Spiritul timpului şi firea lucrurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

În anii ’90 ai secolului trecut, cînd România părea să se instaleze pe traiectoria unui comunism dinastic de tip nord-coreean, Polonia era admirată ca un exemplu de curaj şi de tenacitate în lupta pentru extinderea zonelor de libertate din interiorul „sistemului“. Pe unguri îi admiram pentru că avuseseră curajul să se revolte în 1956. Pe cehi pentru că încercaseră să reformeze socialismul din interior în 1968. Admiraţia se prelungea pentru unguri şi cehi în ciuda faptului că în ambele ţări, pînă la urmă, tot marele frate de la Răsărit îşi impusese voinţa. Pe polonezi însă, mai ales după 1980, cînd s-a format sindicatul liber Solidaritatea condus de Lech Walesa, îi vedeam şi ca pe nişte posibili învingători, reprezentau speranţa în „lagărul comunist“.

Între 1976 şi 1980, cît am fost student, şi apoi după 1980, cînd am început să mă formez ca scriitor, Polonia era un subiect de discuţie aproape zilnic. Faptul că la Vatican se afla un papă polonez amplifica aura contestatară a Poloniei. Dinspre Polonia venea un aer de libertate şi prin artiştii ei. Nimeni nu rata la Bucureşti filmele lui Wajda, iar cîţiva dintre actorii lansaţi de el deveniseră vedete europene, cum a fost cazul cu Daniel Olbrychski.

În Europa noastră de Est, Polonia era altfel, ca să-l parafrazez pe istoricul Lucian Boia. Ceea ce mi s-a confirmat foarte repede şi la faţa locului, în 1980, cînd am reuşit să călătoresc în Polonia. Aveam 24 de ani şi acea călătorie a fost o veritabilă revelaţie, de fapt a fost o primă ieşire în Occident. Vizitînd Varşovia, Cracovia, Torun şi Gdansk, mi-am dat seama că Polonia era, spre deosebire de România, prin cultura şi creativitatea ei, o componentă integrală a trunchiului occidental, că vasele sale comunicante duceau în mod natural spre Occident şi nu prin convertire, ca în cazul românilor.

Evoc toate aceste lucruri pentru că, astăzi, Polonia este arătată cu degetul ca şi cum s-ar îndepărta de valorile occidentale sau, în orice caz, de modelul de societate promovat de Bruxelles. Noua victorie la legislative a partidului Lege şi Justiţie pare să confirme acest lucru, şi anume că, din 2015 încoace, Polonia navighează împotriva curentului. Spiritul timpului le cere europenilor să regîndească, ba chiar să deconstruiască noţiunile de familie, naţiune, gen, rasă, identitate, tradiţie, economie, şi să adopte noţiuni noi precum multiculturalism, toleranţă, deschidere, globalizare, identitate multiplă… Spiritul timpului se mai arată foarte critic cu „bilanţul“ istoric al omului alb, este generos cu revendicările tuturor minorităţilor şi foarte înclinat să adopte gîndirea politică corectă ca pe un baraj împotriva oricăror forme de discriminare, rasism, antisemitism, homofobie, islamofobie sau xenofobie.

Spiritul timpului se izbeşte însă, uneori, pe teren, de firea lucrurilor. Recunosc că ambele concepte sînt vagi. Iar firea lucrurilor răsună ca o sintagmă chiar mai greu de definit decît spiritul timpului. Dar ambele mi se pare necesare ca să înţelegem ceea ce se întîmplă în Europa noastră cea de toate zilele.

Spiritul timpului pare să fie contestat în ultimii ani de majoritatea electoratului din Marea Britanie, Italia, Austria, Ungaria, Slovacia, Polonia… Trebuie oare taxaţi aceşti contestatari în mod automat de retrograzi, reacţionari, populişti, antieuropeni, ultraconservatori şi chiar mai rău decît atît, de fascişti? În mod instinctiv mă nemulţumesc conceptele precipitate.

Polonia, de exemplu, navighează din 2015 încoace în altă direcţie decît cea indicată de busola Bruxelles-ului. Fără să dorească desprinderea din Uniunea Europeană, precum Marea Britanie, Polonia pare să-şi revendice, în mod democratic, dreptul de a păstra anumite legături cu trecutul, cu „familia tradiţională“, cu ideea de naţiune… Formaţiunea condusă de Jaroslaw Kaczynski are o altă viziune şi în privinţa economiei, o viziune mai puţin liberală şi mai puţin deschisă marilor corporaţii internaţionale. În presa franceză, toţi editorialiştii recunosc că politica socială a lui Kaczynski a dat rezultate, că speranţa a revenit în Polonia în regiuni care păreau sinistrate, că unii polonezi se întorc chiar din străinătate întrucît oportunităţile din ţara lor sînt mai numeroase ca niciodată de la căderea comunismului. În paralel, însă, i se reproşează liderului de la Varşovia tentaţia autoritaristă, controlul exercitat asupra culturii şi asupra mediilor de informare, agresivitatea cu care denunţă revendicările homosexualilor, refuzul de a accepta cotele de imigranţi propuse de Uniunea Europeană…

Oare este această Polonie, pe care am admirat-o atît de mult în tinereţea mea, pe cale de a adopta un model mai puţin generos cu drepturile individuale şi cu libertatea de expresie în schimbul unei vieţi mai bune? Să fi resimţit polonezii, în anii guvernării liberale de dinainte de 2015, ceea ce au simţit ruşii în perioada Elţîn, şi anume că sînt preferabile ordinea şi autoritatea decît o democraţie ultraliberală care permite îmbogăţirea peste noapte a oportuniştilor şi vidarea de energie a ţării?

Într-un fel, Polonia a fost un laborator pentru întreaga Europă de Răsărit la ora la care voia să se desprindă de comunism, şi este şi acum, cînd vrea să se desprindă de capitalismul sălbatic şi de dictatura pieţelor. Numai că lipseşte în prezent o dimensiune, acea viziune despre libertate cu care ne hrănea în anii ’80 şi ’90. În Franţa, editorialiştii scriu cu o anumită prudenţă despre Polonia, ei simt că această ţară a devenit în mod durabil noua dilemă a Europei. Iar unii comentatori dau de înţeles că nu tot ceea ce face şi ceea ce spune Jaroslaw Kaczynski ar fi condamnabil din start…

Dar poate că, în estul Europei, firea lucrurilor are o altă formulă istorică decît în Occidentul avansat, de unde şi rezistenţa mai mare faţă de un spirit al timpului al cărui ton a fost dat întotdeauna de Occident. Metaforele şi conceptele vagi sînt uneori ca nişte surse de oxigen mental, te ajută să respiri mai bine, deşi nu-ţi explică totul.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.