Etichete şi păcăleli

Publicat în Dilema Veche nr. 98 din 1 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cîteodată, am impresia că aderarea la Uniunea Europeană este privită - mai ales de către politicieni, dar şi de opinia publică în general - doar ca o chestiune de imagine. Pe de o parte, data de 1 ianuarie 2007 alimentează speranţele tuturor că, în sfîrşit, vom intra în rîndul lumii şi, în consecinţă, imaginea României în Occident va deveni automat mai bună. Pe de altă parte, cele 13 luni rămase pînă atunci scot din lada de vechituri reflexul de a "raporta cifre de plan" umflate: să-i convingem pe europeni că stăm bine, că am "bifat" ce ne cer, pe urmă mai vedem noi. Dacă aderăm la 1 ianuarie 2007, vom avea, e adevărat, unele beneficii de imagine: ne vom "schimba" poziţia pe hartă şi pe tot felul de tabele statistice (de la "ţări non-UE" la "ţări UE"), parlamentarii noştri vor avea un rol activ în dezbaterile politice europene (nu ştiu dacă asta e de bine sau de rău, dar, mă rog...), vom putea trece frontierele prin porţile pe care scrie "EU countries", investitorii şi agenţiile de rating ne vor privi cu ochi mai buni, şi alte asemenea detalii care, luate la un loc, nu sînt de lepădat. Vom avea, cu siguranţă, efecte pozitive în imaginea despre noi înşine: ne vom simţi mai aproape de buricul lumii, ne vom mai alina complexul de perdanţi ai istoriei, uitaţi la marginea lumii bune, ne vom simţi occidentali cu acte-n regulă. Dar în mass-media şi în opinia publică a ţărilor occidentale, modificările de percepţie vor veni mult mai greu, pentru că în "marele public" avem nu atît probleme de imagine, cît de cunoaştere: se ştiu prea puţine lucruri despre România. Şi apoi, să nu uităm că, şi printre ţările UE, există unele cu o imagine bună şi altele cu o imagine proastă: Italia, de pildă, a fost asociată cu Mafia, cu instabilitatea politică şi cu terorismul de stînga în anii '70, în anii '90 cu procesele de corupţie, iar astăzi e singurul stat din Europa Occidentală cu presă "parţial liberă", din raportul Freedom House. În conştiinţa "europeanului de rînd" însă, Italia este, dintotdeauna, ţara capodoperelor artistice, a rafinamentului gastronomic, a plăcerii de a trăi şi a vacanţelor de neuitat. Imaginea pozitivă creată în timp n-a putut fi tulburată nici de frecventele căderi de guvern, nici de veşnicele lupte cu Mafia. Mi se pare important să înţelegem că intrăm în Europa cu toate ale noastre, şi bune, şi rele. Beneficiile de imagine vor exista, dar vor fi extrem de subţiri în absenţa unei cunoaşteri mai bune. Iar pentru a ne face cunoscuţi mai bine, e nevoie de timp. Deocamdată, eticheta de ţară coruptă este, probabil, cel mai greu de contracarat. În orice caz, problema corupţiei este semnalată în termeni clari în toate rapoartele Comisiei Europene, în declaraţiile mai tuturor politicienilor europeni ş.a.m.d. Raportul lui Pierre Moscovici, aprobat săptămîna trecută de Comisia pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, a reluat-o în termenii cunoscuţi deja de ani întregi. E inutil să ne imaginăm că vom scăpa de această etichetă exportînd mai multă cultură sau organizînd degustări de vinuri româneşti la ambasadele din Bruxelles sau Londra. Oficialii europeni au ajuns să ceară, în termeni direcţi şi deloc diplomatici, să prezentăm cîteva mari cazuri de corupţie rezolvate. Mă tem însă că oficialii români nu "traduc" tocmai exact acest mesaj. Noi credem că dacă "dăm legaţi" vreo cîţiva parlamentari şi înalţi funcţionari publici, "ne-am scos". Drept pentru care în ultima vreme aflăm de la ştiri despre cîte un deputat necunoscut urmărit penal pentru vreo găinărie cu un teren sau cu un butic. Nu spun că astfel de cazuri n-ar trebui rezolvate, dar marile tunuri tind să se piardă în neantul istoriei, ca şi soarta conturilor lui Ceauşescu şi multe alte mistere ale tranziţiei. Şi, mai ales, nu se simte impulsul de a demonta sistemul corupţiei, cu ramificaţiile sale politico-economice. Există doar tendinţa de a livra, rapid, un inventar de cazuri cît de cît spectaculoase, pentru a crea senzaţia că bolovanul anticorupţiei s-a pus în mişcare. Cred însă că simpla "umflare" a raportărilor nu rezolvă mare lucru: ne furăm căciula, aşa cum făceau şefii de CAP-uri şi responsabilii de partid judeţeni cînd raportau "sus" cantităţi enorme de grîu la hectar, să fie pe placul lui Ceauşescu. De fapt, oficialii UE cer o schimbare de atitudine generală faţă de corupţie: ceea ce e greu de înţeles pentru cetăţenii unei ţări occidentale, în care statul de drept chiar funcţionează, este pasivitatea, convieţuirea noastră fatalistă cu problema corupţiei generalizate, felul în care ne ascundem după deget şi găsim justificări. S-a creat impresia că "UE ne cere corupţi pe tavă". Or, adevărata problemă este că noi - politicieni, magistraţi, răzeşi, tîrgoveţi, popor - nu numai că nu sîntem suficient de insistenţi în a demonta corupţia, dar ne-am şi obişnuit cu ea, o luăm ca pe un dat. Şi, în sinea noastră, abia aşteptăm să-i fentăm pe occidentali, ca să ne vedem cu biletul de intrare în UE în buzunar. În acest context, declaraţia preşedintelui Traian Băsescu (şi încă făcută în străinătate), cum că România nu va mai accepta să fie etichetată drept ţară coruptă, este înduioşătoare ca încercare de a mai drege busuiocul demnităţii naţionale, dar total inadecvată; să presupunem că mîine dimineaţă domnii José Manuel Baroso, Pierre Moscovici, Olli Rehn şi Jonathan Scheele ar declara solemn, în cor, că nu vor mai vorbi despre corupţia din România: s-ar rezolva ceva prin asta? Evident, nu. Dar mă tem că mulţi dintre noi ar fi tentaţi să-şi şoptească, în barbă, "hai că i-am păcălit; spre UE, cu toată viteza înainte"...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.