Maxi-județe fără nume

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Ce se mai întîmplă cu presa culturală europeană jpeg

A venit şi vremea regionalizării... Se ştie de mult că actuala împărţire teritorială e ineficientă, comentatorii serioşi şi cîteva ONG-uri au argumentat necesitatea unei noi structuri administrative încă dinainte de aderarea la UE, iar struţo-cămila „regiunilor de dezvoltare“ pentru a absorbi fonduri europene s-a dovedit doar o invenţie birocratică în plus (deşi, s-o recunoaştem, fără ea ar fi fost şi mai complicat să beneficiem de bani europeni). În prezent – aşa cum se întîmplă adesea în peisajul nostru cînd se redescoperă, cu delicii, apa caldă – subiectul a explodat: România trebuie împărţită în cîteva regiuni mari, în locul judeţelor actuale. Şi ogorul public s-a umplut de reacţii şi opinii. Felul în care se discută despre un subiect atît de important merită puţină atenţie.

Dat fiind că propunerea a venit de la preşedintele ţării, era la îndemînă titlul „România lui Băsescu“, aşa că unele ziare l-au folosit. Dar cu asta sîntem obişnuiţi: sînt încă destui care cred că toate – şi bune, şi (mai ales) rele – ni se trag de la Vodă. Ce-i drept, adesea Vodă le dă dreptate. Acum însă problema e suficient de serioasă încît să nu mai aibă importanţă cine propune soluţia. Reîmpărţirea administrativă este importantă pentru dezvoltarea ţării pe cîteva decenii înainte. În mod normal, ar trebui să genereze un minim consens: partidele, preşedinţia, presa, instituţiile, mediul academic ar trebui să cadă de acord asupra unui set de principii (în primul rînd asupra ideii că e o reformă absolut necesară) şi să genereze discursuri argumentate şi raţionale. Nu se întîmplă aşa. În presa ultimelor zile am găsit foarte puţine puncte de vedere serioase. În schimb, subiectul e „exploatat“ fie pentru a genera un anumit fel de audienţă, fie pentru hîrjoneala politică obişnuită. Bineînţeles că USL a apărut (solemn, la Sala Palatului) cu propria variantă de regionalizare şi bineînţeles că în aceeaşi zi premierul Emil Boc a contracarat-o la televizor – căci asta-i grija politicianului român, nu să facă într-adevăr ceva, ci să spună la televizor că va face. Dar comentatorii şi ştiriştii au pus şi ei paie pe foc, încercînd să deturneze de tot discuţia. S-a umplut Internetul de variante ale „viitoarei hărţi“, de speculaţii despre cine vor fi noii „baroni regionali“ şi despre cum vrea PDL să-şi plaseze oamenii la şefia noilor „maxi-judeţe“ (de parcă PDL ar sta veşnic la putere). La Antena 3 s-a vorbit în termeni catastrofici despre cum trasarea noilor regiuni va reface, vezi Doamne, „demarcaţia Diktatului de la Viena“. La mai multe posturi TV ştiriştii s-au repezit, în binecunoscutul stil telenovelistic, să plîngă pe umărul cetăţenilor care vor fi nevoiţi să-şi schimbe cărţile de identitate (deşi e limpede că această formalitate se va face, din punct de vedere practic, mai încolo, după ce totul va fi aşezat şi se poate organiza cumsecade). Aşa încît discuţia – care va continua, desigur – a fost deja împinsă spre false probleme şi spre chestiuni derizorii. 

Din păcate, acest mod de a reacţiona lasă deoparte substanţa lucrurilor. Şi în primul rînd structura propriu-zisă a regiunilor. Constat că, deocamdată, ele au fost trasate cam vraişte. De teamă că ungurii vor pleca spre alte orizonturi cu propria regiune în buzunar, lîngă judeţele cu populaţie maghiară dominantă au fost plasate altele, care să diminueze proporţia minorităţii maghiare. Iar în partea de sud-est, s-a „desenat“ o regiune care se întinde de la Vama Veche pînă la Soveja, în Munţii Vrancei. Aşadar, nu e doar o nouă împărţire administrativă, ci un proiect de inginerie social-identitară? În ce măsură urmaşii Vrîncioaiei se vor simţi ca aparţinînd aceleiaşi comunităţi regionale cu lipovenii din Deltă şi cu locuitorii din cîmpia dobrogeană? Şi, presupunînd că vor găsi elementele care să „compună“ această apartenenţă, această nouă identitate, ce nume i se va găsi? Cum vor fi desemnaţi locuitorii acestui maxi-judeţ de sud-est? „Sud-esteni“? Şi cei din regiunea „centrală“ se vor numi „centreni“? Iar cei din nord-vest – „nord-vesteni“? Sudul iese mai bine din combinaţia asta: oltenii rămîn olteni, iar cei din Muntenia vor putea fi numiţi „munteni“. 

Sigur că întrebările mele sînt retorice (şi voit stupizele), dar vreau să spun că, pe lîngă frica de ungurii care ar putea să ceară autonomia (care a întîrziat atîta rezolvarea problemei regiunilor), în aceste propuneri se manifestă şi o frică de istorie. Discursul despre „statul naţional“ şi, mai nou, despre „interesul naţional“ (exprimat vag şi interpretabil) a distrus identităţile regionale. Iar la noi există – ca şi în Italia şi Germania, de pildă, care şi-au construit unitatea naţională cam în aceeaşi perioadă cu România – nişte regiuni istorice de care oamenii se simt legaţi în mod firesc. Nici împărţirea pe judeţe, nici discursul oficial comunist n-au reuşit – simplu spus – să-i „dezveţe“ pe oameni că sînt (şi) bănăţeni, moldoveni, olteni, maramureşeni ş.a.m.d. Normal ar fi ca revenirea la regiunile istorice – în care coeziunea socială încă poate fi refăcută pe baze culturale, de tradiţie, de mentalitate etc. – şi nu „desenarea“ după criterii administrative (sau după interese ale grupurilor politice locale) a unor zone noi, amestecate. Dar există, în clasa noastră politică, o foarte slabă cultură istorică şi o precară cultură a specificităţilor locale (dincolo de clişee ori de bancurile cu olteni, ardeleni etc.).

Ceea ce mi se pare însă total aiuritor este felul în care este adus mereu în vorbă „marele argument“ al reîmpărţirii teritoriale: ca să accesăm mai eficient fondurile europene. Doar atît? Nu e meschin? Facem o ditamai reformă administrativă (cu efecte pe multe decenii înainte) doar pentru asta? Şi dacă la un moment dat nu vor mai fi fonduri europene, revenim la judeţe? N-ar trebui – dacă tot reformăm – să adoptăm soluţia cea mai bună şi mai eficientă, indiferent de sursa fondurilor, indiferent dacă „ne cere UE“ sau nu? Obsesia de a pune mîna cît mai uşor pe nişte bani pare să fi ajuns principala ocupaţiune mintală în „clasa noastră politică“. Drept pentru care va urma.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.