Un caz de orbire politică

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Bruxelles ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti jpeg

- reprezentarea României la Bruxelles -

Ne aflăm în plin „armistiţiu“, dar războiul între Palate pentru reprezentarea României în Consiliul European va cunoaşte, cît de curînd, o fază acută. Premierul Ponta va încerca să tranşeze disputa prin intermediul Parlamentului, arătîndu-i preşedintelui cine este mai tare în jocul politic intern. Şi sugerîndu-i, destul de netransparent, că lucrurile ar putea fi duse mult mai departe, de-ar fi la o adică. Deocamdată însă, preşedintele a fost cel care a mers la reuniunea informală de săptămîna trecută, Ponta preferînd (dacă acesta nu este doar un fel de-a spune) să-şi facă mai înainte debutul la Bruxelles, printr-o serie de întîlniri bilaterale.

Dar chiar şi informală, participarea preşedintelui Băsescu la ultimul Consiliu lasă loc cîtorva întrebări. De exemplu, preşedintele a reafirmat la Bruxelles că România îşi menţine obiectivul de a adera la euro în 2015. Dar mai este acesta şi obiectivul asumat de Guvern? Mai multe zvonuri indică o amînare a termenului, pînă prin 2019, dar cert este că măcar unul dintre oamenii importanţi în angrenajul deciziilor strategice în plan financiar, economistul Daniel Dăianu, consilier al premierului, afirmă – şi nu o face de azi, de ieri – că România este insuficient pregătită pentru 2015.

Apoi, la acelaşi Consiliu, preşedintele Băsescu, a lansat în numele României mai multe propuneri, cum ar fi prelungirea cu un an a termenului pînă la care pot fi folosite fondurile europene din actualul buget sau că banii utilizaţi de la Banca Europeană de Investiţii să nu fie luaţi în calcul la stabilirea deficitului. Pare că preşedintele român a făcut un pas lateral de la susţinerea necondiţionată – unii ar spune chiar entuziastă – a reţetei germane a austerităţii, căreia îi era pînă acum principalul aliat în Europa Centrală şi de Est.

Este mai degrabă un semn al proverbialei adaptabilităţi la schimbările climatice din mediul politic, a abilităţii preşedintelui român de a simţi cum se schimbă direcţia vîntului – azi e la modă creşterea, în locul austerităţii. E greu, ba chiar imposibil de crezut că o asemenea schimbare de direcţie să fi fost rezultatul unei consultări între preşedinte şi guvernul cu care trebuie să coabiteze.

Iar aici, problema României la Bruxelles este chiar lipsa de consistenţă a poziţiilor susţinute de preşedinte. Chiar dacă ceilalţi 26 de lideri au acasă prea multe necazuri pentru a se mai ocupa îndeaproape şi de soarta României, măcar un lucru e ştiut: că la Bucureşti a avut loc o schimbare de guvern şi că noul premier nu mai este deloc un aliat al preşedintelui, ci dimpotrivă. Şi ei mai ştiu ceva: că deciziile luate în Consiliu trebuie transpuse în statele membre prin intermediul Executivului.

Nu întîmplător, ceea ce au în comun participanţii la Consiliile Europene este faptul că ei conduc direct guvernele sau sînt şefii acestora prin atribuţiunile lor constituţionale. Cu o singură excepţie: preşedintele român care, prin Constituţie, nu este şeful Guvernului. Aceasta nu ar fi o problemă şi nu ar scădea nimic din credibilitatea reprezentării dacă la Bucureşti ar exista un parteneriat între preşedinte şi guvern în materie de afaceri europene. Aşa cum a existat în timpul Guvernului Boc, cînd premierului nici nu-i dădea prin cap că ar fi putut merge la Consiliul European. Cîtă vreme preşedintele şi premierul se află însă pe poziţii politice opuse – şi nu ascund asta public –, reprezentarea europeană a României este, într-adevăr, serios afectată şi o clarificare a situaţiei este obligatorie.

Din acest punct de vedere, cererea premierului Ponta de a reprezenta el România este legitimă. Problema o reprezintă doar termenii în care ea a fost făcută publică. A părut mai degrabă un gest de îndiguire a puterii informale de la Cotroceni, în contextul luptelor politice interne, decît o încercare sinceră de a rezolva o problemă de afaceri europene.

Apelul premierului la Parlament pare să dea lucrurilor un aspect instituţional, dar nu înlătură cu totul zgura confruntării politice interne. Pare că legislativul este chemat să dea un verdict, precum juriul unei partide de box.

În mod curios, premierul Ponta nu face apel la o armă pe care chiar Guvernul precedent i-a lăsat-o în mînă. La începutul anului, Ministerul Afacerilor Europene, condus tot de Leonard Orban, trecea prin şedinţa de Guvern un proiect de lege privind formarea deciziei în domeniul afacerilor europene. Potrivit proiectului, mandatul reprezentantului român la Consiliul European – oricine ar fi acesta – se stabileşte de către Guvern, cu consultarea Parlamentului.

Pur şi simplu, Victor Ponta ar fi putut face apel la Parlament să adopte de urgenţă acest proiect legislativ, eventual cu unele amendamente favorabile. Asta ar fi pus capăt jocului, prin mijloace instituţionale. Vi-l puteţi imagina pe Traian Băsescu înghiţind găluşca şi mergînd la Bruxelles cu mandatul pus în palmă de la Palatul Victoria?

Se pare însă că noua coaliţie de guvernare şi premierul Ponta însuşi sînt prea înfierbîntaţi şi vor să termine cu preşedintele, repede şi prin orice mijloace. Uneori, asta duce la orbire politică.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni economice la The Money Channel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.