Capodopere în dialog (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Textele care urmează sînt „scenariile” unor emisiuni difuzate de Teleenciclopedia, în anii ʼ70. „Producătorul” era dl Ioan Ionel, căruia îi păstrez o cordială amintire, ca și doamnei care se ocupa cu virtuozitate de montaj (e un trist simptom de ramolisment că nu-mi mai amintesc numele ei). Să sperăm că se vor găsi cititori pentru această melancolică retrospectivă…

Giorgione – Dürer

Să începem prin a pune în dialog două portrete: Portretul unei fete cu ramură de laur („Laura”), pictat de Giorgione în 1505, și Portretul unei tinere venețience, pictat de Dürer în 1506.

giorgione jpg jpeg

                                                            Giorgione

durer jpg jpeg

                                                               Dürer

La prima vedere, între cele două lucrări nu apar decît asemănări: sînt strict contemporane, sînt portrete de femei tinere, au o punere în pagină de același tip, ba, într-o anumită măsură, au și un destin comun: lucrarea lui Dürer s-a născut în urma uneia dintre călătoriile sale la Veneția, aceeași Veneție care l-a consacrat pe Giorgione, iar astăzi și portretul lui Dürer, și cel al lui Giorgione se găsesc în același loc: Muzeul de Istoria Artei (Kunsthistorisches Museum) din Viena.

Dincolo de portretele unor personaje de epocă, cele două lucrări configurează, laolaltă, portretul unei epoci întregi: epoca Renașterii, surprinsă în două ipostaze stilistice distincte: una nordică, puternic legată încă de o anumită tradiție medievală, cealaltă meridională, mai liberă, mai puțin datoare trecutului. Tehnic vorbind, sîntem martorii unei confruntări între picturalitatea „radicală” a lui Giorgione și o versiune mai „acomodantă” a ei, cuplată încă la memoria linearismului gotic.

Pictura lui Giorgione e o pictură a conturelor estompate și a sacrificării detaliilor, o pictură a trecerilor insesizabile de la un volum la altul, fără nici o asperitate grafică. La Dürer, în schimb, totul e mai amănunțit, mai scrupulos consemnat, mai precis definit. Sprîncenele Madonelor lui Giorgione se pierd, adesea, în penumbra arcadelor, spre deosebire de sprîncenele unor Madone de Dürer, al căror traseu se desfășoară net, categoric, pe plaja clară a frunții. Tranșantă este și distincția între modul discret în care Giorgione tratează volumetria nărilor sau desenul buzelor și insistența analitică a lui Dürer asupra unor detalii anatomice echivalente. Pentru Giorgione, o Madonă e întruchiparea pură a spiritului contemplativ: ea stă dinaintea noastră cu un fel de aleasă sfială, învăluită în propria ei reverie. Pentru Dürer, contemplativitatea e nu atît o răbdătoare așteptare a gîndului, cît provocarea lui impetuoasă, solicitarea acută a unei întîlniri prompte cu luminile lui. Pentru Giorgione, reflexivitatea înseamnă sondaj în universul lăuntric. Pentru Dürer, reflexivitatea e deschidere spre universul exterior, un univers pe care se bucură să-l reproducă cu rigori descriptive extreme, vecine cu candoarea. Elementele de peisagistică au, la Dürer, limpezimea unui enunț. La Giorgione, ele par, mai curînd, ecouri ale unei amintiri decît obiect al unei senzații optice nemijlocite: se desfășoară dinaintea ochilor noștri ca o înserare, cu linii de o dulce somnolență, în puternic contrast cu exactitățile stîncoase al artistului german. La Dürer, lumina, de o alcătuire omogenă, menajează formele. La Giorgione, ea le devorează, le dizolvă în propria ei substanță. Cînd Dürer vrea să reproducă barba unui bătrîn, el înclină să o facă scrupulos, fir cu fir. Cînd Giorgione are de pictat barba unui bătrîn filosof, el optează pentru conture difuze, care se resorb în atmosfera dimprejur, ca o explozie de lumină.

Dar să revenim, acum, la cele două portrete de la care am pornit. Vestmîntul modelului lui Giorgione e expediat printr-un tratament plastic atent doar la ritmul capricios al faldurilor, în vreme ce Dürer se complace – ca mai tîrziu Bronzino – în a înregistra fidel detaliul decorației textile. Venețianca lui Dürer are pe umărul ei stîng o fundă dintr-un material compact, cvasi-opac. Giorgione lasă să cadă de pe umărul modelului său o eșarfă transparentă, probă a unei marcante virtuozități tehnice. Coafura eroinei lui Dürer e descrisă cu oarecare prețiozitate: fiecare șuviță de păr e conștiincios desenată. Giorgione procedează mult mai concis, căutînd mai curînd efecte tactile și de atmosferă decît exactitatea unei pure inventarieri. Umbrele lui Giorgione au un caracter catifelat, muzical: ele surdinează volumul. Umbrele lui Dürer, pronunțat sculpturale, îl exaltă.

Obiectele și personajele pictate de Dürer au, de obicei, atributele unei indeniabile prezențe. Ele intră, fără dificultăți, în universul nostru familiar; sînt vecine cu noi, apropiate. Mai mult decît să medităm asupra lor, ni se cere să le recunoaștem și să ne recunoaștem în ele. Obiectele și personajele pictate de Giorgione nu interesează însă ca prezențe, ci au, mai degrabă, aura unei misterioase absențe. Dürer pare a se apropia necontenit de lume. Dimpotrivă, Giorgione pare a se îndepărta de ea. Pentru Dürer, lumea e o evidență, pentru Giorgione – o variantă a posibilului, un prilej de tatonantă interogație. Dürer observă lucrurile cu ochii și cu mintea. Giorgione le adulmecă, neinvaziv, cu inima. Dürer vrea să vadă și să știe. Giorgione vrea să asculte și să înțeleagă. Unul caută legi, celălalt sensuri. Unul se mișcă într-o lume de fapte, celălalt într-o lume de stări. Pentru Dürer, realitatea e un organism perfect, cu riguroase conexiuni interne, pentru Giorgione, realitatea e o reverie, o sumă de  semnificative coincidențe. Dürer e diurn și expozitiv, Giorgione e crepuscular și aluziv. Dürer e un bun tovarăș de călătorie: înregistrează prompt, are simțul detaliului și o insațiabilă curiozitate. Giorgione e un partener ideal pentru confesiune: știe să tacă, să asculte și să consoleze.

La sfîrșitul acestei „confruntări”, nu trebuie să se înțeleagă că între cei doi mari artiști există diferențe de valoare, favorizîndu-l pe unul în dauna celuilalt. Între ei nu e alternativă drastică, ci complementaritate. Pe căi deosebite, ei construiesc pe temeiul aceluiași imperativ: imperativul aproprierii lumii, fie din perspectiva curiozității investigatoare, fie din aceea a simpatiei, a comuniunii afective. Există, pentru fiecare dintre noi, ceasuri potrivite pentru întîlnirea cu Giorgione și ceasuri cînd îl poți prefera pe Dürer. Există o vîrstă Giorgione și o vîrstă Dürer, în istoria noastră lăuntrică. Dialogul lor nu e, prin urmare, decît dialogul dintre două ipostaze constitutive ale firii noastre, dintre două versiuni latente ale inanalizabilei noastre alcătuiri.

Sursa imagini: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.