Nu există „democrație iliberală“

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Frica lui Putin jpeg

Istoria politică a ultimelor două secole arată destul de clar că democrația (în sensul de guvernare a poporului, a celor mulți) și liberalismul (în sensul unui sistem de garanții constituționale și legale pentru salvgardarea libertății indivizilor) s-au dezvoltat separat și chiar, uneori, s-au confruntat. Pentru liberalii clasici ai secolului al XIX-lea, precum Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville sau John Stuart Mill, contradicția între democrație și liberalism era vădită: democrația însemna pentru ei tirania majorității, putere nelimitată a masei needucate împotriva drepturilor și a libertăților individuale. Democrația „neîngrădită“, ca în Atena antică, li se părea un regim la fel de rău ca și tirania unui singur om. De-abia după Primul Război Mondial, sub presiunea votului universal și a socialismelor în plină ascensiune, s-a reușit o alianță între democrație și liberalism și a apărut astfel „democrația liberală“. De fapt, este vorba despre o democrație reprezentativă și limitată: poporul are puterea pe care o exercită prin vot periodic, dar există tot felul de mecanisme prin care se limitează practic posibilitatea poporului de „a face orice vrea“, mai ales instigat de demagogi: Constituția, separarea puterilor, Justiția independentă, societatea civilă, ba chiar, mai recent, sistemul unor relații internaționale și a unor asociații inter-state, precum Uniunea Europeană: toate introduc astfel de limite. Așadar, „voința poporului“, singura putere politică absolută învestită cu legitimitate după 1789, ajunge în fapt să fie limitată, îngustată, ținută sub control de mai multe contraputeri, în felul în care un fluviu e ținut sub control de diguri și baraje. Și, așa cum s-a dovedit, e singurul mod cunoscut în care fluviul poate curge fără a produce daune majore într-un anotimp ploios.

Să fie atunci „democrația iliberală“ de care se vorbește atîta, după Viktor Orbán, o democrație „autentică“, în sensul de liberă, neîngrădită, nesupusă „elitelor liberale“? Așa ar dori să se creadă adepții acestor sisteme, care pretind că ei exprimă voința poporului, spre deosebire de acele „elite“. Dar, în fapt, le facem un mare serviciu adoptînd și noi această sintagmă, fie și critic. Jucăm, cu alte cuvinte, pe terenul lor, considerînd că guvernarea pe care o produc în Ungaria, Polonia, Rusia, Turcia și acum și în România este totuși „democrație“, fie și de o specie diferită de aceea din Occident. Iar a juca pe terenul adversarului înseamnă a pierde pe jumătate partida. Adevărat, se țin alegeri, există parlamente. Dar alegerile, dacă nu sînt falsificate direct, au în general un rezultat știut dinainte din cauza propagandei și a manipulării, ba chiar a falsificării informației, combinate cu diferite măsuri legale și polițienești de îngrădire a activității Opoziției și a societății civile. Parlamentele rezultate exprimă voința executivului și a partidului dominant, iar acesta – după cum se vede – exprimă voința unui singur om, indiferent de funcțiile concrete pe care acesta le are direct sau indirect în stat. A numi un asemenea sistem „democrație“, fie și „iliberală“, este un fals. În fapt, e vorba de un travesti abil, „postmodern“, al autoritarismului etern. Am putea vorbi și despre un travesti în costum democratic al corpului unei oligarhii restrînse – clica de „baroni“ și de apropiați ai liderului suprem, cînd nu despre o tiranie a acestui lider în toată puterea cuvîntului.

Așadar, nu există două specii de democrație – liberală și iliberală. Există o singură formă de democrație modernă: aceea reprezentativă, limitată de un sistem juridic-constituțional. E democrație și atît, fără calificare. E un sistem imperfect și care dă rateuri uneori, fie și din cauza originii sale duble. Dar, în afara ei, nu mai există alt fel de democrație în epoca modernă. A menține totuși numele de „democrație“ pentru ceea ce produc un Putin, un Orbán și se pregătește un Dragnea e un compliment, ba chiar o reverență făcută unor tirani.

Manipularea începe de la numele pe care le dăm unor noțiuni politice importante. Acceptînd că un regim este „democratic“ numai fiindcă ține alegeri (și comuniștii țineau alegeri!) și păstrează o opoziție firavă, înseamnă a legitima deja acel regim. Înseamnă a relativiza nepermis noțiunile de „drepturi“, „libertate“ și chiar noțiunea de „putere a poporului“ (democrație). Ce „putere“ mai are un popor amăgit, instigat la ură împotriva unor indivizi (precum George Soros) sau popoare, îmbătat cu narațiuni conspiraționiste, atras cu promisiuni irealizabile (cum s-a întîmplat în cazul Brexit-ului)? Are o putere oarbă, sinucigașă, în fapt subordonată puterii unei clici de politicieni sau unui singur tiran.

Nu există deci „democrație iliberală“. Iliberalismul este întotdeauna nedemocratic. Dar sintagma – un oximoron în fapt – camuflează un lucru foarte vechi: tirania unei minorități sau a unui singur om. E eterna manifestare a puterii discreționare ajunse în epoca Internetului.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.