După referendum

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Presa românească de ieri şi azi jpeg

Săptămîna trecută, cînd încă nu știam rezultatul referendumului, am scris că, oricum ar fi, PSD va ieși, ca imagine, în cîștig. M-am înșelat. În realitate, nimeni n-a ieșit bine după această vijelioasă „consultare populară“. PSD-ul e acuzat fie că n-a participat mai activ la organizare, fie, dimpotrivă, că a participat la organizare și, prin imaginea sa proastă, a compromis țelul scrutinului. Biserica e acuzată de „liber-cugetători“ și minoritari de intoleranță și „medievalism“ reacționar. Liber-cugetătorii și minoritarii sînt acuzați de „progresism“ neo-marxist. Politicienii în genere sînt certați pentru atitudinea lor echivocă, preocupați cum sînt să nu piardă votanți din nici una dintre tabere. Nici „poporul“ nu iese basma curată: insuficient „îmbisericit“, nu s-a mobilizat, n-a răspuns cuminte îndemnului la salvgardarea tradițiilor strămoșești. Pe scurt, toată lumea acuză pe toată lumea. Eșec total (sau, în limbajul duhovnicesc al Patriarhiei, „succes nedeplin“…). Nu poți să nu te întrebi de ce a fost nevoie urgentă de acest referendum, într-un moment în care, și-așa, sîntem învrăjbiți, nemulțumiți, „supravegheați“ neîncrezător de forurile internaționale, tot mai nelămuriți electoral și mai ezitanți spiritualmente, pe un spectru care merge de la superstiție folclorică la secularizare „luminată“.

În ape tulburi, totul își pierde definiția și, în consecință, confuzia devine regulă. În ce mă privește, mă opresc, deocamdată, la două stupori, provocatoare de neliniște. Mai întîi, am auzit propuneri (unele dintre ele venite de la politicieni, așadar de la „profesioniști“) după care un referendum neizbutit trebuie fie repetat (pînă iese ce trebuie!), fie socotit valabil, ținînd cont, fără procente „birocratice“, doar de numărul celor care au votat „corect“. Cu alte cuvinte, dacă un „Da“ convenabil inițiatorilor are o susținere de 1-2%, e destul. Că doar nu ne luăm după mulțimea proastă, ci după „elita“ înțeleaptă. Și, cu ocazia asta, ne dovedim, iată, și toleranți, de vreme ce, în anumite condiții, ne plac și minoritățile… Cît despre repetarea tenace a votului pînă la victoria finală, asta e, totuși, o soluție discutabilă. De ce atîta cheltuială, atîta tapaj, cînd se poate rezolva totul cu o binevenită ordonanță de urgență? În altă ordine de idei, mi s-a părut inabilă sugestia Patriarhiei, cum că eșecul referendumului s-ar explica prin asocierea contagioasă a scopului său cu numele lui Liviu Dragnea. Păi, nu i s-a cîntat lui Dragnea „Vrednic este!“, cînd i s-a decernat, în 2014, „Ordinul Sfinții Martiri Brâncoveni“? Nu mai spun ce păguboasă ar fi și o concluzie de genul: Catedrala Mîntuirii Neamului însăși ar putea să-și piardă din prestigiu dacă rămîne masiv dependentă de finanțările guvernamentale!

Mai grav decît tot restul mi se pare însă un simptom colateral al dezbaterii publice despre referendum: revigorarea unui tip uman de care speram să fi scăpat după decembrie 1989: activistul. În toată perioada dominată de regimul comunist, activistul, propagandistul, „agitatorul“, tovarășul „garantat“ ideologic și verificat ca „militant“ de nădejde al „cauzei“, reușise să împînzească pînă la intoxicare viața comunitară, dar și pe cea privată, cu retorica lui „de neclintit“, cu zelul lui insomniac, de cetățean „dedicat“, de om „lămurit“, nerăbdător să-i lămurească și pe alții. Pe toți, dacă se poate! Iar cine nu se prea lăsa convins trebuia ori pedepsit, ori – după „relaxarea“ ideologică post-stalinistă – stigmatizat public ca fiind „reacționar“, trădător de neam și de țară, vîndut agenturilor străine. Nu conta, în fond, buna sau reaua-credință a activistului: la bază, putea fi vorba de oportunism, disciplină oarbă de partid, vid interior care „se angajează“ terapeutic, pentru a-și găsi un sens de viață, un profil identitar bine situat, sau, pur și simplu, mediocritate intelectuală camuflată, cosmetic, în „aderență“ sinceră la tabăra cîștigătoare…

Din păcate, m-am trezit confruntat cu spectrul acestui personaj de ambele părți ale „războiului“ național provocat de referendumul din 6-7 octombrie. Am văzut intelectuali subțiri deghizați carnavalesc în „cruciați“ oțeliți ai binelui, adevărului și frumosului, am văzut „minoritari“ valorificînd – corect politic – fie postura victimei „exploatate“, neiubite, terorizate, hărțuite social, fie pe aceea a unei glorioase întruchipări a viitorului, care plutește, amenințător, cu „dreptatea“ lui, asupra prezentului „stricat“, am văzut preoți cu apucături de plutonieri sau de procurori, gata să-i lichideze pe „deviaționiști“, interzicîndu-le „viața de apoi“. O, ce veste minunată: ortodoxia pare să adere, brusc, la catolicism! E pregătită să pună la cale cruciade mîntuitoare, să adopte beneficiile misionarismului colonizator, să adopte moravurile și procedurile statului laic. Duhovnicul devine șef de batalion disciplinar, credinciosul – o ordonanță supusă, pentru care „ordinele“ nu se discută, ci se execută! Altfel, arest, ștergere de pe lista cea bună, afurisenie!

Cînd mă declar speriat de reînvierea „activistului“ neîndurător, nu vreau deloc să spun că nu mai e loc pentru „convingeri“, pentru slujirea cauzelor în care crezi, pentru efortul de a mijloci dialogul cu cei de altă părere. Nu pledez pentru relativisme „postmoderne“, pentru resemnarea placidă dinaintea „trend“-urilor de tot soiul care hrănesc pofta mondială de egalizare „principială“ a tuturor diferențelor, culorilor, portretelor, orientărilor, valorilor, ideilor. Mie, unuia, îmi plac diversitatea lumii, împestrițarea ei, ierarhiile ei, dramele opționale care ne modelează și chiar rătăcirile ei formative. Nu-mi plac lumile „omogene“, entropia ideologiilor și a moravurilor, după modelul Hitler și Stalin. Dar cer ca dialogul dintre „combatanții“ diverselor tabere să se facă prin seducție logică, adică prin argumente atrăgătoare sau măcar creatoare de tensiune interioară. Nu prin bîtă, amenințare, suficiență sufletească și mentală. Nu prin înregimentare isterică de o parte sau de alta, ci prin adeziune lucidă, însoțită de bunătatea inimii. Cînd „războiul nevăzut“ devine agresiv vizibil, adevărurile pălesc și „războinicii“ nu se mai bat decît pentru ei înșiși…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.