Europa după Havel

Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Bineînţeles, lumea politică europeană s-a străduit să spună vorbe frumoase şi cu simţămînt la moartea lui Václav Havel. Aşa se face. Aşa se cuvine. Bineînţeles, multe dintre aceste vorbe au pomenit despre contribuţia lui Havel la construcţia europeană şi despre profilul său unic, care a reprezentat un model de atitudine şi pentru Est, şi pentru Vest. „Europa a pierdut un înţelept“ – a spus, de pildă, preşedintele Franţei. Are dreptate. Dar Europa pare să-şi piardă, tot mai mult, înţelepciunea.

Václav Havel a fost ultimul reprezentant al unui mod de a face politică bazat pe valori fundamentale. Scrierile şi discursurile sale revin la cîteva repere – precum libertatea, democraţia, drepturile omului, societatea civilă – pe care activitatea sa politică le-a susţinut cu un soi de încăpăţînare bonomă şi cu un aer firesc. S-a spus şi s-a scris despre el că ar fi fost un „antipolitician“, un personaj atipic pentru lumea politică, deci, pînă la urmă, un „non-politician“. De fapt, el a fost un adevărat politician şi om de stat, tocmai pentru că a susţinut cîteva valori esenţiale, pentru că a avut o viziune despre politică, pentru că puterea nu l-a schimbat, pentru că nu l-au preocupat propriul destin politic şi propria „imagine“, ci soarta concetăţenilor săi. Dincolo de contribuţia sa la căderea comunismului şi la unificarea europeană, Havel a fost, de cînd a intrat în politică, un personaj european. Şi asta nu s-a datorat doar celebrităţii sale ca disident ori respectului pe care, moral, i-l datora orice cetăţean al Europei. Nici popularităţii sale crescînde, care i-a adus recunoaştere internaţională, premii, invitaţii la conferinţe prestigioase ş.a.m.d. Havel a gîndit politica în termenii esenţiali ai culturii europene, nu în datele conjuncturale ale schimbărilor – bune şi rele – din perioada postcomunistă. Politica, pentru el, nu putea fi despărţită de cultură, de idei şi idealuri. Comportamentul său firesc în apărarea fermă a valorilor fundamentale i-a creat probleme ori i-a atras ironii. Nu doar în Cehia, unde actualul preşedinte – Václav Klaus – îl combătea dintr-o perspectivă „pragmatică“, dar şi printre unii politicieni vest-europeni dispuşi să „dea lecţii“ de democraţie ţărilor ex-comuniste, dar prinşi pe picior greşit de scriitorul-politician Havel, care nu învăţase democraţia la Universitate, ci „pe pielea lui“, trăind cu acuitate, în regimul comunist şi în închisorile sale, dramele cotidiene ale non-democraţiei.

Într-un articol publicat acum doi ani în Dilema veche (nr. 300, 12 noiembrie 2009), Libuse Heczková, profesoară la Universitatea Carolină din Praga, analiza piesa Despărţire scrisă de Havel după ce ieşise din politică: „Textul Despărţirii se referă la Livada cu vişini a lui Cehov şi la shakesperianul Rege Lear, şi criticii au văzut în ea cu precădere elemente biografice, chiar referinţe la disputele personale ale lui Havel cu Václav Klaus. Dar imaginea disperată a viitorului în care livada cu vişini este tăiată de noul lider şi de mafia lui pentru a face loc unui mall, unui cazinou şi unui bordel nu îl ţinteşte direct, exclusiv, pe Klaus. Ea reflectă frustrarea generală, cauzată de situaţia actuală îngrozitoare, dorinţa de a lupta pentru idealuri pe care Havel le-a avut întotdeauna şi cărora le-a dat glas de nenumărate ori“. Din păcate, idealurile cărora le-a dat glas Havel sînt trecute pe planul al doilea sau puse între paranteze mai peste tot în Europa de azi. Nu spun că ţările europene ar fi devenit nedemocratice, dar construcţia europeană e în impas tocmai pentru că valorile fundamentale se pierd sub zgomotele provocate de criză şi, mai ales, de incapacitatea liderilor europeni de a duce mai departe proiectul european. Preocupaţi de propria imagine, de campaniile electorale, de jocurile de interese bi- sau multilaterale, de soarta băncilor din propriile state ori de gîdilarea sentimentelor naţionale ale alegătorilor, politicienii care conduc acum Europa şi care au găsit de cuviinţă să îl evoce în cuvinte calde pe Havel sînt ocupaţi cu „criza datoriilor suverane“; adică o criză provocată tot de politicieni, în timp, oferind oamenilor bunăstare pe datorie şi crezînd că va merge aşa la infinit. Politica europeană pare, astăzi, plină de „tehnicalităţi“, consensul european e doar o faţadă pentru misterioase întîlniri franco-germane, solidaritatea europeană e negată în numele diferenţei dintre dobînzi, umanitatea caldă şi sentimentul apartenenţei la valori culturale comune (pe care Havel le emana cu fiecare cuvînt scris sau spus) s-au pierdut printre tabelele cu PIB-uri, deficite structurale şi rate ale inflaţiei. Diversitatea europeană, pentru a cărei „conştientizare“ s-a luptat ani la rînd Comisia Europeană (cheltuind, desigur, o groază de bani pe programe de „informare şi comunicare“), a revenit azi în cadrele ei vechi, formate din stereotipuri: grecii şi italienii sînt „leneşi“, britanicii „trăiesc pe o insulă şi nu pricep nimic din Europa“ etc., etc.

Europa îşi pierde tot mai mult înţelepciunea de a-şi păstra – cu atît mai mult în vremuri de criză – reperele esenţiale şi de a se încăpăţîna să le afirme constant. Aşa a făcut Havel – ultimul politician european vizionar. Ar fi fost bine ca aceia care îşi caută azi cuvintele cele mai frumoase pentru a-l omagia să fi învăţat ceva de la el. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.