Importul de încredere

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Frica lui Putin jpeg

O corupție „endemică“, așa cum este caracterizată aceea din țara noastră (și nu numai), deopotrivă „mare“, „mică“ și „medie“, nu este și nu poate fi numai un rezultat al cîtorva ani de rea guvernare. Din păcate, ea este profund înscrisă în natura relațiilor dintre oameni și dintre populație și stat de la noi. Cred că procesul de modernizare însuși, început acum peste două sute de ani în Moldova și Muntenia, proces nicio-dată condus pînă la capăt așa cum trebuie, a avut o mare responsabilitate. S-a adăugat, desigur, situația din timpul comunismului și apoi dintr-un post-comunism în care libertățile au fost asumate mai ales de unii în defavoarea multor altora.

Începutul în toate astea stă în lipsa de încredere a unora față de alții. A arătat o și Francis Fukuyama într-o carte mult mai puțin celebră decît Sfîrșitul istoriei și mult mai veridică decît ea: Trust. Mutați, deplasați la oraș, despărțiți de comunitatea originară, confruntați cu realități și norme pe care nu le asimilează suficient de repede, foștii ruralii devin izolați, atomizați, destructurați. Efectul este că nivelul de încredere între ei scade mult. Or, relațiile umane, fie economice, fie juridice, fie de altă natură, presupun un anumit grad de încredere pentru a fi eficiente. Altminteri, trăim în lumea lui homo homini lupus, în care fiecare se teme că va fi înșelat și prădat de celălalt.

Desigur, statul ar trebui să fie un garant al ordinii și încrederii sociale. Dar statul însuși a fost adesea prea slab și prea de neîncredere el însuși pentru a reuși. De obicei, și-a tratat cetățenii mai curînd ca pe niște supuși. Democrația, participarea cetățenească, dezbaterea publică au fost, în diverse perioade, fie de nivel redus, fie au lipsit total, fie au fost tratate cu dispreț, ca în ultimii doi ani de către guvernarea actuală. (Exemplu: felul în care s-au introdus noile taxe „pe lăcomie“ arată acest dispreț al guvernanților față de societate.) Răspunsul din partea populației a fost pe măsură: oamenii n-au privit statul ca pe „al lor“, ci ca pe ceva „străin“ (nu în sens etnic, desigur, cum au vrut să convingă și mai vor încă naționaliștii), care le e inamic. Au resimțit statul ca pe o entitate ostilă, care îi exploatează, le pretinde servicii și ascultare, dar oferă prea puțin în schimb. De partea sa, alcătuit fiind dintr-o elită politică și economică, formată în cea mai mare parte din foști rurali deveniți peste noapte VIP-uri, statul a amestecat continuu interesele proprii, personale și de partid cu cele generale. Altfel spus, adesea elitele românești mai vechi sau mai noi au dorit să conducă țara ca pe propria moșie, considerînd că „prostimea“ și „clăcașii“ trebuie să-i slujească, nu că ei sînt în serviciul poporului. Cine ar mai putea, cu îndreptățire, avea încredere într-un asemenea stat?

Răspunsul societății a fost utilizarea și intensificarea legăturilor informale pentru a păcăli și a „dribla“ statul. În cine să ai încredere că nu te va trăda, înșela, exploata? Cel mai simplu și mai eficient joacă acest rol o rudă (verișor, nepot, fin, naș), ori un consătean, ori un fost coleg de școală etc. Îi cunoști, te cunosc, sîntem gata să ne servim reciproc. „Ajută-mă, nene, și am să te ajut și eu“ – iată principiul general de conduită. E cu atît mai avantajos dacă unul dintre noi are și ceva putere sau autoritate formală. Relațiile formale, contractuale, dictate de legi și norme scrise, sînt astfel scurtcircuitate. Încet-încet, fenomenul nepotismului, al mitei, al traficului de influență s-a extins la toate nivelurile și în proporții diferite, pretutindeni funcționînd din lipsa de încredere în „celălalt“, într-un stat resimțit ca nedrept și prădalnic. Vorbind în termeni economici, am putea spune că încrederea, fiind o marfă „rară“ la noi (deoarece este foarte inegal distribuită), are un preț mare, care nu poate fi acoperit de relațiile formale, legale, impuse de stat. Ca să trăim omenește, trebuie totuși să plătim acest preț. Și o facem. Prețul se cheamă corupție sub diversele ei forme. Uitați-vă la serviciile medicale: de ce oamenii sînt gata să plătească pentru ceea ce-i formal gratuit? Fiindcă n-au încredere că vor fi tratați corespunzător dacă nu vor plăti. Și de ce n-au încredere? Deoarece, la modul general, n-au încredere mai întîi în stat și în ceea ce statul organizează; apoi n-au încredere în „celălalt“, în cazul de față în personalul medical, garantat de stat. Prin mită ei „cumpără“ încredere în medici sau în orice alți funcționari ori reprezentanți ai statului, sau împuterniciți de stat să-i servească.

E ușor de văzut că lipsa de încredere se amplifică printr-un feedback pozitiv: deoarece statul tinde să-și trateze cetățenii ca pe supuși, oamenii, neîncrezători în stat, vor încerca (și adesea vor reuși) să fure statul, să-l înșele. Guvernanții vor răspunde încercînd să stoarcă noi biruri sau să impună legi mai aspre, la care se va răspunde printr-o nouă scurtcircuitare a cadrelor formale, și tot așa.

În ultimul timp, a apărut însă o posibilitate nouă, care ne-ar putea scoate din acest cerc vicios: „importul“ de încredere, pentru a suplini lipsa ei endemică de pe piața românească. Fiindcă, în caz de deficit, putem să importăm nu numai frigidere și telefoane mobile, ci și încredere, deoarece aceasta e nu doar o valoare, ci și un „bun“. Posibilitatea importului a fost integrarea europeană. Și într adevăr – o spun toate sondajele de opinie –, românii au mult mai multă încredere în instituțiile europene decît în cele românești, și pe bună dreptate. Dar ca orice import, și acela de încredere are un cost – nu foarte mare, la drept vorbind, ba chiar redus. Care este el? Să scăpăm de „ei“ și de felul lor arbitrar de a guverna. A fost destul de evident săptămîna trecută, cînd, la ceremoniile de la Ateneul Român, contrastul dintre liderii europeni și cei naționali a fost, mai ales stilistic și uman, imens. Avem înainte doi ani de alegeri și, deci, putem să scăpăm de „ei“, dacă ne mobilizăm. Participarea noastră la vot nu va reprezenta decît prețul pentru continuarea și amplificarea importului de încredere din UE, deoarece capacitatea națională de a acoperi deficitul acestui bun din surse interne este încă atît de limitată.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.