Vocația dezinformării

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
Iconofobie jpeg

Nu, nu mă voi referi la politică. Aici, se știe, dezinformarea, manipularea și minciuna au devenit mod de viață. Bieții noștri politicieni au picat în capacana definită, cu secole în urmă, de filozofii antici: cine minte sîrguincios nu va mai fi crezut atunci cînd spune adevărul. Așa și ei: dacă se întîmplă să mai fie și cinstiți din cînd în cînd, siliți, desigur, de împrejurări, nimeni nu le acordă măcar umbra minimei credibilități. Se pare că, din cauza înclinației sale irepresibile către înșelătorie, această meserie – i.e. de politician – a fost compromisă pretutindeni în lume și, cu precădere, în România ultimilor ani. Prin urmare, veți întreba, la ce te referi, domnule, aducînd vorba, atît de abrupt, despre „dezinformare”? Voi răspunde direct că mă refer la ceva mult mai grav, poate, decît „dezinformarea politică”, și anume la „dezinformarea mediatică”. Sînt un om suficient de bătrîn pentru a putea creiona, empiric, o imagine coerentă asupra a ceea ce s-a întîmplat, pe meleagurile moldo-vlahe, în patru decenii de istorie. Am trăit douăzeci și unu de ani în comunismul ceaușist și, pînă în prezent, încă vreo douăzeci și șapte în capitalismul „de tranziție”.

Am căderea să observ așadar, cu obiectivitate, cel puțin un lucru petrecut în intervalul menționat. În 1989, dintr-o societate închisă, sălbăticită și îndobitocită („nostalgicii” care nu au cunoscut-o să se abțină de la fantasmagorii ideologice, iar cei care au cunoscut-o să depășească faza – firească, altfel – a idealizării/ficționalizării trecutului și să încerce să-și amintească detaliile suferințelor zilnice din acele vremuri), românii au pătruns într-o lume liberă, ce și-a arătat și ea, nu avem cum să negăm, foarte repede, partea urîtă. Totuși, în multitudinea de mizerii aduse, inevitabil, de struțocămila capitalisto-comunistă, am fost întotdeauna tentat să localizez și un aspect pozitiv: libertatea presei. În anii ’90, ori de cîte ori îmi auzeam apropiații plîngîndu-se de deficiențele noului sistem, eu mă erijam în „vocea optimistă” a grupusculului, evidențiind minunatele avantaje ale libertății de expresie și, atenție, de informare. Eram convins (mea culpa – naivitățile vîrstei nu m-au iertat) că, pe termen lung, mass-media va salva România, tocmai datorită libertății atît de neașteptat cîștigate. Avea să se manifeste, speram, ca stindard al reinventării neamului.

Ironic și tragic totodată, astăzi am ajuns să bănuiesc faptul că, tehnic vorbind, cu încă puțin efort, mass-media va reuși să pună patria, definitiv, la pămînt. Găsim, din fericire, și excepții. Le-am discutat cu alte ocazii. Acum mă interesează valul (tsunami-ul, mai corect zis) de presă autohtonă care și-a făcut din dezinformare (paradoxal, nu-i așa, dacă ne gîndim la însăși menirea sa istorică?) un nutrient principal. După ce am ieșit din administrația academică, am avut răgazul să urmăresc spectacolul știrilor băștinașe. Atît scrise, cît și audiovizuale. Mărturisesc că sînt îngrozit. Nu mi-am imaginat că situația ar putea degenera așa dramatic (sau „așa epic”, cum spun, mai nou, chiar bravii noștri realizatori de telejurnale). Efortul obținerii și transmiterii informației adecvate (corecte, nepărtinitoare, de interes public), principiu deontologic esențial în munca jurnalistică, reprezintă, pentru ziariștii actuali (mai ales din televiziuni), o chestiune opțională, dacă nu, de-a dreptul, un moft. Un episod (politic, juridic, internațional, cetățenesc, social, economic, academic ori cultural) capătă – și nu exagerez deloc – tot atîtea variante cîte jurnale de știri există.

Zapping-ul pe canalele de profil românești te poate de aceea bulversa. Participanții la un protest, de pildă, variază, în funcție de jurnalul ales, de la cîteva sute la cîteva zeci de mii. Declarația vreunui lider „se mișcă” de la două fraze (trunchiate și ele) la ditamai paragraful (diferență ce justifică ulterior vinovăția sau, dimpotrivă, nevinovăția lui). Vîrsta unei persoane (agresor ori victimă) se schimbă, de la treizeci la șaizeci de ani (de unde și apelativele specifice fiecărui canal – „tînărul” și, respectiv, „bătrînul”). În fine, pînă și datele unor evenimente diferă de la jurnalist la jurnalist... Culmea contradicției în informare însă am experimentat-o pe același canal, în același buletin de știri, în relatarea aceleiași prezentatoare. Se vorbea acolo despre extremismul limbajului incorect politic pe rețelele sociale. Crainica cita un fragment de pe Facebook, unde un individ ar fi scris: „Atenție, în zona X, o cioară iese dintr-o mașină cu un pistol, amenințîndu-vă că vă face sită!”. Numai că textul reprodus pe ecran era altfel: „Atenție, în zona Y, un borac (sic!) se dă jos de pe o motocicletă, cu o pușcă în mînă, spunîndu-vă că vă găurește”.

Mă tem, în concluzie, să nu se fi oprit roata istoriei: șansa omului de presă, ivită sublim odinioară, s-a transformat peste noapte, complet nemeritat, în realitatea boracului de tabloid.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.