„Cînd îți privești corpul, îl vezi cît de depășit este“ – interviu cu Stelarc, artist vizual

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
„Cînd îți privești corpul, îl vezi cît de depășit este“ – interviu cu Stelarc, artist vizual jpeg

Unul dintre invitații Festivalului Nova, dedicat noilor tehnologii în artele performative, a fost Stelarc, un controversat artist contemporan, pionier al augmentării corporale, un explorator continuu al limitelor propriului corp, binecunoscut pentru proiectele sale ce implică robotica, realitatea virtuală, Internetul, biotehnologia; un creator de „arhitecturi anatomice alternative“, cercetător în cadrul Curtin University din Perth, Australia, prezent chiar în acest moment într-o expoziție istorică intitulată „Artiștii și roboții“, la Grand Palais, Paris. Corpul performează dincolo de granițele pielii sale, ne spune Stelarc.

În 40 de ani de carieră artistică ați dezvoltat numeroase lucrări de artă care analizează capacitățile extinse ale corpului uman. Cum a început totul în anii ’70?

Fără să vreau să sune nerespectuos, motivul pentru care am început să lucrez în mediul performance-ului a fost că am descoperit că eram un pictor prost în școala de artă. Eram invidios pe dansatori, gimnaști și cîntăreți, care își foloseau trupurile atît ca mijloc de expresie, cît și ca tip de experiență. Am fost întotdeauna interesat de arhitectura evolutivă a corpului uman, de modul în care corpul operează și devine conștient în lume; acesta a fost primul impuls pentru a face instalații corporale. După arta minimală și conceptuală, artistului nu i-a mai rămas decît propriul corp pentru a face artă.

Erați interesat de acționismul vienez?

Nu în special, dar cunoșteam întreaga istorie a artelor performative. Momentul-cheie a fost atunci cînd am trăit în Japonia. Am fost foarte interesat de cultura orientală, dar și de tehnologia de ultimă oră, și ceea ce m-a impresionat cel mai mult erau luptele Sumo, dansul Butoh și robotica japoneză.

Cum s-a produs și se produce această legătură între artă și tehnologie? Cu cine colaborați, mai exact?

Primele proiecte pe care le-am făcut în școala de artă au fost căștile care despart viziunea binoculară. La începutul anilor ’70, mi-am cercetat vizual interiorul corpului, filmînd 3 metri de spațiu interior în plămîni, stomac și colon. Cred că Al treilea braț a fost primul proiect care a necesitat consultarea și expertiza inginerilor și programatorilor. A fost nevoie de zece ani pentru a găsi trei chirurgi plastici care să finalizeze implantarea unei urechi pe propriul meu braț. Mă interesează modul în care pot actualiza aceste idei interdisciplinare. Ca artist nu mă interesează doar să speculez. Să ai o idee e ușor. Ceea ce este dificil este să-ți actualizezi ideile, să le experimentezi personal și, prin urmare, să articulezi ceva semnificativ. Ideile pot fi autentificate doar prin acțiunile lor. Situația neașteptată se află în chiar procesul de facere a artei. Arta nu se produce în planificarea unui performance, ceea ce e interesant e tocmai alunecarea dintre intenție și rezultat. Asta este arta: nu ideea ta inițială, nu rezultatul așteptat, ci tocmai această glisare între cele două. Și toate accidentele care au loc între ele.

Vă aflați întotdeauna în vecinătatea științei. Doza de „neprevăzut“ se schimbă odată cu evoluția științei?

Arta nu este despre știință. Dar tehnologia este cea care conectează arta la știință. Oamenii de știință și artiștii au metodologii diferite. Rezultatele știin-țifice trebuie să genereze predicții, să fie demonstrabile, verificate și aprobate. Arta, în schimb, nu este utilitară și nici măsurabilă în același mod. Oamenii de știință adoptă o abordare reductivă, în timp ce artiștii sînt mult mai deschiși la noi posibilități: nu trebuie să fii rațional și nici chiar inteligent ca să faci artă bună. Și arta bună poate fi proastă în sine.

Dar de ce ai nevoie exact ca să fii un artist bun?

Arta este mai mult despre afecte decît despre informație. E mai mult despre intuiție, autointerogare, arta adresează întrebări mai degrabă decît să genereze răspunsuri. Arta nu trebuie să afirme convențiile și estetica acceptate, ci mai degrabă să propună posibilități alternative. Arta poate fi dezordonată, șocantă și chiar pornografică. Adesea arta exprimă idei incomode, generează anxietate, incertitudine și ambivalență. O lucrare de artă are ca rezultat iterații care devin alte lucrări de artă. Deci este un proces mult mai flexibil, deschis, creativ și jucăuș.

Ați petrecut 19 ani în Japonia. Ce tehnici ale sinelui ați învățat acolo, cum v-ați educat corpul și mintea pentru a suporta performance-uri care necesită multă concentrare pentru a fi suportate fizic?

Nu a existat o formare specifică. Am fost un jucător de squash de primă clasă, am ajuns odată în sferturile de finală ale open-ului japonez, așa că m-am menținut în general în formă. Dar lucrările mele nu au legătură cu tehnica – nu sînt dansator sau compozitor. Nu e vorba atît de pricepere, cît de explorarea posibilităților neașteptate care se petrec atunci cînd îți folosești corpul.

„Sîntem viitorul“ ați spus la finalul conferinței dumneavoastră de la București. Nu testați prezentul, ci viitorul. Haideți să ne plasăm puțin pe teritoriul postumanismului.

Mă simt nesigur în definirea clară a trecutului, prezentului și viitorului. Cred că artiștii sînt mai buni la generarea unor viitoruri contestabile, deci ideile lor nu sînt dogmatice, ele nu se vor întîmpla în mod necesar, ci sînt pline de contingențe. Nu vorbim despre eugenie sau proiectarea de corpuri perfecte, ci mai degrabă despre explorarea unor arhitecturi anatomice alternative. Asta este cu adevărat important: să nu ai așteptări prea clare, care să se prăbușească ușor. Dacă aștepți ca ceva să se întîmple, acela nu mai este viitorul, ci doar actualul colaps al prezentului. Dar dacă poți să performezi cu indiferență, deschis către noi posibilități, îți permiți un timp și un ritm propriu. Dacă există un viitor, nu este unul al necesității, ci mai degrabă unul al contingenței. Are loc ca urmare a alegerilor ciudate pe care le facem.

„Alternativ“ este un cuvînt important, nu-i așa?

Este, pentru că se îndepărtează de această zonă problematică, filozofică a eugeniei. Și încurajează o abordare experimentală a corpului uman. Noi am evoluat într-un corp cu doi ochi, două urechi, o locomoție bipedă, două mîini, dar, în multe sensuri, vorbim despre un trup inadecvat, un corp prost conceput, chiar dacă minunat de complex. Am creat o A treia mînă, un Braț extins, o sculptură pentru interiorul stomacului (o sculptură nu de for public, ci una pentru un spațiu fiziologic privat), deci chiar încerc să concep mereu ceva neașteptat, care să schimbe relația dintre corp și tehnologie. Oamenii de știință folosesc tehnologia într-un mod foarte previzibil, artiștii se confruntă cu tehnologia, vin cu utilizări neașteptate și produc ceva care interoghează radical ceea ce este un corp și cum funcționează el.

În conferință ați vorbit despre Object Oriented Ontology, o filosofie care respinge un tip de gîndire care consideră existența umană ca fiind superioară celei non-umane. OOO se referă la aplicarea unui tratament egal umanului și non-umanului.

Mereu m-am referit la corp ca la un obiect, nu un obiect al dorinței, ci unul care poate fi reproiectat. Ceea ce este interesant în privința lui OOO este acest semn al egalității între un corp, un microfon, un microb, un algoritm: toate sînt la fel de importante, în acest sistem interactiv de obiecte și corpuri. Nu atît ce se întîmplă în interiorul meu sau al tău e important, ci mai degrabă ce se întîmplă între noi, comunicarea dintre noi, instituțiile sociale și culturale în care „locuim“.

V-ați întîlnit cu probleme etice de-a lungul timpului? Declarați că „tehnologia construiește natura umană“ și că ar trebui să ne ajutăm corpul să performeze mai bine. La polul opus, teologia ne-ar interzice să intervenim asupra propriului corp.

Există un spectru larg de opinii. De exemplu, poți accepta un statu quo biologic al corpului și să justifici faptul că un corp ar trebui să rămînă același. Dar cînd îți privești corpul, îl vezi cît de depășit este: trebuie să respiri mereu, inima trebuie să bată, dacă temperatura ta crește ești în pericol, trăiești în medie 80 de ani, apoi brusc te deteriorezi și mori. Și ai nevoie de 50 de ani ca să devii destul de înțelept… Deci vorbim de o durată limitată de viață.

Nemurirea e un vis vechi, cu o istorie îndelungată…

Cuvîntul „nemuritor“ nu este probabil cel potrivit, pentru că are în spate acest bagaj cultural, indică un fel de dorință transcendentală. Prelungirea vieții va deveni probabil o realitate, deoarece există multe cercetări în domeniul îmbătrînirii, în senescența celulară, dar problema filosofică mi se pare interesantă, nu neapărat rezultatul practic. Nașterea și moartea sînt strategii evolutive. Nașterea se referă la amestecarea materialului genetic pentru a crea diversitate. În timp ce moartea este legată de controlul populației. Dar acum avem posibilitatea de a crea un uter artificial, ceea ce înseamnă că existența noastră nu va mai începe odată cu nașterea, deoarece se va întîmpla deja în afara corpului uman. Și dacă putem înlocui părți defectuoase ale corpului cu organe crescute din celule stem sau organe tipărite 3D, atunci biologic nu mai murim. Deci cum mai definești existența umană dacă nu te mai naști și nu mai mori? În viitor, nu vom mai vorbi despre decese biologice, ci despre oprirea sistemelor tehnologice de susținere a vieții.

Nietzsche, în Știința voioasă, scrie că „…noi, însetații de rațiune, vrem să ne privim în față trăirile, la fel de sever ca pe o experiență științifică, ceas de ceas, zi de zi! Vrem să fim noi înșine experiențele și cobaii noștri“. Asta faceți și dumneavoastră.

Dacă ești artist performativ, trebuie să îți asumi consecințele fizice ale ideilor tale și toate riscurile medicale. Îmi folosesc propriul corp, deci elimin orice problemă etică. Mă pasionează Nietzsche, în special scrierile sale tîrzii: ideea că nu există o ființă imuabilă în spatele acțiunii. Realitatea este acțiunea, pe care o atribuim retrospectiv unui subiect.

a consemnat Daria GHIU

Foto: Steven Aaron Hughes

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.