Noi şi "externele" noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
De ce există corupţie la bacalaureat jpeg

Ne plîngem de multă vreme (dintotdeauna?...) că „străinătatea“ nu ne bagă în seamă cît am merita. Ne chinuim cu „brandul de ţară“ şi aruncăm bani publici în dreapta şi în stînga pentru spoturi publicitare mediocre cu care ne închipuim că, în sfîrşit, vom da lovitura pe plan global. „Lovitură“ însemnînd, la noi, că vom avea în sfîrşit mai mulţi turişti decît bulgarii. Croim din vorbe strategii de politică externă, anunţate la răstimpuri în conferinţe de presă ale preşedintelui, dar ele rămîn la stadiul de croială: cusăturile nu sînt duse niciodată pînă la capăt. Am plîns ani la rînd pe umărul Occidentului să ne primească în grădina lui, ne-am clamat europenitatea pe la toate răspîntiile; am ajuns în sfîrşit în NATO şi în UE. Şi? Ne comportăm în continuare provincial, obsedaţi de ce se întîmplă în ograda noastră, şi mai degrabă nepăsători faţă de restul lumii.

Televiziunile noastre – cu excepţia TVR – nu prea îşi bat capul cu ştiri externe. Cu atît mai puţin cu dezbateri sau comentarii despre un subiect de dincolo de hotarele ţărişoarei. (PRO TV a avut, pînă la un moment dat, ştiri externe bine făcute; dar le-a abandonat, dedicîndu-se în exclusivitate formării unui public de „guvizi“ – sau, pe americăneşte, couch potatoes...). Cine vrea să afle ce se mai întîmplă în lume trebuie s-o ia agale pe Internet – unde, ce-i drept, găseşte tot ce vrea. La televizor – mai nimic. La radio – doar la postul public şi la RFI România. În rest, „străinătatea“ ne interesează doar cînd are loc vreo catastrofă „la ei“. Dar nici măcar atunci.

Să luăm exemplul recent al manifestaţiilor din Tunisia şi Egipt. Sigur, măcar pentru a fi „în rîndul lumii“, televiziunile de ştiri au dat oarece ştiri, ba chiar au „tăiat“ o ferestruică în ecran pe care se transmiteau în direct imagini de la faţa locului, ca să semene cît de cît cu CNN, în timp ce programul continua neabătut cu politicienii, ciuvicii şi gîzii naţionali. Pe ici, pe colo a apărut şi cîte o dezvoltare/comentare a subiectului. Puţin. Prea puţin. Desigur, există explicaţia folosită ca o scuză irefutabilă de producătorii TV: moare audienţa. „Externele“ nu fac rating. Ceea ce e adevărat. Nu numai la noi, dar şi pe alte meridiane. Nici în Franţa, nici în Marea Britanie, nici în Germania subiectele de peste mări şi ţări nu sînt mai urmărite decît cele interne. Dar nicio instituţie media cît de cît serioasă nu-şi permite să ignore, în ziua de azi, ce se întîmplă în lume. Iar în cazul evenimentelor din Egipt şi Tunisia, s-ar presupune că noi, care am trecut în decembrie 1989 prin experienţe asemănătoare, ar trebui să avem o anume sensibilitate faţă de nişte oameni care ies în stradă pentru a scăpa de un regim care îi asupreşte. Se pare că nu o avem. Nu ne impresionează. Nu le „dăm“ ratingul nostru, ocupat cu Băsescu & co. Pe de altă parte, de ani întregi, televiziunile îşi „formează“ publicul după un tipar convenabil lor, penmtru că au de vînzare divertisment ieftin şi ştiri-spectacol. M-a apucat rîsu’ plînsu’ cînd, într-o zi, ştirile de la Antena 3 au început tot cu un accident pe şosea, ca să treacă apoi brusc şi scurt la Egipt. La Cairo se vorbea de peste o sută de morţi şi mii de răniţi, stătea să cadă un regim politic, iar „ai noştri“ nu s-au lăsat pînă n-au scos în faţă un zăpăcit care a intrat prosteşte în depăşire.

Inutil să spun că şi telejurnalele, şi ziarele serioase din Europa s-au deschis, zile la rînd, cu informaţii despre Tunisia şi Egipt. Am mai auzit o „scuză-explicaţie“ pentru asta, provenită din noile cercuri stîngiste de la noi (care la rîndul lor au importat-o din Vest): ţările occidentale care au avut colonii au acum complexe de vinovăţie, de-aia sînt preocupate de ceea ce se întîmplă în fostele posesiuni de peste mări... Trec peste simplitatea unei asemenea gîndiri şi adaug doar că şi Gazeta Wyborcza, şi Nepszabadsag au avut în deschidere Egiptul, zilele acestea. Şi, la noi, Adevărul.

Dar să lăsăm „fostele colonii“ şi să revenim la noi, în UE. Subiectele europene nici măcar nu mai pot fi considerate „externe“, căci sînt cu totul ale noastre. E adevărat şi asta: e greu să construieşti ştiri interesante din ceea ce emană, în limbaj de lemn, birocraţii de la Bruxelles. Dar dacă ne ascundem la infinit după scuza cu „moartea audienţei“ şi după piersicul „limbajului de lemn bruxellez“, la ce mai e bună meseria de jurnalist? În instituţiile europene se iau decizii care, mai devreme sau mai tîrziu, se vor regăsi în viaţa şi în buzunarul nostru. Ce este mai interesant decît atît pentru cetăţean? Totul e ca jurnaliştii, dacă nu vor să devină simpli compilatori de comunicate de presă găsite pe Internet, să găsească unghiul şi limbajul prin care deciziile comunicate sec şi abstract de la Bruxelles şi Strasbourg să fie „traduse“ pe înţelesul oamenilor.

Este ceea ce a promis că va face noua redacţie „Adevărul Europa“, al cărei birou tocmai s-a deschis la Bruxelles. Redactorul-şef Ovidiu Nahoi şi echipa sa vor trimite de acolo ştiri, interviuri, reportaje, atît pentru presa scrisă cît şi pentru online şi TV. Ca unul care îşi bate capul de ceva ani să priceapă „cum devine cazul cu UE“ şi cum pot fi comunicate mai bine şi mai eficient temele europene, sînt nerăbdător să văd efectele acestui pas important spre normalizarea presei de la noi: o redacţie care funcţionează în „supracapitala“ tuturor ţărilor europene, ştergînd distanţele mentale care ne fac încă să privim spre Bruxelles ca spre o „Înaltă Poartă“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.