Instantanee din istoria privirii (4): Piet Mondrian

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

4. Piet Mondrian. Ochiul care uită să se uite...

În mod normal, privirea intensă dedicată vizibilului uită de partea lui nevăzută, pentru a se bucura de farmecul lui de primă instanță. Dar dacă ochiul, în loc să uite nevăzutul, s-ar decide să uite ceea ce se vede? N-ar fi oare un experiment la capătul căruia cine știe ce tărîm ascuns al realului ar putea deveni perceptibil? Iată întrebarea din care s-a născut „modernismul” artistic, de la Kandinsky încoace. 

Să privim, spre ilustare, în ordine cronologică, cîteva lucrări ale lui Piet Mondrian, olandezul care, alături de Malevich și Kupka, de Kandinsky și Delaunay, stă la temeliile artei abstracte. Prin 1902, el făcea peisaje vag expresioniste, corecte, dar nesemnificative, ca și schițele de nud de prin 1904-1907, sau uleiurile cu păduri și biserici dinspre 1910. În 1911 însă, într-un triptic intitulat „Evoluție”, el pare să fi ajuns la convingerea că rostul picturii nu e reproducerea conștiincioasă a vizibilului, ci stră-vederea lui, transcenderea extatică a simplei percepții înspre o formă de clarviziune care amplifică nelimitat puterile ochiului fizic, purtîndu-l dincolo de fizicalitate. În tripticul amintit, simbol transparent al unui anumit parcurs cognitiv, treapta finală, cea de a treia, e treapta „ochilor închiși”; nu închiși inerțial, înainte de a apuca să vadă (ca în treapta dintîi), ci închiși după o prealabilă zăbovire în fața lumii (treapta a doua). E ca în versul eminescian din Scrisoarea III: „Ochiu-nchis afară, înăuntru se deșteaptă...”. Iar Mondrian, începînd din 1911, pare decis să închidă ochii în fața lumii, pentru a se deștepta dinaintea unui univers pe care, pînă atunci, îl uitase. „Realitatea” devine, pentru el, teatrul de desfășurare al unei ireversibile explozii în lanț. În loc să înregistreze, să consemneze lucrurile, percepția le dinamitează, le spulberă, le destramă. Ca în variațiunile copacului roșu, desfrunzit (din muzeul de la Haga), devenit, prin experimente succesive, copac albastru, apoi cenușiu, apoi abstract „pom al vieții”, joc de axe fără corp, vivace construcție grafică. Pe scurt, din imaginea vie a realului abia dacă mai rămîne o vagă amintire.

Uitarea de lume la care ajunge Mondrian către 1920 este fără întoarcere. Și de ce își aduce aminte, în fond, ochiul, cînd alege să uite lumea vizibilă? De geometrie – pare să răspundă Mondrian. De „secțiunea de aur” a pitagoreicilor, de Platon sau de matematica lui Piero della Francesca... Amnezia față de contingențele pe care le iubeau impresioniștii îl poartă, prin urmare, pe Mondrian înspre un salt în afara timpului, înspre presentimentul etenității. Ochiul care uită să se uite la lucruri va trebui, de aceea, „iertat”... Căci uitarea sa nu e una leneșă, somnolentă, ci una lucrătoare și urcătoare, cum rareori știu să fie uitările...

Sursa foto: wikiart.org

P.S. Am zis că ies din „actualități”, dar om sînt: nu pot să nu trag cu ochiul și spre „chestiunile arzătoare” ale zilei… Cîndva mă voi lăsa, poate, confiscat din nou de bazarul realității imediate, sub o lozincă pe care am mai rostit-o cîndva: „M-am săturat de derbedei și de țoape!”. Pînă una-alta, fac totuși, deja, un apel la presa noastră scrisă, televizuală, breaking și fake: nu mai faceți vedete de fiecare zi și de fiecare seară din tot soiul de semianalfabeți obraznici, de cuconițe țanțoșe, de eroi și eroine de mahala, pofticioși și pofticioase de bîrfă obscenă, de scandal vesel, de păruială, sudalmă și publicitate noroioasă. Gîndiți-vă la copiii noștri, la tinerii aflați în căutare de modele, la educația națiunii de care vorbim des și o batjocorim încă și mai des. Din spectacolul cotidian al ziarelor și televiziunilor, rezultă că secretul succesului e să dai capete în gură de jur împrejur, să te declari competent în orice, să ai dreptate tot timpul, pe orice temă, împotriva evidențelor, a bunului-simț și a specialiștilor. Tot felul de inși nevricoși, de mîna a doua și a treia, frustrați că nu au gloria pe care și-au visat-o și deciși să dea vina pe alții pentru mediocritatea proprie, se străduiesc să „ne pătrundă în casă și în gînd”, ajutați de „organe” de presă smintite, la rîndul lor, de nevoia de rating, de titluri mirosind a dejecție, de retorica „corectă politic” a „libertății de expresie”. Da, oricine are dreptul să aibă opinii și să le declare. Dar nu oricine are dreptul să creadă că are mereu dreptate împotriva tuturor! Prostia, vanitatea și mitocănia nu au dreptul să ocupe rampa. E dizgrațios, necuviincios, primejdios! Cine crede că poți spune orice oricum despre de toate nu trebuie încurajat să persevereze, ci mai curînd să facă o pauză igienică pentru remodelarea de sine. Altfel, tolerînd orice fudulie, vom semăna tot mai mult a casă de… toleranță.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.