Stînga, dreapta şi ardelenii

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Şedinţa comună a celor două guverne, român şi maghiar, ar trebui să constituie un moment de pauză. Măcar pentru istorie, e bine să tragem concluziile şi să atribuim meritele. În urmă cu 15 ani, în martie 1990, la Tîrgu-Mureş au avut loc primele incidente etnice violente din lumea postcomunistă. Era înainte de Bosnia, mult înainte de Kosovo. În acel martie România a pendulat periculos între două lumi. Vedem astăzi urmările războiului fără învingători din Iugoslavia. De ce nu s-a întîmplat la fel în România? Sînt mai multe explicaţii vehiculate, dar nu e locul aici. Important este cum s-a ajuns de la tensiunea de atunci la şedinţa comună de guverne de săp-tămîna trecută. Au existat trei momente importante şi trei personalităţi care au personificat mutările decisive. În primul rînd, a fost decizia liderilor maghiari de a colabora cu politicienii români: alianţa cu opoziţia, apoi intrarea la guvernare care venea ca o urmare firescă. Sub preşedinţia lui Marko Bela, maghiarii au acceptat calea integrării în jocul politic de la Bucureşti. Al doilea moment important a fost intrarea la guvernare şi este meritul preşedintelui Constantinescu şi al liderilor CDR-PD că au făcut acest pas. A fost un adevărat şoc psihologic pentru români. O mare parte dintre ei au văzut că UDMR nu este o formaţiune teroristă - cum spuneau şi spun extremiştii, că pot exista unguri în Guvern şi asta nu înseamnă că Ardealul o ia la vale. Ca toate conflictele politice, şi conflictul etnic se duce în principal pe resurse. Aducerea minorităţii la masa unde se împart resursele a scăzut semnificativ potenţialul de conflict. De acum înainte, liderii maghiari s-au convins că este mult mai eficient să colaboreze cu Bucureştiul decît să fie un soi de comunitate dizidentă. A fost un pas care nu s-a făcut niciodată în Kosovo, cu toate eforturile moderatului albanez Rugova. Unii dintre liderii maghiari s-au priceput atît de bine la jocul politic, încît au format apoi adevărate alianţe medievale cu baronii români, dar asta e o altă poveste şi ţine de realitatea gri a epocii postpacificare. Al treilea moment important a fost anul 2000. Pînă atunci, partidele româneşti se împărţiseră clar între uliii războiului şi porumbeii temporizării. Pentru că temele naţionaliste erau mai degrabă marginale pe agenda lor, partidele din CDR au păstrat relaţii bune cu UDMR (retragerea Uniunii din Convenţie înainte de alegerile din 1996 a fost determinată doar de calcule electorale, cum s-a văzut după cucerirea puterii). De cealaltă parte, se situa tabăra războinicilor isterici, pentru care orice discuţie referitoare la unguri trebuie să se poarte zbierînd şi să ducă spre o singură concluzie: că maghiarii sînt cotropitori aroganţi care au omorît români şi trebuie puşi cu botul pe labe, orice ar cere. Triunghiul PDSR-PRM-PSM, această amestecătură bizară de naţionalism şi socialism, a sabotat public tot ce negociau moderaţii români şi maghiari. Rămîne emblematică imaginea lui Năstase, Păunescu şi C.V. Tudor, cocoţaţi pe camion perorînd împotriva privatizărilor şi a ungurilor. Şi totuşi în 2000 s-a produs şocul: PDSR a colaborat cu maghiarii şi a uitat tradiţionala alianţă cu PRM. Cu toate defectele lui Adrian Năstase (era să lichideze democraţia românească cît a fost la Guvern), are principalul merit aici. El a reuşit atunci să rupă cel mai mare partid naţionalist român din tabăra războiului. De atunci, Păunescu şi alţi cîţiva pesedişti naţionalişti par un fel de ulii buimaci care aşteaptă ca linia partidului să revină la matca din care a deviat. Colaborînd parlamentar cu PSD, maghiarii au obţinut mai multe drepturi decît cînd colaboraseră în Guvern cu CDR. Prevederi legale care isterizaseră pînă în 2000 talk-show-ul lui Marius Tucă, acel moderator care ar fi mîncat bozgori pe pîine dacă ar fi putut, au trecut în 2001, sub pana lui Cozmîncă, în noua lege a administraţiei, aproape fără comentarii. Năstase a manevrat cu înţelepciune situaţia cînd Guvernul maghiar de dreapta s-a apucat să împartă în Transilvania certificate de maghiar. Nu e prima dată cînd doar o ruptură în majoritatea războinică deblochează situaţia. Nu stînga israeliană a reuşit retragerea din Gaza, ci cel mai mare partid de dreapta. Supuşi la presiuni isterice permanente dinspre Vadim-Păunescu-Năstase, liderii CDR au fost timizi. Cu Vadim urlînd, oricum, ca un apucat şi un Păunescu adus la ordine, Năstase a făcut paşi curajoşi şi s-a asigurat de un aliat sigur la guvernare. Chiar prea sigur după părerea mea. Prin 2003 am vorbit cu un senator maghiar pe care îl întrebam de ce susţin în Parlament legi antidemocratice trimise de la Guvern. Mi-a făcut o listă lungă cu ce obţinuseră pentru comunitate după 2000. Ar fi interesant un studiu care să compare declaraţiile în opoziţie şi deciziile la guvernare ale PSD, în problema maghiarilor. Mă uitam la cei doi prim-miniştri la conferinţa de presă comună. Din aceeaşi generaţie, amîndoi foşti şi probabil viitori oameni de afaceri îmbogăţiţi fără să facă afaceri cu statul, amîndoi în topul milionarilor din ţara lor, discutînd despre infrastructură, investiţii, mediu, accesări şi euroegiuni. Dar, pînă la urmă, cine a fost primul în Ardeal? La naiba cu asta, păreau a spune, noi avem afaceri de făcut.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.