Artiștii independenți și liberi – oportunități și dificultăți de carieră

Oltiţa CÎNTEC
Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Artiștii independenți și liberi – oportunități și dificultăți de carieră jpeg

La nivel continental, percepția publică dominantă în privința  freelancer-ilor este acea categorie pentru cei fără „un job adevărat“. De fapt, o asemenea formă de funcționare în cîmpul profesiunii este, în majoritatea cazurilor, o opțiune. În sistemele concurențiale există meserii predispuse prin natura lor la liber-profesionism. Cele vocaționale în primul rînd, pentru că nu poți seta un artist să creeze de la 9 la 17, în limitele orarului standard al unei zile de muncă. Însă statisticile indică – într-un 14% self employed în totalul forței de muncă din UE – că cei mai numeroși lucrează în marketing și comunicare (40%) și IT/tech (26,5%). Cifrele se referă la anul 2018, iar evaluarea relevă că 18% activează în arte.

Conform National Endowment fot the Arts, în SUA, peste cinci milioane de oameni lucrează în sfera culturii. Dintre ei, cam jumătate sînt artiști, adică muzicieni, dansatori, coregrafi, producători, animatori, designeri, actori. În același spațiu geografic, US Census Bureau Data (statistici publicate în International Artsmanager, iunie 2019) zice că artiștii au de 3,6 ori mai mari șanse decît orice altă categorie de lucrători să fie self employed. Cei care optează pentru o carieră artistică știu cum arată piața muncii și se instruiesc pentru perspectiva imprevizibilității continue. Mulți preferă acest sistem: 79% din cei intervievați au susținut că nu le convine să lucreze pentru alții, 58% că le place programul flexibil. Cu toții știu că pentru a prinde un contract trebuie să aplici la nenumărate proiecte, să fii la maximum de potențial și să convingi că tu ești cel mai potrivit. Nu puțini ajung să părăsească profesiunea după ce au trăit o vreme din day jobs și au sperat că va veni marele rol și confortabilul cîștig. Aceleași statistici de peste Ocean spun că doar între 5 și 10% din absolvenții de actorie ajung să-și plătească facturile exclusiv din asta.

Ce îi motivează pe adepții self employed de pe „bătrînul continent“? În principal, aceleași atuuri: flexibilitatea programului (47% din respondenți), posibilitatea de a selecta proiectele (37%), libertatea să lucreze din locul în care doresc (37%) și să fie propriul șef (35,6%). Din următorul set de întrebări logice, prima este cum își găsesc plasamente. Trei par să fie modalitățile principale: pe bază de recomandări, social media, platforme specializate. Care sînt dificultățile uzuale? Găsirea contractelor și veniturile inconstante. Dar avantajele? Posibilitatea de-a alege să faci ce-ți place, cînd poți/dorești și, un temei în ascensiune, echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Analiștii pieței muncii prezic pe bază de prognoze că în următoarele decenii tendința de freelancing va crește.  

14 tumblr m8cjm8eefx1qac76ro1 1280 jpg jpeg

O soluție: agentul

Am cunoscut mai multe actrițe și actori din Marea Britanie care se străduiau să răzbească în profesiune. Principalul pas despre care li se vorbește la școala de teatru și pentru care li se oferă asistență este să-și găsească un impresar. La prezentarea producțiilor de absolvire sînt invitați scouters, însă nu e simplu să fii acceptat. Pentru agenți e un element de prestigiu să gestioneze artiști cu potențial de succes, iar în plan material contează comisioanele încasate (un procent variabil între 10-15%, rareori mai mult), așa că ezită să se încarce cu clienți cărora e puțin probabil să le găsească job-uri. Într-o piață a muncii artistice atît de vie și de versatilă precum cea din Regatul Unit, oricît de talentat ești, nu ai cum să reușești fără ajutorul impresarului. Care e și manager de carieră, sfătuindu-și clienții spre ce ar trebui să se orienteze în funcție de potențial, făcîndu-le rost de audiții, ajutîndu-i să devină un nume. Dintre cei pe care i-am întîlnit, unuia i-a luat cinci ani pînă să fie reprezentat, nu pentru că n-ar fi fost bun, ci întrucît provenea din Europa de Est – deși studiase în Londra, avea reminiscențe de accent care-l trădau. Agenta (o fostă actriță care se convertise la impresariat) îi sugerase cu folos să se specializeze în roluri de străini care vorbesc engleză cu inflexiuni americane, franceze, rusești, australiene. După ce a urmat la modul cel mai serios programe de voice-coaching participînd (de cele mai multe ori online, mereu contra cost) la workshop-uri care au învățat-o cum să imite diverse pronunții, au început să vină și angajamentele. Impresara avea contactele din rețeaua la care actrița nu avea acces și, chiar dacă l-ar fi avut, timpul nu i-ar fi îngăduit să monitorizeze anunțurile de casting și să participe la ele. Deși există platforme online cu informații privind audițiile, e dificil să afli în timp util și să te prezinți impecabil. Transferînd impresarului o activitate consumatoare de timp și energie, artistul se poate concentra pe pregătirea perpetuă. Care înseamnă zilnic antrenarea memoriei (la audiții, dacă e un rol clasic, trebuie să-l știi dinainte, dacă e ceva contemporan, ești în situația să memorezi cele cîteva pagini în linii generale în cîteva minute), a vocii și a expresivității corporale. Nu mai vorbesc despre portofoliul de fotografii și de demo-uri după care se face o primă triere a candidaților. De ordinul sutelor, dacă nu cumva al miilor. Într-un asemenea context, a trece de filtrele eliminatorii și a reuși să fii văzut e deja un pas înainte. Cu puțin noroc, poți să rămîi în vizor pentru o producție viitoare.

Pregătirea pentru realitate

În România, mulți studenți colaborează încă din perioada studiilor (cam peste tot, pentru anul I li se impune întemeiat să nu lucreze decît în proiectele facultății), acumulînd experiență și sperînd să se facă remarcați. La nivel de mentalitate, cultura noastră teatrală este cvasi-exclusiv publică. Motiv pentru care, cu rare excepții, absolvenții speră la un post la stat, deoarece garantează certitudini profesionale pe termen lung traduse într-un venit stabil, acum confortabil inclusiv pentru perioada de debut, prezența în distribuții, activitate continuă. Numai că schemele fixe ale instituțiilor bugetare nu pot absorbi cît livrează învățămîntul superior. Rețeaua instituțională numără 81 de așezăminte (65 de teatre dramatice și 16 pentru copii și tineret), conform INS, cu un total estimat de aproximativ 1.600 de actori angajați pe perioadă nedeterminată (numărul posturilor din schemele de personal variază, extremitățile fiind Teatrul Național din București, cu 78, și Teatrul Municipal „Ariel“, cu 7), ocupate pînă la pensionare sau alte variante de părăsire a sistemului. Școlile de teatru de la București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Sibiu, Tîrgu Mureș, Timișoara scot anual  actori (aproximativ 100), regizori, scenografi, coregrafi și teatrologi, tot mai mulți dintre aceștia fiind siliți de realități fie să activeze în sistemul independent (ca antreprenori și artiști freelancer-i), să se reorienteze spre profesiuni conexe (prezentatori radio, TV, actorie de voce, animatori, consultanți pentru public speaking, dezvoltare personală, programe sociale, publicitate etc.) ori să părăsească domeniul. Reorientarea către alte ocupații este un fenomen întîlnit în multe specializări, iar explicațiile țin de dinamica pieței muncii și de dorința tinerilor de-a încerca și altceva. Existența lui nu conduce în nici un caz la ideea că ar trebui redus numărul de locuri în facultățile de profil, ca să nu ajungem la situația de dinainte de 1989, cînd numărul tentativelor la admitere ajungea la patru-cinci, sau la cea actuală din China, unde ți se permite să dai admitere o singură dată în viață. Concurența e un element de sănătate a oricărei comunități profesionale, fiind stimulatoare și oferind posibilitatea varietății și a opțiunii. Ceea ce lipsește în România este legislația de clarificare a statutului artistului independent și de sprijin al celor care decid să-l îmbrățișeze. Setul de carențe, de care legiuitorii ar trebui să se preocupe urgent, înainte de a atinge un punct critic spre care inevitabil tinde, include crearea cadrului funcțional de sprijin financiar al sectorului, protecția socială, stabilitatea fiscală și posibilitatea de predicție.

Nu există rețetă infailibilă de reușită, traseul spre succes fiind un parcurs individual și neliniar. Cîteva repere pot fi însă de folos. Pregătirea încă de pe băncile facultății pentru mediul concurențial e unul dintre ele. Revenirea la sistemul cu patru ani de studiu în sistemul vocațional ar însemna o necesară extensie a perioadei de profesionalizare care echivalează, pe lîngă acumularea de cunoștințe și exersarea unor metode de specialitate într-un ritm eficient, și cu o necesară maturizare. Atît a absolvenților, cît și a ecosistemului cultural care are nevoie de ei.

Oltița Cîntec este critic de teatru. A coordonat volumul colectiv bilingv Teatrul.ro – 30. Noi nume / Theatre.ro – 30. New Entries, Editura Timpul, 2019.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.