Burkini, made in Tunis. Una dintre lecţiile de seducţie ale companiei de lenjerie intimă Aubade ar putea să fie intitulată „Cum să produci mai ieftin“. Marca elveţiană s-a hotărît anul trecut să-şi delocalizeze ultima întreprindere europeană, din Franţa în Tunisia. Ţara din nordul Africii s-a transformat în ultimii ani într-o vastă uzină de lenjerie. Unu din şapte costume de baie produse aici ajung în magazinele europene. Economia slăbită a acestei ţări contează tot mai mult pe exportul acestor articole. În Tunisia există în jur de 230 de întreprinderi din domeniul lenjeriei, deservite de 20.000 de angajate. Salariul net al unei angajate nu depăşeşte 200 de euro lunar – şi presiunea companiilor care dau marca (şi revînd, mult mai scump) sutienelor made in Tunis menţine un nivel scăzut al salariilor. Cele mai multe dintre angajate nu îşi permit să cumpere produsele pe care le fabrică – şi asta chiar dacă o muncitoare trebuie să predea, în medie, cam 200 de articole pe zi. Cîţiva designeri şi fabricanţi tunisieni vor acum să inventeze propriile mărci şi speră să poată cuceri inclusiv pieţele europene. De pildă, directorul fabricii Intimo este inventatorul „burkini“ (bikini+burka). (după Tribune des Droits Humains)

Ghetoul noii Suedii. Teatru al unor recente ciocniri între tineri imigranţi şi poliţie, cartierele populare din Malmö ilustrează dificultatea de a integra o populaţie care pare să respingă modelul scandinav şi care se închide în ceea ce este deja descris ca fiind „ghetoul noii Suedii multietnice“. În total sînt 23 000 de locuitori de 170 de naţionalităţi diferite, cu o majoritate covîrşitoare a cetăţenilor din ţări afectate de război şi conflicte: Irak, Afganistan, Palestina, Somalia. Proporţia şomerilor este de aproape 90%; aceşti oameni se descurcă numai datorită asistenţei sociale. Ziarele subliniază că originea tot mai deselor ciocniri şi tensiuni între suedezi şi imigranţi este faptul că majoritatea străinilor sînt refugiaţi politici. Cu alte cuvinte: nu au venit în Suedia în căutarea unei vieţi mai bune, dar sînt aici doar din necesitate, şi au sfîrşit prin a exporta în aceste ţări paşnice conflictele care consumă ţări îndepărtate. (La Stampa citată de presseurop.eu)  

Dezechilibrul fondurilor de pensii: soluţii franceze. Ceea ce e mereu explicat de către guvernanţi printr-un dezechilibru demografic constituie, de fapt, o problemă de taxare. Nu numai că numărul pensionarilor creşte în raport cu populaţia activă, ar exista şi o discrepanţă în ceea ce priveşte colectarea taxelor. Partidele de stînga din Franţa şi mare parte dintre sindicate propun o taxare a patronilor în funcţie de cota de participare la o afacere: randamentul pe care îl preconizează ar fi de trei miliarde de euro. Taxînd veniturile obţinute din afaceri cu capital, statul ar mai putea obţine pînă la 20 de miliarde de euro anual. Colectînd aceste două taxe, s-ar acoperi mai mult de două treimi din deficitul de la fondul de pensii. (după L’Humanité)