Venezuela, epicentrul unei noi crize internaţionale

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Cînd Cristofor Columb, aflat în a treia călătorie de „descoperire“ a pămînturilor care au primit numele de America, punea piciorul pe teritoriul de astăzi al Venezuelei, în august 1498, l-a numit Isla de Gracia. Iar mai tîrziu, cînd a văzut că nu era vorba de o insulă, ci de un continent, i-a spus Tierra de Gracia. Pentru europenii care veneau atunci să cucerească ceea ce nu le aparţinea, acel colţ paradiziac părea să beneficieze de graţia divină. Acolo s-a născut legenda acelui El Dorado pe care conchistadorii l-au căutat apoi cu îndîrjire şi au transformat căutarea în jaf generalizat şi în genocid.

Venezuela este, în orice caz, cel puţin în materie de rezerve de petrol, un spaţiu binecuvîntat. Rezervele ei de aur negru sînt mai mari decît ale Arabiei Saudite sau ale Iranului. Nu întîmplător deci pe plan internaţional se dă în prezent o bătălie pentru controlul acestei surse gigantice de energie. Să nu fim naivi, în contextul acestei înfruntări mondiale, problema democraţiei se situează pe locul al doilea. Dacă în prezent Venezuela a fi condusă de un dictator de dreapta care ar concesiona petrolul ţării trusturilor americane, preşedintele Donald Trump nu s-ar arăta de loc revoltat…

Ceea ce nu înseamnă că drama acestei ţări nu rămîne stupefiantă, mai ales că a fost ruinată în urma unui program socialist de guvernare lansat de Hugo Chávez în 1999. Promisiunile păreau atunci realizabile. „Poporul“ urma să-şi gestioneze singur imensa bogăţie şi trebuie spus că, o vreme, venezuelenii au profitat de generozitatea statului-providenţă. Educaţia şi sănătatea au devenit gratuite, nivelul de sărăcie a scăzut, modelul de „revoluţie antiimperialistă“ promovat de Chávez a făcut emuli în toată America Latină, ba chiar şi pe alte continente. În Franţa, de exemplu, Jean-Luc Mélenchon, liderul radicalilor de stînga, a fost admiratorul necondiţionat al lui Chávez şi apoi al preşedintelui Nicolás Maduro, care a preluat ştafeta socialistă de la Chávez după moartea acestuia, în 2013.

Cum dă faliment un stat care ascunde în subsolurile sale o comoară planetară este un scenariu greu de povestit şi, probabil, greu de înţeles. Regimul socialist trebuia să comită toate greşelile posibile pentru a distruge această ţară, ceea ce a şi făcut, generalizînd corupţia şi promovînd incompetenţa. Dar şi comunitatea internaţională a contribuit la dezastru adoptînd o atitudine voyeuristă, de aşteptare a consumării dezastrului. Iar acum, întrucît este limpede că mărul a putrezit şi că urmează să cadă din pom, s-au format două tabere care speră, fiecare, să poată profita de prăbuşirea socialismului venezuelean.

Nimeni nu va regreta o eventuală debarcare a lui Maduro de la putere, legitimitatea lui s-a erodat şi a ajuns la nivelul zero. Pe plan internaţional, însă, crearea celor două tabere, pro- şi anti-Maduro, este periculoasă întrucît pare o poziţionare în perspectiva unui viitor război civil în Venezuela. Or, de exact acest lucru nu are nevoie această ţară, să iasă din socialism prin război civil. Statele Unite, Canada, aproape toate ţările Americii Latine, precum şi Uniunea Europeană sprijină aspiraţiile democratice ale venezuelenilor. Rusia, China, Coreea de Nord, Iranul, Turcia, Cuba, Mexic, precum şi alte două sau trei ţări din America Centrală şi Latină sprijină socialismul venezuelean.

Venezuela a devenit epicentrul unor noi tensiuni internaţionale, care fisurează şi Organizaţia Naţiunilor Unite, şi Uniunea Europeană, şi Alianţa Atlantică. Atunci cînd preşedintele Recep Tayyip Erdogan îi telefonează lui Nicolás Maduro ca să-l asigure de sprijinul său, iar Donald Trump face acelaşi lucru cu preşedintele interimar autoproclamat Juan Guaido, ceva parcă nu sună bine, dacă ţinem cont că atît Turcia, cît şi Statele Unite fac parte din NATO. Uniunea Europeană, ca şi cum n-ar avea destule divergenţe cu Rusia, se vede acum în conflict cu Moscova şi în privinţa Venezuelei. Iar în interiorul Uniunii Europene, după cum s-a văzut şi cu ocazia reuniunii de la Bucureşti a miniştrilor de Externe europeni, s-au format două grupuri de ţări, unul mai vehement faţă de Nicolás Maduro, altul mai conciliant, îndemnînd la dialog.

Dar cheia ieşirii din criza venezueleană se află, în prezent, mai mult în mîna armatei venezuelene decît în mîna comunităţii internaţionale. Revista franceză L’Express a publicat recent un articol semnat de Axel Gyldén în care ni se explică de ce, pentru moment, armata rămîne fidelă lui Nicolás Maduro. Faptul că şefii militari beneficiază de avantaje importante ar fi primul motiv, şi cel mai vizibil. S-ar părea însă că armata venezueleană este infiltrată de militari cubanezi, ceea ce înseamnă un fel de control idologic asupra ei. L’Express citează un analist latino-american de la New York, Juan Lechin, potrivit căruia prezenţa cubaneză în rîndurile armatei venezuelene nu ar mai fi de mult un secret. Cuba şi-ar fi plasat în structura armatei din Venezuela „doi generali, opt colonei, opt militari cu grad de locotenent-colonel, şase căpitani de fregate, 25 de ofiţeri subalterni şi 4500 de soldaţi…“ La toate acestea ar mai trebui adăugat faptul că unii dintre şefii militari venezueleni sînt legaţi de narcotraficanţi, ceea ce ar explica refuzul multor ofiţeri de a trece de partea lui Juan Guaido, de teamă să nu le fie ucise familiile.

În Venezuela, „mărul“ este în mod clar foarte putred (ba chiar şi viermănos), ceea ce nu înseamnă că va cădea atît de uşor, scena geopolitică se conduce după reguli mult mai obscure decît cele ale unei livezi de pomi fructiferi. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.