Despre unitatea (pierdută) a realului

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Sărbătoarea pascală e, între altele, un bun prilej să regîndim raportul dintre „lume” și Creatorul ei. În definitiv, după Facere, între cei doi „poli” s-a instalat o nefericită, crescîndă, distanță. Nu intru în hermeneutica „căderii”, a derapajului de care s-a făcut vinovată ființa creată, prin proasta administrare a darului divin al libertății. Dar cred că sensul Întrupării lui Iisus este tocmai tentativa dumnezeiască de a reîntemeia unitatea pierdută a Pămîntului cu Cerul, a contingentului cu transcendența, a omului cu Creatorul său: Iisus se face trup pentru a orienta trupul pămîntesc spre o reîntîlnire salvatoare cu Originea sa. Sfintele Paști sînt, așadar, o celebrare a reunificării, o reîmpăcare între imediat și „polul plus”, între moarte și înviere, între păcat și iertare. Numai că soluția divină e încă în desfășurare… Oamenii, chiar și cei credincioși, nu pot abandona pasiunea dihotomiilor, a divizării „logice” dintre componentele distincte ale Ființei și ale Gîndirii. Par să ia „reunificarea” sferelor drept născătoare de dezordine, nu de armonie. Pe această temă, am găsit pagini revelatoare într-o carte a marelui teolog german, de origine italiană, Romano Guardini (care i-a fost profesor și viitorului Papă Benedict XVI). E vorba de Libertate, Har și Destin, apărută la München în 1949. Propun cititorilor cîteva fragmente din introducerea lucrării:

[Modernitatea s-a afirmat prin  consolidarea unor distincții ferme]: „…se separă filosofia de teologie, știința empirică de filosofie, regulile acțiunii de procedurile cunoașterii. Acest efort se justifică și produce o sumedenie de rezultate prețioase, dar e, totodată, primejdios, pentru că accentuează și confirmă dezagregarea spirituală a omului în timpurile moderne (…). Cunoașterea existenței în unitatea ei e, în mare parte, ratată, chiar pentru omul credincios. El nu se mai situează, prin credința sa, în realitatea lumii – și nici nu mai regăsește lumea în credința sa. Din drama acestei rupturi, credinciosul își alcătuiește o amară virtute: își elaborează o credință chimic pură – dacă această bizară formulă e îngăduită – și se străduiește să vadă în ea adevărata definiție a credinței. E o atitudine foarte severă, temerară, dar nu trebuie să uităm că e o atitudine de criză. Pentru a obține răscumpărarea prin Fiul, ea face uitată creația prin Tatăl. Dar textul evanghelic («Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» Ioan, 14, 9) implică, simetric, și afirmația inversă: «Cine nu-L vede pe Tatăl nu Mă va mai vedea nici pe Mine».  Această presupoziție influențează diferite forme ale existenței  creștine. Fie că pune ceea ce se numește «Har» într-un raport negativ cu lumea (…), fie că, pentru a se justifica față de gîndirea științifică (totalmente orientată spre lume), construiește o apologetică preocupată, cu zelul unui Sisif, să stabilească punți, fără să se întrebe dacă prăpastia dintre malurile pe care vrea să le lege există cu adevărat. Într-o asemenea situație, credința capitulează dinaintea tuturor dificultăților, se adaptează lumii de azi (devenită profană) și ajunge să nu mai fie decît o filosofie religioasă sau o etică religioasă. (…) Dar o astfel de credință se înstrăinează tot mai mult de lume și, din această cauză, e din ce în ce mai puțin în stare să priceapă lumea, să-i dea un contur potrivit. (…) În mare parte, aceasta este rădăcina pierderii de sens, a vidului neliniștitor, pe care le întîlnim în ample domenii ale gîndirii și acțiunii specific religioase. Bogăția Revelației este inepuizabilă, dar trebuie să o abordăm interogativ, iar întrebările vin dinspre realitatea lumii. (…) E timpul să înțelegem că toate distincțiile analitice nu au decît o valoare metodologică și că, dimpotrivă, ceea ce există cu adevărat e lumea și omul în lume, chemat, judecat și răscumpărat de Dumnezeu. E timpul să gîndim Întregul, pornind de la o viziune a Întregului. [Direcția corectă nu e înspre pre-modernitate], ci înainte, înainte către Întreg, dincolo de exercițiul tuturor disjuncțiilor…”

Pe scurt: Iisus s-a întrupat nu ca să anuleze lumea, nu ca să o excomunice punitiv, ci ca să o mîntuiască, să o „explice”, să o restituie sensului ei originar, să recupereze ansamblul ei, imaginea ei unitară și unică. Învierea nu e anatemizarea lumii, ci răscumpărarea ei, reașezarea ei în sens și supra-viețuire. Evident, nu e vorba a lua lumea strict așa cum este, cu toate relele și disfuncțiile ei. E vorba de a o înțelege, de a avea mereu în vedere integralitatea ei, fără a lăsa la o parte, convenabil, ceea ce constituie bogăția ei nesistematizabilă, dar tainică a Tatălui către cel făcut „după chipul și asemănarea Sa”. Credința nu înseamnă a întoarce spatele lumii, ci a te confrunta, neîncetat, cu misterul ei, cu provocarea ei modelatoare, cu întrebarea ei. Nu doar omul e sortit Învierii, ci lumea întreagă, cea a primelor zile din Geneză… Știm că păcatul omului a contaminat întreaga Fire. Dar tot astfel, mîntuirea lui va reașeza lumea în perfecțiunea ei creaturală. Întruparea Fiului este și efectul căderii originare, dar este și premisa unei cosmice recuperări. Așa sper, pornind de la textul lui Romano Guardini și de la izvorul Scripturar, prea des „simplificat” de o pastorație gata-făcută, care preferă interogației și lămuririi curajoase – „cumințenia” pedagogică.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.