Virusul chinezesc

1 mai 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Cînd președintele american folosește expresia „virusul chinezesc” pentru a plasa geografic și politic coronavirusul sînt suficiente motive ca atitudinea sa să fie atribuită unei strategii mai largi tributară tensiunilor sino-americane aflate la cote înalte înainte de declanșarea pandemiei. Războiul tarifelor, scandalul Huawei, confruntarea mută din Marea Chinei de Sud sînt argumente în acest sens. 

Donald Trump e cunoscut pentru tactica sa de a jigni în stînga și în dreapta asemeni unui bully de clasa a VII-a scăpat într-o sală de clasă plină de geeks. Faptul că acum pune porecle unui virus nu se clasează sub nici o formă la categoria excepții. Nici măcar nu e cel mai grav exces retoric al său. 

Comentatorii politici au expediat repede formularea respectivă în raftul cu sintagme ambiguu-xenofobe ale președintelui american și au continuat să folosească denumirile oficiale SARS-CoV-2 pentru virus și COVID-19 pentru maladia pe care acesta o provoacă. 

Și totuși, discuția despre un virus chinezesc ar merita purtată. Și nu unul care duce la apariția unor  pneumonii, ci la contorsiuni nefirești ale opiniei publice internaționale. 

Criza mondială de sănătate publică a scos la iveală nu numai slăbiciunile sistemelor publice și private în fața evenimentelor în rapidă desfășurare, ci și cinismul Beijingului care își condiționează ajutorul de prezența fizică a oficialităților de rang înalt ori de cîte ori sosește cîte un transport de măști de protecție sau ventilatoare exportate din China. 

Exemplele sînt nenumărate. Inclusiv în România, Departamentul pentru Situații de Urgență a simțit nevoia să se alăture corului omagial pro-chinez. Pe de altă parte, nici un oficial român nu a considerat necesar să emită opinii chiar și vag critice la adresa modului în care Behemoth-ul asiatic a gestionat această criză. 

Despre transparența mincinoasă a modelului chinezesc am mai scris în acest spațiu la începutul lunii martie. De atunci însă, cel puțin două guverne europene și-au exprimat nemulțumirea în legătură cu propaganda externă a Beijingului. Ministrul francez de Externe l-a chemat la ordine pe ambasadorul Chinei la Paris, cerînd explicații cu privire la pozițiile publice ale ambasadei care luau în rîs eforturile Franței în lupta cu pandemia. 

Aceeași ambasadă, absolut insensibilă la nemulțumirile franceze, publica două săptămîni mai tîrziu un articol atribuit unui diplomat chinez nenumit care vorbea despre slăbiciunea psihologică a Occidentului și observa sarcastic că unii cetățeni își pierd încrederea în democrația liberală. 

La rîndul său, guvernul german a dezvăluit că diplomații Chinei fac eforturi pentru a convinge Berlinul să emită cîteva epitete măgulitoare la adresa modului în care se descurcă Beijingul. 

Efortul de propagandă vizează și Uniunea Europeană. Comisia n-a explicat încă suficient cît de mult au contat presiunile Chinei în forma finală a unui raport despre dezinformarea cu origini rusești și chinezești elaborat de Serviciul pentru Acțiune Externă al blocului comunitar. Surse citate de presa internațională insistă că tonul acelui raport a fost îmblînzit după intervenția martorilor lui Xi Jinping. 

Raportarea la aroganțele chinezești e complicată pentru că oficialii occidentali se simt obligați să își pondereze atitudinea ținînd seama de factorii economici. La ieșirea din izolare, economiile vestice vor dori să aibă în continuare acces la piața chineză. Or China, care n-a fost niciodată foarte subtilă în a combina măiastru beneficiile comerciale cu cele politice, știe prea bine că, pe fondul unei sincope a economiilor occidentale, puterea sa de negociere și de persuasiune crește. 

Conduita Beijingului obligă însă la reflecție. Puterea actuală a Chinei, construită pe furt intelectual și propagandă agresivă, și-a arătat adevărata natură zilele astea. Iar pe termen scurt, în afară de niște proteste formale și o întărire a coloanei vertebrale  (pozele acelea cu ambasadori primind recunoștința unor oficiali occidentali pot lipsi oricînd), nu se pot face foarte multe lucruri. 

Pe termen mai lung, cel puțin la nivel european, ar putea fi însă trase niște concluzii. Cîteva calcule nu foarte complicate ar putea să ducă la concluzia că lanțul de aprovizionare și producție pentru piața comunitară nu trebuie să înceapă în Asia, ci în estul continentului. Sînt muncitorii români și polonezi mai scumpi? Sigur că da, dar cît de scumpă e o criză în China? O criză amplificată conștient și iresponsabil de guvernul de la Beijing. Vedeți guvernele europene din Est condiționînd accesul investitorilor de omagii bine plasate? Probabil că orice astfel de guvern ar fi zburat din funcție instantaneu dacă ar da cu piciorul creării a mii de locuri de muncă. Apoi e în interesul comun al statelor UE ca Estul să se dezvolte cît mai rapid. Beneficiile transformării economice a Estului european au fost resimțite și împărțite pe întreg continentul. Dacă recuperarea decalajelor e importantă, atunci la beneficiile sale poate fi adăugată și reducerea dependenței economice de un guvern capricios, dictatorial și neprietenos cum e cel de la Beijing. 

Da, virusul chinezesc există și răspîndirea sa trebuie oprită. Nu cu recomandări ale OMS, ci cu calcule reci care să adauge în coloana de profit and loss și o poză cu figura impenetrabilă a împăratului  Xi al Chinei.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.