„Lumea are mare nevoie de literatură” – interviu cu scriitorul Mihail VAKULOVSKI

7 mai 2020
„Lumea are mare nevoie de literatură” – interviu cu scriitorul Mihail VAKULOVSKI jpeg

Am citit cu mare plăcere Tata mă citește și după moarte, noul volum al lui Mihail Vakulovski (Editura Humanitas, 2020). Are nostalgie, poezie, umor și un absurd cuceritor. Și e o carte despre copilărie și o lume în care tatăl e o figură importantă. Un fel de Iura Gagarin terestru. Am vorbit cu Mihail despre scris și cărți și despre imaginarul unui copil născut în Uniunea Sovietică.

Această carte, care e „scrisoare” către tatăl tău, readuce la viață o lume întreagă: copilăria și personajele ei dintr-un sat din Uniunea Sovietică. De ce despre tată? Și ce crezi că ar fi spus tatăl tău, după ce ar fi citit-o?

Mersi fain, mă bucur! Cartea asta e începută cu tare mulţi ani în urmă, cînd eram încă la Chişinău, eu locuind în România de prin ’96, mileniul trecut. Tot timpul m-a fascinat tema copilăriei şi a tatălui (chiar şi primul poem din cartea de debut tot despre el e), dar tratate pe bune, de-adevăratelea, într-un limbaj & stil care să ţină cititorul în priză pînă la sfîrşit(ul cărţii), nu să te simţi iar păcălit sau să te scîrbească încă o dată cu faze din alea lacrimogene şi comune. Tocmai d-aia tata, nu mama – în primul rînd pentru că taţii sînt mult mai neglijaţi în artă, apoi rezistă la mult mai multe încercări, inclusiv literare, din partea copiilor, care oricum n-ar prea putea aborda tema în acelaşi stil, oricît de avangardişti sau postmodernişti ar fi, dacă ar scrie despre mama. Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), apărută acum în colecţia 821.135.1 „Scriitori români contemporani”, coordonată de Andreea Răsuceanu, e gîndită ca parte a unui proiect mai ambiţios – tocmai fiindcă mi-am propus să spun foarte multe pe un spaţiu cît mai mic, fără să-mi plictisesc cititorul. Cealaltă parte, la care ţin foarte mult, se numeşte „Totul, aproape totul despre tata” (la care n-am mai putut reveni… după), iar ce am publicat acum (minus introducerea, încheierea şi cîteva fragmente rescrise) se numea „Footoaparatul”. Tata le-a citit pe ambele, s-a distrat mult la „Footoaparatul”, iar ce-a zis despre „Totul, aproape totul despre tata” – scrie-n cartea proaspăt publicată.

Totul se învîrte în jurul cărților în povestea ta. Iura Gagarin e un astronaut cititor, tatăl încearcă să-și convingă fiul să citească acele cărți care i-au plăcut lui, apoi, de asemenea, e multă literatură de propagandă, copiii care spun versuri patriotice cu nemiluita, Vîsoțki e și el evocat. E vorba de un filtru „literar” pe care îl aplici lumii?

Acum depinde şi de cine citeşte. Eu aş zice invers – e multă viaţă în poVestea ăsta, dar, într-adevăr, şi multe trimiteri literare, ca-n fiecare carte de-a mea, de altfel, dar încerc să le plasez firesc în peisaj, să nu-l deranjeze pe cititorul care poate că nu ştie despre ce e vorba. Îmi place să mă joc inclusiv în traduceri. De exemplu, am introdus numele iubitei şi al revistei pe care am fondat-o & realizat-o aproape douăzeci de ani în jurnalul lui Venedikt Erofeev – cu îngăduința lui Venicika, fireşte („Eram magnetizat ceva de groază... Înjuram fragmentele de decembrie CARe nimereau în urna sură a pesiMIsmului din luNA noiembrie... Din Teaca imaginaţiei mele perIodic se tîraU Kapodopere roz, care ţipau... Înflăcărarea mea inoportună mă urmărea peste tot... Mă bucuram zgomotos... Eram exTENuat”)…

mvakulovski jpg jpeg

Asemănătoare și, totuși, diferite, background-urile copilăriilor din România și al tău, din satul din Republica Moldova, îți vine să spui după ce termini de citit. Cît de important a fost el pentru tine ca scriitor? Ce a adus mixtul ăsta de culturi / limba română și cea rusă?

Alexandru Muşina zicea tot timpul că avantajul scriitorilor basarabeni e biograficul. Într-adevăr, ne ajută (şi diferenţiază) biografia şi istoria trăită, eu am exploatat-o şi am folosit-o la greu în cărţile mele de pînă acum.

Mi se pare că efectul comic, absurdul situațiilor și temperatura povestirii fac din textul tău unul foarte atașant. E o plăcere și o simplitate a evocării. Ai scris-o dintr-o suflare sau ai lucrat mult la ea?

Volumul ăsta are cel puţin şapte variante, am postat o poză a lor în albumul de pe Facebook al cărţii. S-a scris fără nici o grabă, puţin cîte puţin, într-un timp foarte lung şi aş mai munci-o… pînă la sfîrşitul vieţii. De fapt, mai întîi am scris prima variantă, apoi am tot şlefuit, ştergînd şi lăsînd ce-i mai interesant.

Ești traducător, de asemenea, şi librar, totul a rămas în continuare legat de cărți, la fel ca în cazul personajului tău. Ce mai crezi despre lume, cîtă nevoie are de literatură?

’s librar de destul de puţin timp şi, mai degrabă, din întîmplare; chiar dacă-mi place „profesia” asta, care nu e deloc ce-şi imaginează oamenii care n-au lucrat nici o zi într-o librărie (am avut „colegi” care exact atîta au rezistat – o zi, de fapt, cîteva ore!). Mai întîi sînt cine sînt, abia apoi scriitor, traducător, profesor etc., care acum lucrează – cu drag & îndîrjire – la cea mai faină librărie din lume, exact aşa cum am lucrat şi la Academia de Ştiinţe, IRIR, universitate, liceu, redacţii, edituri. Lumea are mare nevoie de literatură şi aşa va fi mereu pe planeta asta atîta vreme cît vor fi oameni.

Am rîs și mi-a venit și să plîng, de multe ori, cînd am citit „folclorul” de librărie, consemnat de tine pe Facebook, legat de ce caută și întreabă oamenii cînd intră într-un loc în care se vînd cărți. Care sînt replicile tale preferate?

Am tot fost rugat să public din întîmplările astea din librărie, dar mi-am zis că n-o să fac aşa ceva, chiar dacă multe dintre ele-s absolut incredibile, unele-s mici proze scurte, poezii sau scenete. N-aş putea inventa aşa ceva, oamenii întreabă chestii la care nici nu ai cum să te gîndeşti, intră în librărie şi te întreabă – în limba lui – de la ce-ţi mai face soţia (probabil că rămăsesem cu gura căscată, c-a adăugat imediat: „Ce? Nu ai o soţie?”) pînă la unde-i faleza din Braşov şi cer exact ce au nevoie – de la bere la pet, mici şi prezervative la machetuţe de maşinuţe, ochelari, cîrje, tălpi, şerveţele de nas, pamperşi, tampoane, cuie, ciocane, topoare, să le schimbi bani şi să le scrii vederi, pe care să le şi împachetezi – s-a cerut cam orice s-a inventat pe planeta asta. Nu am un top, dar unele-s de neuitat, cum e cea cu cuvîntul „frică”. Într-o perioadă, venea seara la librărie o fetiţă foarte mică, singură, şi se uita la cărţile pentru copii, probabil că era a vreunui meşter popular de la tîrgul din Piaţa Sfatului. Vorbea singură (habar n-aveţi cîţi oameni vorbesc cu semaforul, cu vederile, cu desenele şi fotografiile din cărţile turistice!), intra uşor în vorbă şi într-o seară am avut dialogul ăsta: „Sînt foarte fricoasă, foarte, foarte fricoasă. Înainte nu mi-era frică nici să stau noaptea pe întuneric, iar acum mor de frică.“ – Păi, de ce? – „Nu știu.” – N-are de ce să-ți fie frică. – „Știu, așa mi-a spus și mama, înainte nici nu știam ce-i aia frică.” – Și cum ai aflat? – „Am auzit cuvîntul, am intrat pe net și am dat o căutare...“ Asta mi-a amintit de un alt caz „livresc”. Venind din pădure şi intrînd la o familie cu copil mic, le-am lăsat nişte mentă. „Ce-i asta?”, a întrebat puştiul. – Mentă. – „Ia să vedem!”, a luat-o, a studiat-o, a mirosit-o, a luat un dicţionar, a citit, apoi a zis: „Da, e mentă”.

Ți-ai propus să faci ceva cu această „documentare”?

Public – întotdeauna live – nişte astfel de faze din librărie doar pe pagina mea de Facebook, doar pentru prieteni, şi mi le însemn şi-n jurnal, nu se pierd. Poate cîndva o să mă ajute la scrierea vreunui roman, ceva, dar nu în viitorul apropiat.

interviu de Ana Maria SANDU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.