Eșecul

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 2 - 8 aprilie 2020
Frica lui Putin jpeg

Pandemia de coronavirus a lovit omenirea într-un moment rău: o criză generalizată a calității leadership-ului politic. Am spune chiar că, dacă am fi avut cîțiva lideri politici de anvergură în principalele puteri mondiale, poate nici n-am fi avut pandemie, iar epidemia inițială ar fi fost repede conținută.

A fost mai întîi conducerea totalitară chineză, care în prima lună și jumătate de la înmulțirea cazurilor în regiunea Wuhan a ascuns adevărul, ba chiar i-a persecutat pe medicii care au dat alarma. S-a pierdut un timp prețios, celelalte state și OMS n-au fost avertizate la momentul cînd situația putea fi încă ținută sub control. China s-a comportat tipic pentru un stat totalitar, iar acum încearcă să dea vina pe alții, insinuînd ba că coronavirusul nou provine din America, ba că din Italia – asta împotriva dovezilor științifice care arată spre transmiterea virusului de la liliac la om prin pangolin, animal protejat și totuși braconat și care constituie o delicatesă în bucătăria tradițională chineză.

Dar nici restul marilor puteri nu s‑au descurcat măcar satisfăcător. SUA, devenite focarul maxim al pandemiei, au fost săptămîni bune paralizate de incapacitatea funciară a lui Donald Trump de a înțelege situația și de a acționa adecvat. Schimbări bruște de politici, inconsistență, lipsa de planuri adecvate, neconcordanțe între state și guvernul federal au făcut ca numărul cazurilor, dar și al deceselor să crească foarte mult în doar două săptămîni. Rău de tot s-a comportat și Europa, și nu numai Italia sau Spania. Nici o țară n-a luat măsurile de carantinare la timp, nici una n-a oprit zborurile spre și dinspre China la timp, nici una n-a impus restricții de circulație severe cînd era oportun. Dacă vreodată a fost mai multă nevoie de o Europă unită, acum a fost acel moment și el a fost, în mare măsură, ratat. În loc de a stabili o politică comună, statele membre ale UE s-au luptat fiecare pe cont propriu împotriva coronavirusului; mai rău, uneori au încercat să-și sustragă unele altora puținele resurse medicale disponibile. Bine măcar că s-au stabilit niște „coridoare verzi“ pentru transportul de mărfuri, căci altminteri am fi murit de inaniție înainte de a muri de COVID-19!

S-a văzut că oamenii politici principali, din majoritatea celor mai importante țări, au fost tot timpul cu cel puțin un pas în urma epidemiei. Adesea n-au ascultat de savanți și de medici, sau i-au ascultat cînd deja ocazia favorabilă de a înăbuși în fașă infecția nu mai exista. Asta ca să nu mai vorbim că nu s-au luat la timp măsuri de „distanțare socială“, deși cazul SARS1 ar fi trebuit să atragă atenția. E uimitor că există pretutindeni planuri pentru trecerea economiilor pe picior de război, dar nicăieri n-au existat planuri pentru trecerea economiilor pe picior de „război epidemic“: abia acum se fac eforturi disperate în principalele puteri industriale (ba chiar și la noi) de a produce echipamentele sanitare atît de deficitare pretutindeni: măști de protecție, combinezoane, ventilatoare, kituri de testare etc. E un paradox: se închid marile uzine de avioane și automobile cu imense daune pentru economie și pentru veniturile salariaților, în loc ca unele dintre acestea să treacă rapid la a produce echipament sanitar atît de necesar și produs pînă acum majoritar tocmai în China. Dar probabil că respectiva capacitate de producție trebuia pregătită din timp.

Pentru a fi drepți, să spunem că două țări totuși, judecînd cel puțin după numărul mic de decese raportat la populația contaminată oficial, se pare că s-au apropiat de ceea ce trebuia să însemne un management competent al crizei, odată ce aceasta s-a declanșat: Coreea de Sud și Germania. Adaug și că, în România, epidemia, dacă n-a putut fi evitată, a fost măcar încetinită un timp prin măsuri destul de timpurii de distanțare socială, astfel că la o lună de la primul caz confirmat aveam 17 morți și sub 1.000 de cazuri totale confirmate. (Ce-i drept, cu o testare crescută de-abia în ultima săptămînă, ceea ce conduce neapărat și la o creștere masivă a raportărilor, căci se pare că numărul real al infectărilor este cu mult peste cel raportat. Cu toate astea, contaminarea unor spitale și a unor cadre medicale n-a putut fi evitată.)

De ce această criză aproape generală a leadership-ului? Sînt, pesemne, mai multe cauze, dar una mi se pare clară: populismul fățiș care, întocmai ca un virus, infectase în prealabil mentalitatea nu numai a conducătorilor, a multor partide politice, dar și a maselor, în ultimii 15 ani cel puțin. Pe de o parte, populiștii ajunși la putere, precum Donald Trump, Boris Johnson, au făcut promisiuni aberante pe care nu le-au putut ține la primul vînt mai aspru; pe de altă parte, populiștii în opoziție au creat presiune asupra guvernelor, care au trebuit să guverneze prea adesea cu un ochi la sondajele de opinie, abătîndu-se de la ceea ce era corect. Populațiile s-au învățat să înghită fake-uri drept știri, să disprețuiască elitele autentice, inclusiv pe cele științifice, și în schimb să plece urechea la tot felul de teorii conspiraționiste. Au fost puse la îndoială cheltuielile în domenii strategice, dar fără rezultate imediate, în favoarea unor recompense de moment.

Educația științifică generală în rîndul maselor e în scădere aproape pretutindeni în lume, ceea ce face ca oamenii mai curînd să se teamă de știință decît s-o înțeleagă și s-o prețuiască. Superstițiile, travestite în „științe alternative“, au înflorit pretutindeni, inclusiv în Statele Unite. Occidentalii (și deja și noi) au învățat să fie răsfățați și mofturoși, și mai ales să considere că au aproape numai drepturi, dar foarte puține obligații și, în orice caz, că ceea ce pe vremuri se numeau „virtuți“ (moderația, curajul, prudența, rațiunea) sînt însușiri mai curînd demne de dispreț. Ei tind să creadă că nivelul lor de trai și libertățile de care dispun sînt absolut naturale, părînd să uite că au fost obținute trudnic prin efortul multor generații precedente. Acum, cînd mai peste tot au fost impuse restricții severe ale unor libertăți fundamentale, poate că începem să înțelegem cît de rare, prețioase și fragile sînt în realitate aceste libertăți, pe care tindem să le luăm de-a gata. Un laxism moral și un relativism cinic al valorilor s-au insinuat aproape pretutindeni în viețile noastre, iar raționalitatea și chiar bunul simț au fost aproape pretutindeni subminate. Am ajuns să ne raportăm la lumea reală ca la un spectacol și să tratăm valorile aspre ale vieții de parcă ele i-ar privi aproape întotdeauna pe ceilalți, aflați undeva departe, nu pe noi înșine.

Pe scurt, pandemia de coronavirus ne-a surprins pe noi, oamenii, nepregătiți: nepregătiți economic, nepregătiți politic, nepregătiți medical, nepregătiți moral și psihologic. Ceva va trebui schimbat aici.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.