Cînd sînt prost dispus, ceea ce mi se întîmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle „de tranziţie“ ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cîndva, şi florile gingaşe ale normalităţii. Evident, nu sîntem toţi aşa cum sînt emiţătorii  panseurilor antologate de dl Paraschivescu. Dar e un fapt că, deocamdată, „vîrfurile“, elitele vieţii noastre publice, VIP-urile autohtone aşa arată. Citesc, rîd, suferă, dar speră… Singura problemă e că nu te poţi bucura de grotescul monumental al unor astfel de pagini, fără să le împărtăşeşti şi altora. Aşa că, din cînd în cînd, voi da – cum se spune acum – un forward către cititorii noştri. Ici-acolo, voi face mici comentarii explicative. Textul, ca orice text, îndeamnă la hermeneutică.

Există aberaţii inocente, rezultînd din simpla necunoaştere (patriotică, fireşte) a limbii materne. E cazul unora dintre producţiunile lui Gigi Becali: „Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulţi parteneri de afaceri. Oameni serioşi, din lumea interlopă.“ Sau: „Bodu acesta nu e băiat rău, aşa, cînd te uiţi la el, dar e ca un copil infantil.“ Sau: „Preşedintele Băsescu este primul care trebuie să mediatizeze între stat şi societate.“ Dar se întîmplă şi la case mai mari. Un fost ministru al Culturii (Adrian Iorgulescu) vorbeşte, de pildă, despre spectacolele „megalitice“ date de Adrian Păunescu pe stadioane. Sau anunţă că „posibilitatea înstrăinării castelului Bran nu se poate face.“ Mădălin Voicu are dubii de tipul: „Nu ştiu dacă putem incumba toate aceste lucruri în acelaşi ambalaj.“ Mircea Geoană crede că „ceea ce trebuie să facem în acest moment este să oprim stoparea declinului.“ În aceeaşi categorie intră: „preţ exuberant“, „hemoragie sangvină“, „profanare fără respect“, „a facilita mai uşor“, „a intra în moarte cronică“, „tinere care fac menajerie în Italia“, „teren intra-viran“, „puşcă de vînătoare cu elice“, „neadevăr inexact“, „minciună frustrată“, „premeditare intempestivă“, „admolestaţi de către jandarmi“ etc.

O altă categorie sînt amestecurile baroce de nume proprii, ţări şi naţionalităţi: „Nesimţitul acela de Prigoană a plecat cu Argentina în Italia“ (Adriana Bahmuţeanu). Sau, tot ea: „Pe micuţ îl cheamă Maximus.“ Spectaculos e Mitică Dragomir: „Am fost informat că australianul Baird l-a înjurat în engleză pe Ganea, care i-a răspuns româneşte, dîndu-i un cap în gură.“ Să luăm la rînd şi alte rubrici: 1. Onestităţi: „Domnul Ion Cristoiu a spus despre mine că sînt corupt pe vremea cînd nu eram, în 1993.“ (Viorel Hrebenciuc) Sau, în alt plan: „Zonele unde am eu nevoie sînt fundul şi abdomenul.“ (Laura Andreşan) 2. Plonjoane abrupte în abisal: „Boala este un indiciu că omul nu e sănătos, că are ceva.“ (Gigi Becali) Sau: „Destinul meu a fost marcat de soartă.“ (Dan Iosif)  3. Performanţe de „inconsecvenţa“ timpurilor: „Domnule senator, nu aţi fost atent la cele ce urmează să spun.“ (Nicolae Văcăroiu) „Anul trecut sînt mai mulţi bani decît anul viitor.“ (Mihail Hârdău),  „Îi asigur pe cei care m-au ales că voi fi alături de ei zi de zi şi zi de noapte.“ (Marian Vanghelie) 4. Enumerări paradoxale: „Lumea are voie să aibă două conturi: unul în lei, unul în valută şi încă unul pentru economii. Mai mult, nu.“ (Florin Georgescu)  „Nu este exclus să se reducă în continuare numărul soldaţilor din Irak, de la 628 la mai mult.“ (Sergiu Medar) „Acel tînăr care s-a transformat în trei sute este vorba de unul singur.“ (Marian Vanghelie) 5. Crampe logice: „Nu am făcut afirmaţii generale, ci dimpotrivă, am făcut afirmaţii de sens opus.“ (Emil Constantinescu) „În această problemă, dacă nu mă înşel, nu ştiu sigur.“ (Nicolae Văcăroiu) „Nu pot să vă dau nici un pronostic, dar cred că vom bate sigur.“ (tot el) 6. Pompoase poticneli culturale: „Acest curent datează încă de pe vremea lui Swift, creatorul nemuritoarelor personaje Gargantua şi Pantagruel.“ (Corneliu Vadim Tudor) „Îmi fac mia culpa.“ (Dan Voiculescu). „Sigur că am auzit de El Nino. E numele unui cîntăreţ de muzică latino, nu?“ (Loredana Groza, care, în felul ei, e fenomenală. Îi datorăm analogii uluitoare, cum ar fi: „Pentru femei, un sutien adevărat este ca laptopul pentru un bărbat“ şi combinaţii inegalabile: „gripă aviatică“ de pildă). 7. Nuanţe fine: „Este adevărat că am fost colegi, dar în sensul larg al cuvîntului.“ (Emil Boc) 8. Analize geopolitice: „Estul este superior Vestului, fiindcă în Est s-au păstrat cooperativele agricole de producţie.“ (Ion Iliescu) 9. Erotisme electorale: „Rog poporul român să stea cu mîinile şi picioarele depărtate ca să-l pătrund cu energia mea.“ (Constantin Mudava) „Toţi cei care scriu de rău despre mine sînt homosexuali.“ (Gigi Becali) „Norica Nicolai ar da ani din viaţa ei ca să stea cu mine la masă, să mă simtă lîngă ea.“ (Tot Gigi Becali. Profeţia i s-a realizat, de îndată ce a devenit coleg de partid cu împricinata.) 10. Mari manevre planetare: „Am solicitat ONU să scoată în afara legii NATO.“ (Corneliu Vadim Tudor) În sfîrşit, 11. Autoritate prezidenţială: „Am voie să fac tot ceea ce pot să fac.“ (Traian Băsescu)

Dacă v-aţi amuzat, voi reveni. Dar de mulţumit, mulţumiţi-i lui Radu Paraschivescu. 

Pentru conformitate, 

Andrei Pleşu