Una dintre expozițiile de amploare consacrate artei suprarealiste este cea organizată în acest an de Centrul Pompidou din Paris la Hong Kong (HKMoA). Expoziția „Mythologies: Surréalisme et au-delà“ prezintă peste o sută de opere majore semnate de Giorgio de Chirico, André Masson, Francis Picabia, Salvador Dalí, René Magritte, Max Ernst, Alberto Giacometti, Joan Miró, Man Ray, Roberto Matta, Victor Brauner, Jacques Hérold, însoțite de documente privind proiectul unei opere colective, cel al creării „mitologiilor moderne“.

Văzută prin intermediul poeziei, perspectiva elaborării unui nou mit, un „mit universal“, este considerată de suprarealiști ca o deschidere către invizibil, către noi universuri, imanente, inaccesibile. În Le Paysan de Paris, Aragon dezvăluie originea mitică a creaţiei, literare sau plastice, aducînd în prim-plan exaltarea liricii unui oraş nocturn, fantastic, ale cărui contururi sînt asemănătoare unui labirint. Meandrele obscure ale orașului labirintic sînt sanctuarele unui „cult al efemerului“, scrie Didier Ottinger, curatorul expoziției de la muzeul din Hong Kong. Roger Caillois evocă, în Le Mythe et l’homme, acelaşi oraş mitologic, ancorat în modernitate: „Parisul real, un Paris fantomă, nocturn, insesizabil, cu atît mai puternic cu cît e mai secret, şi care mereu se amestecă primejdios cu celălalt“ (Roger Caillois, Le Mythe et l’homme, 1938). În Nadja, existenţa oraşului este asimilată unui labirint, a cărui ieşire nu poate fi imaginată decît ca descifrarea unei criptograme. Oraşul labirint, a cărui „siluetă“ sugerează contururile creuzetului unei mitologii reinventate, este dominat de o figură legendară, Fantomas, primă „încarnare“ a miraculosului modern. Fantomas, „omul cu o sută de fețe“, „stăpînul a tot și al tuturor“, este figura ale cărei aventuri sînt publicate între anii 1911 și 1913 în treizeci și două de romane sub semnătura a doi autori, Pierre Souvestre și Marcel Allain. Sub aparența unui gentleman purtînd smoking și joben, „insesizabilul“ Fantomas este „maestrul spaimei“, ale cărui fapte criminale sînt inspirate adeseori din „faptul divers“ publicat în presa vremii. Purtînd cagulă sau o mască de catifea neagră, Fantomas „apare“ și „dispare“ în subteranele pariziene. Yves Tanguy îl pictează în 1925, Victor Brauner în 1930, René Magritte în 1927 și în 1943. Ultimul tablou, Întoarcerea flăcării (Le Retour de la flamme, 1943), interpretează coperta primului volum publicat în 1911, aducînd în actualitatea vremii legendara figură din romanele populare. Cinci adaptări cinematografice fascinează publicul în anii 1913 și 1914. O adaptare comică a primelor realizări cinematografice este prezentată publicului în anii 1960, cu Jean Marais și Louis de Funès în rolurile principale.

Fantomas este figura în care Robert Desnos recunoaște prima manifestare a miraculosului modern, în articolul intitulat „Imagerie moderne“, publicat în revista Documents din anul 1929. În imaginarul suprarealist, Fantomas, „gardian“ al meandrelor întunecoase ale iraționalului, este figura legendară care o înlocuiește pe cea a Minotaurului din cultura arhaică greacă. Construcția labirintului este asemuită cu „subteranele“ întortocheate pe care suprarealiștii le descoperă în scrierile lui Sigmund Freud, iar Fantomas devine „eroul freudian al suprarealismului“ (Didier Ottinger, Surréalisme et mythologie moderne, Gallimard, 2002). Revista Minotaure, inițiată în 1933, marchează o nouă etapă a creației suprarealiste consacrată „mitologiilor“. Vechiul mit al labirintului, adus în prim-planul picturii metafizice în opera lui Giorgio de Chirico, este punctul de plecare al creațiilor suprarealiste care tematizează reevaluarea unor străvechi mituri și a altora, în creștere sau în formare. În anii 1940, descoperirea dualismului lumilor vizibile/invizibile, idee introdusă de Marcel Duchamp înaintea constituirii mişcării suprarealiste, este preluată de suprarealişti şi dezvoltată de Breton şi Matta în Mitul Marilor Transparenţi. Tratînd aceeași temă, emblematică este sculptura Le Soigneur de gravité, realizată în bronz de Jacques Hérold, prezentă în expoziția de la Hong Kong.

În vederea elaborării „noilor mitologii“, aflate în centrul căutărilor suprarealiste, fantasticul şi miraculosul sînt reconsiderate în contextul preocupărilor pentru miturile și legendele unor culturi diferite, pentru literatura fantastică și ezoterism. Spaţiul literar sau plastic este populat de fiinţe care interacţionează între lumile „reală“ şi „imaginară“, natură şi univers, într-o existenţă „alta“. Fantasticul de sorginte romantică este înlocuit cu cel inspirat de science-fiction. Literatura fantastică americană și banda desenată fac parte din sursele de inspirație ale creatorilor suprarealiști. Prin alăturarea de elemente eterogene preluate din diferite culturi şi tradiţii, creaţia suprarealistă se prezintă asemenea unui joc de puzzle, alăturînd forme şi manifestări diferite.

Instalat la Paris în 1930, Victor Brauner pictează tabloul Oraș mediumnic (Ville médiumnique, 1930) în care, pe un fundal întunecat, sînt proiectate „umbrele“ bidimensionale ale unor clădiri imaginare. În prim-plan, „aparițiile“ nocturne ale unor siluete care amintesc de lucrarea lui Marcel Duchamp Marele Geam sînt formele hibride care asociază figura umană și construcția arhitecturală, „proiecții“ ale unor forme invizibile. Pe fundalul „negru“ al tabloului intitulat Fantomas, realizat de pictor în anul 1932, curioasa construcție a unui vehicul, colaj care îmbină deșeuri de tot felul, roți, cabluri, țevi, sîrme și fragmentele unor obiecte greu de definit, alături de nocturna apariție a legendarului personaj, trimite la același mit al orașului labirint, la vise și vedenii înțelese ca un refuz al lumii înconjurătoare sau ca o „plonjare“ în iraţionalul particular sau colectiv.

Pentru Brauner, începînd cu anul întoarcerii sale la Paris şi cel al accidentului petrecut în vara anului 1938, în operă are loc o transformare, o nouă „deschidere“ către „misterele nopţii“ şi ocultism. Lumea spectrală a hibrizilor învăluiți într-o atmosferă „nebuloasă“ din seria Licantropilor este cea pe care Breton o descrie în Marii Transparenți. În 1947, pictorul realizează seria de trei tablouri intitulată Mitologiile poetului, prima, a doua și a treia naștere (Mythologies du poète, première, 2-ème et 3-ème naissance). Contemplînd invizibilul, „poetul“ este în măsură să descopere sursa miraculosului. El amintește de una dintre figurile cele mai populare din benzile desenate americane, Superman. Super-omul este figura atletică, înzestrată cu calități excepționale în benzile desenate a căror popularitate atinge apogeul în cursul anilor 1940. Printre calitățile sale se numără „super-forța“ sau forța fizică prin care „omul de oțel“ deplasează un asteroid, „super-viteza“ cu care se deplasează, aleargă, înoată sau chiar zboară, „super-rezistența“ datorată rezistenței sale moleculare, „super-viziunea“ sau viziunea „telescopică“ prin care vede lucrurile aflate la mare depărtare, „viziunea microscopică“ ce-i permite vederea obiectelor invizibile ochiului și multe altele, printre care „super-memoria“ și „super-inteligența“ care sînt aduse la cunoștința publicului în decursul mai multor ani. Descins de pe o altă planetă, numită Krypton, Superman își pierde însușirile doar atunci cînd „soarele galben“ nu-i mai furnizează energie. Umorul domină reprezentările „poetului“ văzut ca „super-om“ în cele trei tablouri realizate de Victor Brauner. Din 1930, an în care pictează tabloul Fantomas, pînă la realizarea „mitologiilor poetului“ în 1947, opera pictorului oglindește întregul parcurs al creației suprarealiste. „Eroul“ mitologiilor sale este capabil să descifreze grafologia semnelor unei lumi viitoare.Opera mea fantastică deţine secretul unei viziuni a lumii ce va veni, al unei mitologii eterogene libere care există în subconştientul nostru şi pe care, într-un mod obscur, o presimţim“ (Victor Brauner, 1952).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Foto: Fantomas, 1932 (sus), Orașul mediumnic, 1930 (mijloc), Mitologia poetului, a treia naștere, 1947 (jos)