Ce bine că nu sînt teolog!

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Frica lui Putin jpeg

Socrate credea că nimeni nu face răul altfel decît din ignoranță. Cu alte cuvinte, îl comite luîndu-l în mod eronat drept un bine. Teza presupune o anumită rațiune a răului: cred că o faptă rea pentru un altul poate fi bună pentru mine și consider că, dintr-un motiv sau altul, eu merit mai mult, așa că bilanțul general e pozitiv. S-ar putea să mă înșel – și Socrate credea că mă înșel întotdeauna în acest caz, iar bilanțul general va fi negativ și eu însumi voi suferi –, dar cu toate astea avem un calcul al beneficiilor și al daunelor la mijloc, adică o raționalizare a răului. Tocmai din acest motiv, un astfel de rău poate fi considerat o absență a binelui, ba chiar, în cazuri mai puțin severe, un bine inferior, ca în cazul unui om care îl scoate pe un altul dintr-o situație grea numai dintr-un interes egoist. Raționalizarea, introducînd calculul despre care vorbeam, îmblînzește răul cumva, îl limitează, îl închide între niște limite, să le spunem „politice“. Acest rău rațional, impur așadar, se vede în nenumărate circumstanțe, dar și la „oamenii mari“ ai istoriei: Napoleon Bonaparte, care îi execută pe prizonierii care i s-au predat la Saint-Jean d’Acre în Siria, comite un astfel de rău rațional tipic: nu o face nici din plăcere, nici din cruzime, ci fiindcă ajunge la concluzia că nici nu are cum să-i hrănească, fiindcă i s-au tăiat de către flota britanică legăturile de aprovizionare și propria sa armată suferă de foame, nici nu le poate da drumul, căci ar deveni o amenințare masivă.

Există însă și un altfel de rău pe care Socrate nu l-a văzut. E răul pur, absolut, răul care nu numai că nu rezultă în urma unei raționalizări, dar desfide orice raționalizare și calcul, mai ales cînd e vorba despre făptuitori care, altminteri, nu sînt lipsiți de judecată și inteligență. E un rău absurd, care distruge în mod evident și previzibil chiar și pe cel care îl comite sau nu-i aduce nici un beneficiu măsurabil, fapt de care – important de semnalat –, de obicei, cel în cauză n-are cum să nu fie conștient. Exemplele – la un capăt – mi se par a fi cei care chinuie animalele din pură plăcere de a le face rău, fără nici o umbră de folos, chiar și cînd există posibilitatea să fie prinși și condamnați. La „capătul celălalt“ sînt marii monștri ai istoriei universale vechi sau noi. Cînd, în anii 1937-’38, obsedat de paranoia complotului, Stalin își decapitează armata, ucigîndu-i pe cei mai buni comandanți, comite un astfel de rău absolut, fără sens și profund nociv propriului lui regim. Cînd Hitler, împotriva recomandărilor raționale ale generalilor săi, decide să deschidă un al doilea front în Răsărit și să poarte împotriva URSS nu un război „clasic“, precum cel din Vest, ci unul „existențial“, de exterminare a evreilor și de înrobire a slavilor pentru a obține mai mult Lebensraum, e responsabil de asemenea de un rău pur și irațional. Era evident că un asemenea tip de război va exacerba rezistența colosului rusesc, dar și că va crea o alianță dintre acesta și puterile anglo-saxone, care va nimici Germania. La fel stau lucrurile și cu bombardarea Dresdei de anglo-americani în ultimele săptămîni ale războiului – un act fără valoare strategică, spre deosebire de bombardamentul nuclear de la Hiroshima și Nagasaki cîteva luni mai tîrziu, unde exista o motivare strategică. În numele „rațiunii de stat“ s-au comis multe crime de-a lungul timpului și în multe părți; dar, oricît de oribile ar fi fost în sine, simplul fapt că au fost rezultatul aplicării unei „rațiuni“ le-a limitat extensia, a creat o justificare rațională, oricît de discutabilă, le-a controlat cruzimea și chiar, nu o dată, le-a făcut cîștigătoare într-o controversă etică, atunci cînd a părut că alternativa era încă și mai rea. Morala ne spune că trebuie să evităm acest rău, dar viața ne asigură că el este, în felul lui, necesar în economia unei lumi inteligibile, dar și „sublunare“, cum spuneau cei vechi. Nu tot așa stau lucrurile cu celălalt rău, inexplicabil în termeni de calcul și rațiune.

Între cele două extreme evocate (chinuirea animalelor și „monștrii istoriei“) sînt oamenii, chipurile obișnuiți, care fac rău gratuit altor oameni, chiar și atunci cînd știu sau au toate mijloacele să-și dea seama că răul respectiv le va cășuna lor înșiși. De ce îl fac? Nici noi nu înțelegem, nici măcar ei înșiși, probabil. De aceea răul gratuit e neliniștitor. Pur și simplu, odată cu el nonsensul sfîșie țesătura rațională a lumii. Mai ales cînd e vorba despre persoane publice, cu responsabilități oficiale, asistăm uluiți la dezlănțuiri publice absurde de ură, de injurii revărsate în media sau pe pagini de socializare. Desigur, dacă trăim într-o democrație, sînt motive să credem că daunele nu vor fi nici imense, nici ireparabile. Ceea ce ne tulbură este însă, mereu, caracterul gratuit, irațional al anumitor răutăți, care, oricît am întoarce lucrurile de pe o față pe alta, nu vedem să aducă nici un profit autorului lor. Dimpotrivă, e evident pentru oricine că-i vor produce numai pagube, fie și de imagine, mai ales dacă respectivul sau respectiva se pretind cu „frica lui Dumnezeu“. Dar omul acela nu se poate opri să facă răul, precum în fabula cu scorpionul și broasca, scorpionul nu se poate opri să înțepe broasca, deși știe că va pieri și el laolaltă cu ea.

Dacă aș fi teolog, cred că aș ști cum să explic răul raționalizabil. Într-o lume inevitabil imperfectă, binele presupune răul, iar existența unuia atrage după sine necesitatea celuilalt, așa cum existența muntelui presupune și existența văii. Un asemenea „peisaj“ vălurit poate fi, la urma urmelor, conciliat cu prezența unui Dumnezeu și binevoitor, și just. Dar aș fi extrem de neliniștit cînd ar trebui să explic răul pur, neintersectat cu rațiunea, fie și în cazul aparent mărunt, de fapt divers și fără pic de grandoare istorică, al unui semen al nostru care își face timp să tortureze un biet patruped.

Ce bine că nu sînt teolog!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.