ea însăşi, ziarele scriu despre ce s-a dat ieri la televizor, televiziunea îşi face programe întregi din ce scriu ziarele şi revistele, toată lumea „citează“ pe toată lumea, iar mass-media în ansamblu îşi construieşte tot mai hotărît un profil autist la care „lumea reală“ ori se adaptează, ori sfîrşeşte prin a fi neglijată.

Să fim serioşi: imagini şocante s-au mai dat (cu anunţul ipocrit „vă avertizăm că urmează imagini şocante“). Dar dilema morală dacă e bine şi cuviincios să dai asemenea imagini în numele „informării publicului“ se pierde cu totul: scuzele prezentate rapid şi fără echivoc de Fox News au fost între timp aproape uitate, „nu mai fac ştire“. Acum, adevărata ştire este că secvenţa incrimina(n)tă a fost urmărită de un public mult, mult mai numeros decît americanii care căscau gura, vineri după-masă, la scena urmăririi. Hrănindu-se din sine în numele audienţei, mass-media contribuie decisiv la propria sinucidere. Transmisă, desigur, live şi la scară globală.