Demisia de (dez)onoare

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Demisia de (dez)onoare jpeg

Să recapitulăm. DNA a cerut Parlamentului să aprobe începerea urmăririi penale şi o percheziţie informatică în cazul deputatei Monica Iacob-Ridzi. Pe vremea cînd era ministru al Tineretului şi Sportului, doamna deputat a organizat un concert care a costat mult, foarte mult, bătător la ochi de mult. Din bani publici. După ce „cazul“ a apărut în presă, s-a pus în mişcare maşinăria justiţiei. A trecut ceva timp de atunci şi, în sfîrşit, Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat o aprobare pentru a putea continua ancheta. N-a obţinut-o. 

Într-o ţară normală, acestea ar fi fapte. O instituţie a Statului a cerut – conform legii – ceva, şi o altă instituţie a Statului a respins cererea. Tot conform legii. La noi, faptele sînt înăbuşite de un val de opinii. Şi de ecouri. Deocamdată, DNA nu poate merge mai departe. Dar lumea politică îşi dă cu părerea. Chiar raportul Comisiei juridice (pe baza căruia a votat Parlamentul) e plin de opinii, nu de argumente juridice. Un deputat a declarat că „din punct de vedere politic poate fi necesar a se da un aviz favorabil, însă din punct de vedere juridic este împotriva acestui aviz“. Iar preşedintele Comisiei juridice –  deputatul Daniel Buda –  „a precizat că motivul care a dus la amînarea punerii pe ordinea de zi a celor două sesizări a fost generat de starea de graviditate, dar şi de sănătate a doamnei Monica Iacob-Ridzi, cît şi a copilului, şi din aceste motive s-a apreciat că o ulterioară amînare chiar ar fi dăunat doamnei deputat Monica Iacob-Ridzi“. (Rapoartele integrale se găsesc pe HotNews.ro) Aşadar, o amînare a fost bună, dar o altă amînare i-ar fi dăunat... Iar politica o ia înaintea justiţiei: din punct de vedere politic ar trebui cercetare penală, dar din punct de vedere juridic n-ar trebui... 

Suita datului cu părerea nu s-a oprit aici. Preşedintele Traian Băsescu a spus că „nu poate explica la Bruxelles“ că deputaţii au dat un vot emoţional. (Nici nu e nevoie: la Bruxelles – şi în alte părţi – sînt destui care au înţeles cum devine cazul cu „emoţiile“ în politica românească.) Iar dna Elena Udrea – această stea politică a PDL şi a României, care ziua se plimbă pe un cal alb şi la miezul nopţii merge cu mocăniţa, după cum cu un elan nestăvilit ne comunică televiziunile – a pus cireaşa pe tort, după care a îngropat-o într-o frişcă de vorbe: „Poate fi o soluţie, Monica Iacob-Ridzi să aleagă să demisioneze şi să pună astfel stop speculaţiilor care se fac pe seama acestui dosar şi comparaţiilor care se fac între ea şi cazul Adrian Năstase, spre exemplu. Şi poate fi o soluţie bună şi pentru partid, pentru că, iarăşi, a dat naştere la tot felul de critici la adresa partidului“. Fără să scape ocazia de a „contra“ propunerea dnei Monica Macovei (aceea de excludere din partid a oricărui suspect de corupţie), Elena Udrea scapă, pînă la urmă, punctul pe i: „Cînd există implicarea instituţiilor statului, cele care au atribuţii, Parchet, instanţă judecătorească, atunci e mai mult decît o suspiciune şi poţi să spui că pentru imaginea unui partid, ca şi pentru imaginea ta ca politician, trebuie să faci un pas în spate“. Carevasăzică, orice se poate, dar cînd e vorba de imagine, nu mai ţine: trebuie negreşit pentru ca politicianul bănuit de corupţie să-şi dea demisia. Carevasăzică „noi“, partidul – prin reprezentanţii noştri în Parlament – nu ne asumăm răspunderea de a permite continuarea urmăririi penale (adică nu lăsăm justiţia să-şi facă treaba pentru a stabili definitiv şi irevocabil dacă un politician e vinovat sau nu – căci poate nu e vinovat, numai Justiţia poate lămuri asta), în schimb, sugerăm ca respectivul politician să-şi dea demisia şi – una peste alta – să ne lase în pace, căci altminteri rămînem cu „onoarea nereperată“ şi nici un „dom’ Mitică“ nu va mai putea pentru ca să ne-o „repereze“. 

Ce înţelege un simplu alegător de aici? Mai nimic. Un hăţiş complicat de vorbe care încearcă să acopere nu doar faptele, dar şi procesele fireşti prevăzute de lege. Stat de drept? Nu se poate. E prea devreme. Deputaţii votează „emoţional“. Sîntem un popor emoţional, de altfel. Dacă vreunul fură un fleac, se găseşte altul care să spună „lasă-l, dom’le, o fi avînd şi el necazuri“. Dacă vreun demnitar fură (sau nu fură, nu ştim, n-avem încă o decizie a instanţei), gaşca din jurul lui îi „ţine spatele“ cît poate. Cînd nu mai poate, îi propune „delicat“ demisia. Adică îl lasă baltă. Deci, stat de drept? Măsuri împotriva corupţiei? Reformă în Justiţie? Monitorizare UE?  

Cu părere de rău, dar nu se poate. La noi, legile nu se aplică, ci se blochează printr-o avalanşă de opinii. Opiniile şi emoţiile sînt mai tari decît faptele şi decît articolele de lege. Statul de drept e bun „la ei, acolo“, în Occident. Noi avem emoţii, sîntem umani şi plini de înţelegere faţă de greşiţii noştri (dar în nici un caz faţă de „greşiţii lor“ – aşa că a se slăbi cu comparaţia între „cazul Ridzi“ şi „cazul Năstase“). Iar dacă dl preşedinte nu poate explica la Bruxelles de ce Parlamentul a votat emoţional, dna Udrea o rezolvă şi pe-asta: a găsit între timp soluţia „demisiei de (dez)onoare“, simplă şi eficientă: decît să ne facem curăţenie în partid (asumîndu-ne răspunderea), mai bine le sugerăm eventualilor membri incomozi să-şi dea demisia, ca să avem pe cine arăta cu degetul...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.