Stereotipuri

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Iconofobie jpeg

Am mai scris și în trecut despre oratorie, însă am evitat să mă refer la două stereotipuri de care această străveche artă e însoțită de-a lungul istoriei culturii și, cu precădere, în epoca modernă. Mă gîndesc, mai întîi, la stereotipul-scuză invocat, amintit, auzit, fredonat, identificat de diverși semeni de-ai noștri cu atîtea ocazii, încît a devenit, cred, în mentalitarul colectiv, principiu de existență socială. Ni se spune – nu-i așa? –, cu implicații lămuritoare, că un anumit individ important (o „somitate” de obicei, necesarmente într-un domeniu extrem de vizibil, deoarece, altfel, informația nu ar avea nici un sens) rămîne, orice s-ar zice, un stîlp al istoriei contemporane, dar este dezavantajat, bietul de el, în aparițiile publice, de o înnăscută inabilitate retorică. „Nu se dovedește un bun orator!”, declară, ritos, aplaudacii infatigabili ai respectivului, sugerînd, fără mari subtilități, că în amănuntul în cauză s-ar afla posibila receptare comunitară proastă a „faimosului” om. Se induce prezumția că audiența superficială nu vede, vai, dincolo de aparențele înșelătoare ale unei (sărmane!) prestații discursive, ratînd, iată, substanța incontestabilă, ideația remarcabilă, valoarea morală și umană a „excepționalului” ins. Iar asta nu este tot. Prejudecata „explicativă” sosește, la pachet, alături de o insidioasă ramificație „acuzatoare”, un al doilea „stereotip” așadar, stereotipul-blam. Noua prejudecată a fost, la rîndu-i, de atîtea ori teoretizată, menționată, impusă, asumată, încît, probabil, se bucură astăzi de o nemeritată prezență în conștiința grupului. „Așa-numiții buni oratori sînt, de fapt, impostori!”, afirmă, la fel de ritos, exsanguinații vorbitului public. „Retorii” eficienți reprezintă, în viziunea detractorilor, cel mult niște „actori” iscusiți, adică personaje de „suprafață”, cu talentul (desigur, nativ, venit din pronie divină și nu din munca personală) performanței scenice.  Se vădesc, mai devreme sau mai tîrziu, lipsiți de fundamentele intelectului veritabil și, mai ales, de virtuțile culturii adevărate.

Să admitem: conform logicii de mai sus, cei mai deștepți, mai erudiți, mai etici și mai fini pămînteni din istorie, de la noi și de aiurea, au fost și vor fi întotdeauna îngălații, agramații, incoerenții, defazații, tăcuții și derutații. Incapacitatea de a comunica, inteligibil, cu cei din jur ar deconspira deci un cod de „distincție” socială, un cifru de „efervescență” intelectuală, un semn de „ascendență” psihologică, socială, emoțională și – de ce nu? – chiar educațională. Impotența discursivă ascunde, eventual, „geniul”, în timp ce, oroare, excelenta prestație oratorică acoperă, șiret, „fariseismul” grosier. Bine, recunosc, nu trebuie să ne arătăm prea surprinși. Nu constituie aceasta singura aberație din interiorul mecanicii vieții. În fiecare clipă de „viețuire” telurică, din motive multiple, toate legate însă de biologia noastră limitată și limitativă, ne descoperim expuși erorilor de percepție. Trăim, din perspectivă filozofică, în relativismul fenomenologic al lui Edmund Husserl, iar, din unghi științific, în indeterminarea (incertitudinea) formulată matematic de Werner Heisenberg. Plutim în ambiguitate, ca să fiu mai precis, o ambiguitate transformată, pe parcursul evoluției, în cea de-a doua natură umană. În ciuda fatalității, nu avem cum să preluăm totuși (complet nedigerate cu instrumentarul hermeneutic) straniile stereotipuri deja descrise. Ce înseamnă, ultimativ, calitatea de „a fi un bun orator”? În mod automat, cîteva lucruri de importanță vitală în construcția unei personalități autentice. În primul rînd, cunoașterea perfectă a limbii în care te exprimi. Nu poți exersa, se înțelege, activitatea retorică fără a deține, în prealabil, o maximă competență lingvistică. Apoi, în al doilea rînd, oratorul – obligatoriu în raport cu onorabilitatea prestației sale publice – stăpînește, cu asupra de măsură, subiectul despre care vorbește. Are, prin urmare, cel puțin mai multă informație în materie, dacă nu chiar erudiție pură, decît cei cărora li se adresează, „controlîndu-i” prin relevanța materialului expus, i.e. prin substanță.

În al treilea rînd, bunul vorbitor deține virtutea coerenței, practic, „inima” unui discurs strălucit, cea care pompează „sîngele” autenticității în „venele” elocinței. Oratorul genuin e inteligent, demonstrîndu-și abilitatea de a comunica impecabil și de a se situa, simultan, pe o multitudine de „lungimi de undă”. Finalmente, el dezvăluie o senzorialitate singulară, „simțind” publicul, intrînd în subiectivitatea tuturor ascultătorilor și făcîndu-i empatici. Aici îi vedem puterea psihologică, acea „charismă” care rămîne o știință a seducției și dominării, întocmai precum mesmerismul, iar nu un atribut natural, ca frumusețea fizică bunăoară. De aceea, susțin că ar trebui să ne călăuzească o logică diferită în aprecierea oratoriei, rezumată de parafraza unei constatări antice: in verbo veritas.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.