Peste 370 de milioane de cetățeni sînt așteptați la vot în perioada 23-26 mai pentru a-și alege reprezentanții în Parlamentul European. Competiția electorală se poartă pe mai multe fronturi și în fiecare țară sînt abordări și teme diferite. The Guardian a publicat săptămîna trecută o sinteză a marilor teme care mobilizează alegătorii în cele mai mari națiuni europene.

● Aflăm, de pildă, că francezii rostesc tot mai des cuvîntul care începe cu „P“. Despre protecționism e vorba, un termen considerat multă vreme tabu pe piața unică europeană. La extrema stîngă, La France insoumise pledează pentru un „protecționism solidar“ susținînd introducerea unei taxe pe carbon kilometrice: cu cît un produs este livrat de la o distanță mai mare, crește și taxa. În plus: taxe suplimentare de import pentru produsele provenind din statele care nu permit organizarea sindicală. Partidul populist de dreapta al lui Marine Le Pen vorbește despre un „protecționism inteligent“ menit să susțină interesele economiei naționale prin reinstaurarea taxelor vamale. Și Partidul Socialist, care a scăzut mult în popularitate în ultimii ani, și-a revizuit atitudinea cu privire la economie, susținînd un „protecționism moderat“ în favoarea economiei naționale și a mediului înconjurător. Iar mișcarea inițiată de Emmanuel Macron, la origine liberală, se promovează la aceste alegeri cu sloganul „O Europă care protejează“. În fine, fără să pronunțe cuvîntul protecționism, Republicanii susțin și ei în programul lor o revizuire a rolului taxelor vamale.

● „Taxă“ este un cuvînt murdar în zona de nord a Italiei, o regiune industrială dezvoltată, care depășește cu mult sudul datorită veniturilor pe care le generează. Provincia nordică vrea să obțină o mai mare autonomie fiscală, dar, deși partidul populist Liga, născut chiar în această regiune, e la guvernare, planurile nu s au materializat. În vreme ce liderul Ligii, Matteo Salvini, promite să cîștige mai multă autonomie, partenerii de coaliție din mișcarea Cinci Stele nu sînt prea încîntați de perspectivă. Împotrivă sînt și mulți cetățeni din regiunile sudice, subdezvoltate. Campania electorală pentru europarlamentare urmărește și acest clivaj social și politic.

● Marea Britanie trăiește un mare paradox. Deși în urmă cu aproape trei ani cetățenii au votat la referendum despărțirea de Uniunea Europeană, britanicii se vor prezenta totuși la urne pentru a-și vota reprezentanții în Parlamentul de la Bruxelles. Procesul de Brexit e încă în curs. Și se estimează că se va încheia cel tîrziu în această toamnă. Premierul Theresa May se străduiește însă să obțină votul pe acordul de divorț la început de iunie, adică pînă la vacanța parlamentară; și astfel încît eurodeputații aleși la acest scrutin să nu-și mai preia efectiv mandatul, programat să înceapă în iulie. Principalele partide (Conservator și Laburist), au scăzut puternic în popularitate. Pe fondul euroscepticismului, dar și al aversiunii față de cele două partide clasice, va cîștiga, cel mai probabil, Partidul Brexit al lui Nigel Farage.

● În Germania, alegerile europene sînt percepute ca un scrutin național. Alegerile constituie un test de rezistență pentru Marea Coaliție condusă de Angela Merkel, dar și pentru noua șefă CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, care va trebui să-și arate calitățile de lider în această primă campanie electorală pe care o conduce. SPD, aflat de cîțiva ani în derivă, va trebui să demonstreze că nu și-a pierdut cu totul sprijinul popular. Dacă va avea rezultate slabe și la aceste alegeri, îi va fi greu să se mențină la guvernare alături de CDU. Iar Verzii, marea revelație politică din ultima perioadă, trebuie să capitalizeze la europarlamentare sprijinul popular obținut la alegerile regionale recente.

● Oricare ar fi temele și disputele la nivel național, se estimează că cele două mari familii de partide clasice, Partidul Popular European și Socialiștii & Democrații, vor obține la aceste alegeri un număr mai mic de mandate decît în actuala legislatură. Este probabil că nu vor putea forma o coaliție suficient de puternică pentru a susține o Comisie, adică un guvern european. Euroscepticii, în schimb, ar putea obține pînă la o treime din mandate – ar fi un record (negativ). E un moment de cumpănă care ar putea genera un reset al Europei. Încă o dată, construcția europeană are nevoie de un vot rațional.