La trîntă cu Bucureştiul

Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A trecut destul de rapid prin presa cea de toate zilele un fel de polemică pe tema "europenităţii" Capitalei noastre. Dl Jonathan Scheele a declarat, la o reuniune pe tema centrului istoric, că Bucureştiul "nu este o capitală europeană", dînd ca exemplu traficul infernal, din cauza căruia oamenii întîrzie la întîlniri, şi arătînd că edilii noştri nu propun proiecte de modernizare şi dezvoltare coerentă a oraşului. Primarul Adriean Videanu s-a simţit dator să-şi apere ograda şi a reacţionat cu un fel de "ba este!". Cîteva ziare au făcut din asta o ştire şi cam atît. Problema însă rămîne. Pe de o parte, Europa Occidentală e mult mai vizibilă în Bucureşti decît în orice altă parte a ţării. Pe de altă parte însă, Capitala este oraşul în care se văd cel mai uşor deficienţele produse de "modernizarea neîncheiată" a României. Zona centrală este covîrşită de numărul de maşini, căci oraşul a fost construit şi "structurat" într-o vreme cînd, evident, nu se punea problema parcărilor. Traficul a devenit un infern, la anumite ore parcurgi Calea Victoriei mai repede pe jos decît cu maşina, astfel încît am adesea sentimentul că oamenii ies cu maşina doar ca să-şi afirme identitatea şi standing-ul, nu pentru că le-ar folosi cu adevărat la ceva. Pe de altă parte, e inevitabil să ieşi cu maşina, căci transportul public este prost şi ineficient; noroc cu metroul, ctitorie a epocii de aur, care mai rezolvă ceva. Probabil că (şi) din cauza traficului, bucureştenii mi se par tot mai nervoşi şi mai agitaţi: nu este însă tipul de agitaţie provocat de graba eficientă a unor oameni ocupaţi, ci un fel de buluceală perpetuă, în care nu mai e loc de "mulţumesc" şi de "pardon". Iar fenomenul se extinde şi spre cartierele de la margine: nici printre blocurile comuniste nu prea mai găseşti loc de parcare, şi acolo s-a întins forfota, s-au dus vremurile cînd puteai să ieşi cu scăunelul în faţa blocului, "la aer", să mai stai la o tacla cu vecinii. Mi se va spune că tocmai de-aia devine Bucureştiul o capitală europeană: începe să aibă viaţă de mare metropolă, cu ritualurile ei zilnice, cu drumul săptămînal la supermarket, cu ieşirile de seară la club sau la alte distracţii ("viaţă de noapte" ca-n Occident, uau!). Mi se va spune că traficul din Londra sau din Roma e la fel. De acord. Dar, pe lîngă faptul că la Roma mai e loc de "mulţumesc" şi de "pardon" (în original: grazie şi scusi), iar de please şi thank you la Londra ce să mai vorbim, acolo (ca şi în alte capitale europene) se vede preocuparea edililor pentru a rezolva problemele oraşului sau măcar dorinţa de a dezbate cu cetăţenii ce e de făcut pentru o viaţă mai bună. În Bucureşti, de cincisprezece ani se repară, se cîrpeşte şi se vorbeşte despre moştenirea grea a trecutului. De pildă, Budapesta şi-a refăcut şi extins şoseaua de centură, rapid; ieri am văzut la televizor că la Moscova a început construcţia celei de-a patra şosele de centură; la noi, încă se fac infinite "studii de fezabilitate" şi, dacă vrei să mergi de la Ploieşti la Giurgiu (vreo sută de kilometri), petreci două ceasuri traversînd Bucureştiul. În schimb, primarul general ne prezenta acum cîtva timp, mîndru, jucîndu-se verbal cu sutele de milioane de dolari pe care ar urma să le cîştige oraşul, proiectul unui circuit pentru curse de maşini în jurul Casei Poporului (uau! ca la Monte Carlo...). Şi, mai ieri, se arăta în preajma machetei unui ansamblu cu zgîrie-nori (uau! ca la Paris, în Défense...) ce ar urma să ne modernizeze brusc, dar numai pe verticală... Exemplele ar putea continua, desigur. Iar lipsa de proiecte de dezvoltare durabilă nu poate fi pusă în nici un caz pe seama actualului primar general: el nu face decît să preia haosul din punctul în care l-a găsit. Dar între timp haosul riscă să devină tot mai mare, iar unele proiecte, începute şi anunţate cu mare pompă, s-au blocat deja. În curînd se va împlini un an de cînd s-a interzis circulaţia auto în centrul istoric şi, în acest răstimp, în zonă nu s-a întîmplat nimic, absolut nimic. Or, acesta mi se pare cazul cel mai edificator de incapacitate administrativă şi de absenţă a proiectelor de dezvoltare: refacerea centrului ar fi nu doar o operaţiune strict tehnică, de renovare, ci un mod de a reda oraşului personalitate şi stil, o posibilitate de a le oferi bucureştenilor referinţa istorică şi culturală de care au nevoie pentru a redeveni o comunitate urbană. E bun şi un zgîrie-nori, sînt necesare şi studiile de fezabilitate, e minunat că s-au asfaltat pînă şi aleile din spatele blocului meu, dar, pe termen lung, edilii ar trebui să găsească un răspuns adecvat la întrebarea "ce mai înseamnă să fii bucureştean?". Dincolo de ţevi, termopane şi asfalt, oraşul are nevoie de o identitate modernă. Aşa încît, cu toată supărarea dlui Adriean Videanu, îi dau dreptate dlui Scheele: Bucureştiul nu este o capitală europeană. La Londra, oamenii ştiu ce înseamnă "a fi londonez", la Roma ştiu ce înseamnă "a fi roman", la Paris ştiu ce înseamnă "a fi parizian". Chiar dacă şi acolo sînt probleme, oamenii trăiesc în acord cu oraşele lor. La noi, cînd mergi pe stradă, ai senzaţia că oamenii se iau la trîntă permanent cu un oraş care le face viaţa grea.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.