Statul - ce fericire!

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Există, deja, consistente studii despre legătura dintre mersul economiei şi fericirea personală, ca să putem trage o concluzie: creşterea economică nu duce neapărat la creşterea fericirii, dar căderea economică chiar duce la nefericire. Probabil că motivul principal pentru care lucrurile stau aşa este legat de sentimentul securităţii personale. Prăbuşirea economiei în care trăieşti te face să te simţi vulnerabil, ameninţat şi dezarmat – drumul spre anxietate e garantat. De aici, nefericirea. Dar creşterea economiei nu consolidează sentimentul de siguranţă personală. Plusul de siguranţă vine, mai ales, din interior, din realizările proprii, din ceea ce faci cu mîna ta. Nesiguranţa şi nefericirea vin, însă, dinspre ceilalţi, din exterior – ceilalţi sînt infernul, după cum zicea cineva.

Dacă sînteţi de acord cu toate acestea sau, măcar, cu cea mai mare parte a lor, şi dacă sînteţi dintre cei care cred că preocuparea de căpătîi a statului este bunul mers al economiei, vă invit să ne gîndim împreună la influenţa pe care statul o poate avea asupra fericirii sau nefericirii noastre. Văd, uşor, cum apare prima obiecţie: este fericirea individului o treabă politică? Într-un fel (în cel mai profund fel de a înţelege politica), da. Toată lumea ştie fraza din Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite (1776), în care se enumeră, cu titlu de exemplu, cele trei „drepturi inalienabile“ ale oricărui om: viaţa, libertatea şi dreptul de a-şi urmări fericirea. Aparţinînd lui Jefferson, această idee are o origine disputată între experţi. Cei mai mulţi, cred că vine de la Locke, citînd pasaje din Scrisoarea despre toleranţă, Al doilea tratat de guvernămînt şi Eseu asupra intelectului omenesc. Alţii, dimpotrivă, că vine de la Leibniz (cu adevărat, dimpotrivă!). Se mai evocă, cu probe, influenţa directă a iluminiştilor scoţieni sau a juriştilor elveţieni (precum Jean-Jacques Burlamaqui, nedrept de puţin cunoscut şi recunoscut în România). Nu puţini sînt şi cei care cred că mai tînărul Jefferson a fost, de fapt, influenţat de mai vîrstnicul Benjamin Franklin, cînd a scris că înzestrarea de către Creator a oricărui om cu aceste „drepturi inalienabile“ este considerat un adevăr „evident de la sine“ de către semnatarii Declaraţiei. Ce vreau să spun este că teoria dreptului natural al oricui la căutarea fericirii circula prin cărţile şi minţile importante de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Aşadar, ea nu e o invenţie americană, ci o idee aflată deja în circulaţie în spaţiul gîndirii politice europene. Americanii au avut, doar, curajul de a o scrie într-un document politic fondator, de mare influenţă peste secole – reamintesc că, pentru cei mai mulţi istorici şi politologi, dar şi jurnalişti, oameni politici ori pur şi simplu cetăţeni de peste Ocean, Declaraţia de Independenţă are forţă politică egală cu cea a Constituţiei.

Aşadar, statul are obligaţia de a-mi proteja exerciţiul dreptului la căutarea fericirii. Capcana utopiei este, pentru spiritele abrupte, la un pas. Poţi extinde uşor afirmaţia aceasta pînă la „statul are obligaţia de a-mi asigura fericirea“. Şi, iată, utopiile de tip comunist de unde vin. Dintr-o exagerare. Dintr-o eroare. Prin urmare, statul nu trebuie să-mi suprime dreptul de a alerga după fericirea mea, deci trebuie să se străduiască, pe cît posibil, să mă lase în pace, atîta vreme cît şi eu îi las pe ceilalţi, inclusiv pe el, în pace. De altfel, pe măsură ce îmbătrînesc, ajung tot mai des la concluzia că fericirea adevărată, reală, tangibilă chiar în asta constă: să fii lăsat în pace. Dacă fericirea poetică, visată şi imposibilă este să ni se întîmple ceva anume, ceva fantastic, ceva minunat, ceva paradisiac, fericirea realistă, pe care o putem dobîndi şi pentru care chiar merită să luptăm, este exact aceea de a nu ni se întîmpla nimic, nimic, nimic.

Prefaţa unei cărţi recente dedicate istoriei fericirii se deschide cu un citat din Hegel (Prelegeri de Filozofia Istoriei): „Se poate contempla istoria din punctul de vedere al fericirii, dar istoria nu este solul în care fericirea creşte. Perioadele de fericire în istorie sînt exact paginile ei albe“. Cum nu am despre Hegel nici părerea pe care o avea Schopenhauer, nici părerea pe care o avea Popper, voi lua în serios spusele sale şi voi deduce că momentele pe care istoria nu catadicseşte să le consemneze, momentele cele mai neinteresante pentru istorie sînt chiar momentele de fericire. Aşadar, ne-ar trebui un guvern care să nu ne facă să simţim că sîntem parte a istoriei. Cum toate guvernele ne spun că fac o treabă istorică şi se străduiesc să rămînă în istorie, vă anunţ, dragii mei, că fericirea e foarte, foarte greu de atins. Recitind acest text constat, un pic nefericit, că e greu să spui despre fericire ceva ce să nu se ştie deja. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.