În apărarea artei contemporane
Probabil că de la tăierea teilor n-a mai existat o acțiune a Primăriei pe pietonal care să stîrnească atîtea controverse precum plasarea, între Casa Cărții și Biserica Trei Ierarhi, a unei instalații de artă contemporană. Din păcate, majoritatea acestor reacții s-au concentrat pe niște false piste: dacă lucrarea artistului german este sau nu artă și dacă suma cheltuită de municipalitate este justificată sau nu. Dar vom discuta mai încolo și despre acestea.
Întrebările firești ar fi fost: cine ia astfel de hotărîri în Primăria Iași – primarul, Consiliul Local, vreun departament din Primărie?; există vreun plan pe termen lung vizavi de susținerea și promovarea artei contemporane, sau astfel de inițiative au doar un caracter fortuit, bazate pe puterea de lobby a unor actori care pot influența, prin diferite metode, factorii de decizie?; cine realizează medierea către publicul larg a acestor lucrări, în scopul accesibilizării înțelesului și formării de noi audiențe?
Încercînd un răspuns pentru prima întrebare, nu e clar cine a luat hotărîrea de a plăti o sumă de bani pentru a aduce un artist care a fost prezent cu o instalație similară la Art Safari; dar cum Primăria Iași nu are vreo activitate notabilă legată de lumea artei contemporane, pare că inițiativa a venit din partea Art Safari. La fel, nu știm care au fost motivele și criteriile Primăriei să accepte această propunere.
Promovarea artei contemporane ar trebui să fie, dacă ne luăm după recomandările juriului de experți care au evaluat dosarul de candidatură al Iașului la titlul de Capitală Europeană a Culturii, una dintre principalele preocupări ale Primăriei. Există o discrepanță mare între ce se vehiculează drept arta contemporană în spațiul public ieșean și discursul la nivel european și mondial. Comentariile din online ale publicului larg arată limpede acest lucru și, departe de a putea arăta cu degetul către cei care-și dau cu părerea despre atributele estetice și conceptuale ale instalației artistului german, apare întrebarea: cine ar trebui să sprijine formele de artă contemporană și să medieze receptarea lor?
În mod normal, acesta este rolul instituțiilor de artă: muzee, universități, școli de artă, spații expoziționale publice sau private, galerii, ONG-uri culturale. Cum în Iași nu există o piață de artă care să susțină inițiative private, toate depind în principal de finanțări publice (Ministerul Culturii, administrația locală – Primăria sau Consiliul Județean Iași), finanțări obținute prin concurs (AFCN, diverse granturi ale unor instituții private sau publice), respectiv donații și sponsorizări (nesemnificative din cauza unei legi extrem de restrictive și a concurenței cu cazurile sociale, care au un impact emoțional mult mai puternic).
Iașul nu are nici o instituție publică axată exclusiv pe promovarea artei contemporane: Muzeul de Artă din cadrul Palatului Culturii, redeschis în urmă cu doi ani, nu are nici resursele umane necesare, nici pe cele financiare pentru a putea deveni centrul de „iradiere“ de care are nevoie comunitatea locală. Universitatea Națională de Arte „George Enescu“ este, la rîndul ei, scindată între diverse curente de opinii și preferințe/practici artistice, astfel încît doar o parte dintre studenți și absolvenți ajung să fie familiarizați – iar un număr și mai mic, practicieni – ai artei contemporane.
Spațiile expoziționale sînt limitate, fiind în general împărțite de artiștii care, deși contemporani cu noi, au o practică inspirată din arta modernă, actuală acum un secol, și de cei care încearcă să se conecteze la discursul, temele și abordările globale, care nu se mulțumesc cu un statut provincial. Valoarea primei categorii de artiști este stabilită doar în spațiul cultural românesc, printr-o serie de instituții mai mult sau mai puțin învechite, dar unde reprezentații acestor practici încă posedă poziții de putere. Cei din a doua categorie aspiră la o validare internațională, realizată prin invitarea de către instituții și evenimente de artă de amploare: muzee de artă, bienale și alte expoziții internaționale importante, tîrguri și galerii de artă contemporană.
Primăria Iași a promis transformarea Băii turcești într-un Centru de Artă Contemporană, un proiect mai vechi, o idee a probabil celui mai important artist contemporan ieșean, Matei Bejenaru. În afară de acest demers, care nu va putea fi concretizat mai devreme de patru ani, nu există o strategie clară în ceea ce privește arta contemporană. Strategia adoptată pe repede înainte de Consiliul Local în 2015, pentru a putea corespunde criteriilor impuse de juriul candidaturii pentru Capitală Europeană a Culturii, a primit implicit o notă proastă prin necalificarea Iașului în turul al doilea al competiției, și este extrem de confuză în ceea ce privește arta contemporană, pe care o confundă de multe ori cu arta produsă de artiști încă în viață.
De aceea, în momentul în care la competiția privind proiectele inițiate de sectorul independent este respinsă o propunere de organizare de cursuri de artă contemporană pentru publicul larg, dar în același timp se cheltuiesc 16.000 de euro pentru copia unei instalații, trebuie să ne întrebăm dacă a apărut dorința (legitimă, de altfel) de a micșora prăpastia dintre cultura oficială promovată de Primărie și ceea ce se întîmplă – în cazul acesta în spațiul public – la nivel internațional.
Explicațiile date de primarul Mihai Chirica par să indice că a apărut subit un interes pentru arta contemporană, Clemens Behr fiind selectat după ce au fost urmărite mai multe portofolii de artiști pe internet. Totuși, deloc întîmplător, o instalație asemănătoare a fost montată de acesta la București, lîngă cortul care a găzduit Art Safari, ceea ce demontează argumentele aduse anterior și ridică semne de întrebare legate de declarația germanului, că a urmărit să creeze ceva care să dialogheze cu spațiul în care lucrarea a fost amplasată. Din păcate pentru ieșeni, instalația este poziționată extrem de nefericit: chiar dacă îți dorești un dialog cu un element de arhitectură socialistă (Casa Cărții), nu poți să nu iei în considerare că pe partea cealaltă a drumului se află, de cîteva sute de ani, Trei Ierarhi, cea mai valoroasă biserică din Iași, din punct de vedere arhitectural. De altfel, majoritatea celor care au postat indignați fotografii online au ales această contrapunere, cu turnurile bisericii ivindu-se din spatele instalației.
Este operă de artă?
Acum e cazul să răspundem răspicat la întrebarea dacă instalația lui Behr este operă de artă: fără îndoială că este! Chiar dacă ne place sau nu, o creație a unui artist este considerată artă dacă este validată de lumea artei, formată din instituții, curatori, critici, galeriști, colecționari și artiști. Ne putem da cu părerea dacă este o lucrare reușită sau nu, iar aici intră în ecuație pregătirea fiecăruia și expunerea la alte opere de artă contemporană. Pentru cei care obișnuiesc să viziteze (chiar și online) muzee, galerii sau expoziții de artă contemporană, nu apare vreo dificultate în acest sens.
Iar aici ar trebui să intre în scenă rolul de mediator cultural al celui care propune proiectul (în acest caz, Primăria Iași): s-a preocupat ca opera să aibă o recepție pozitivă?; a asigurat cel mai potrivit cadru de prezentare a ei?; există elemente care să faciliteze interpretarea sa de către publicul larg?. Din păcate, prin simpla aruncare a lucrării pe pietonal, fără vreun indicator care să precizeze numele artistului, conceptul, ideea de la care a plecat, fără un comunicat de presă trimis înainte de amplasarea lucrării, nu după, Primăria a făcut mai mult rău artei contemporane, antagonizînd o parte a populației care asociază acum acest gen de artă cu lucrări pe care ea nu le poate înțelege și accepta. Acest tip de instalație ar fi putut fi prezentat într-un context muzeal (Palatul Culturii) și, însoțită de o mediere corespunzătoare, ar fi provocat un public ceva mai interesat să cunoască diverse manifestări artistice, să deslușească și să comenteze demersul artistului german.
Un al doilea aspect ține de caracterul provizoriu al lucrării: instalația respectivă nu e făcută să reziste o perioadă lungă sub cerul liber, fiind destul de fragilă. În cazul în care s-a dorit achiziția unei lucrări care să rămînă în patrimoniul orașului, de ce nu s-a optat pentru o instalație care să poată rezista pe termen lung?
Al treilea element privește valoarea artistului invitat: Clemens Behr este un tînăr promițător, cu o serie de lucrări expuse în diverse orașe de pe glob, dar care nu are pînă acum nici o expoziție instituțională serioasă. Acest lucru înseamnă că nu a fost încă validat de lumea artei, iarăși o decizie riscantă luată de municipalitate, care ar fi putut cu aceiași bani să cheme un artist cu un CV mult mai serios, care să realizeze o lucrare în spațiul public capabilă să genereze interes, măcar la nivel european, printre cei interesați de arta contemporană.
Încă un fapt care a contribuit la indignarea publică ține de estetica lucrării. Behr are în portofoliul său instalații mult mai reușite, care ar fi putut să comunice mai bine cu un public neavizat, care abia începe să fie confruntat cu arta contemporană. Adăugînd la acest lucru și amplasarea complet nefericită, reacțiile vehemente puteau fi prevăzute dacă Primăria ar fi avut cu adevărat interesul să facă un bine artei contemporane.
La final, să vorbim despre suma cheltuită: 16.000 de euro sînt bani puțini pentru o lucrare originală în spațiul public, dar dacă vorbim de un artist care a făcut o copie a unei lucrări deja realizate în București și care nu a părut să țină cont de specificul amplasamentului ales, apar semne de întrebare. Pentru a relativiza puțin discuția, Primăria Iași a alocat pentru ONG-urile culturale din Iași, anul trecut, cu ceva mai mult de 31.000 de euro pentru un an întreg (față de aproape 2,5 milioane de euro cît alocă Primăria Cluj-Napoca), iar finanțarea pe care un ONG (inclusiv din Iași) o poate obține dintr-un proiect sprijinit de AFCN, la tematica Arte vizuale, este de 17.000 de euro.
În concluzie, inițiativa de a face ceva pentru arta contemporană la Iași e nu numai salutară, dar și imperios necesară. Însă, așa cum am văzut, dacă nu sînt implicați specialiști și lipsește o viziune clară pe termen lung, ne putem întreba dacă n-ar fi mai bine ca Primăria să suplimenteze fondurile alocate pentru cultura independentă și să lase comunitatea să orienteze banii către acțiuni care să aibă cu adevărat un impact pozitiv, și pentru scena artistică ieșeană, dar și asupra publicului larg.
George Pleșu este director al galeriei de artă contemporană Borderline Art Space din Iași.
