Ne exasperează incompetența acestor socialiști care administrează țara. Sînt sigur că nimeni nu contestă cuvîntul „incompetență“ în acest enunț, dar cred că unii cititori ar putea avea rezerve la cuvîntul „socialiști“. Totuși, eu cred că ceea ce avem acum ca guvernanță, din punct de vedere economic și administrativ, plus această puternică politizare a Justiției, este socialism real, românesc și pe această opinie se bazează sensul rîndurilor care urmează. Nu am acum loc să argumentez, poate o voi face în viitor dacă e nevoie, dar vă invit să acceptați această convenție, anume că Puterea de la București este socialistă, pentru a vedea mai departe argumentul meu prin asemănare.

În SUA, recentele alegeri parțiale au adus la rampă o nouă vedetă socialistă. Se numește Alexandria Ocasio-Cortez (pe Twitter @AOC), are 29 de ani și n-a făcut mare lucru în viață pînă acum – CV-ul ei este tipic pentru un activist. Are gură mare, susține toată ideologia tare a noului socialism (egalitate radicală, statul să dea tot, gratuități universale, jos bogații!, ecologism absolut, LGBT, feminism etc.) și e din cale afară de ambițioasă. Dacă asculți ce spune, îl vezi pe Bernie Sanders ca pe un politican centrist și echilibrat. Poporul o adoră, bineînțeles: a cîștigat aceste alegeri, primele la care a participat, în circumscripția nr. 14 din New York, cu un zdrobitor 78,2%. Oamenii noi în politică, poporul e fericit!

De cîțiva ani, megacorporația Amazon a plănuit construirea unui al doilea cartier general în New York: birouri și un fel de campus al afacerii. Proiectul, uriaș, a ajuns într-un stadiu de negociere destul de avansat, iar orașul New York nu avea de ce să nu fie generos – o asemenea dezvoltare a afacerii Amazon însemna locuri de muncă, plus înflorirea altor afaceri, mai mici sau mai mari, pe orizontală. Cum se întîmplă în America, oficialii orașului au negociat cu Amazon și au oferit unele avantaje corporației în schimbul investiției. Printre acestea, o deducere de taxe de 2,8 miliarde de dolari, pe următorii zece ani. Calculul municipalității arăta că, în urma acestui sprijin, ar fi obținut beneficii de 27 de miliarde de dolari din taxele ce s-ar fi strîns de pe urma dezvoltării proiectului.

Nu trebuie să fii cine știe ce expert, ci doar un om cu mintea la el ca să știi că asemenea avantaje se acordă astfel: compania face investiția, începe să angajeze oameni, dezvoltă afacerea și, după aceea, pe parcurs, municipalitatea returnează gradual, din taxele pe care i le percepe, deducerea agreată. La mintea cocoșului, veți spune. Ei bine, mintea socialismului înfierbîntat nu e a cocoșului.

Iată ce a urmat: grupuri civice și politicieni de nou val, cu Alexandria Ocasio-Cortez în frunte, au contestat proiectul din diferite motive. Mitinguri, social media, declarații politice, în fine, tot arsenalul tînărului socialism s-a dezlănțuit pentru cauză. O mai veche militantă de stînga remarca, un pic uluită: „Pe vremuri manifestam împotriva războiului din Vietnam, acum manifestăm împotriva locurilor de muncă“. În fine, vremurile se schimbă. Față cu uriașul val de contestări publice, Amazon a renunțat la proiect. Ei bine, tînăra Ocasio-Cortez, fericită de o asemenea victorie, a vorbit imediat de pe baricada pe care stă neîntrerupt: „Dacă am decis să cheltuim 3 miliarde pentru această afacere, am fi putut decide mai bine să investim cele 3 miliarde în circumscripțiile noastre. Am fi putut angaja mai mulți profesori. Am fi putut repara metroul. Am fi dat locuri de muncă multor oameni cu acești bani.“ Primarul Bill de Blasio a trebuit să o corecteze, jenat, pe colega lui de partid, noua stea democrată: municipalitatea nu dă 3 miliarde de dolari corporației Amazon, ăștia sînt bani care se vor scădea din taxele pe care corporația urma să le plătească, dar cum Amazon nu mai continuă proiectul, nu mai vin taxele și, dacă nu mai vin taxele, nu mai există deducerea. Interesant este că agresivitatea tinerei Congresswoman nu alege: căci toată administrația New York-ului e democrată, iar șeful Amazon, Jeff Bezos, este, la rîndul lui, un susținător al partidului. Că îi atacă și pe ai ei, sînt sigur, place susținătorilor lui Ocasio-Cortez. Problema, însă, nu e deloc politică. Sîntem în fața unui caz de crasă incompetență socialistă. De ce „crasă“? Pentru că o asemenea necunoaștere a modului în care o administrație lucrează cu deducerile fiscale nu este deloc un savantlîc. De ce socialistă? Pentru că resortul acestei incompetențe este o orbire ideologică (mai precis, ura împotriva corporațiilor) și nu simpla ignoranță.

Această întîmplare, care îmi readuce în minte faimoasa scenă cu un prim-ministru și un ministru de Finanțe, tot tineri și tot socialiști, încolțiți de un odios președinte „de dreapta“, pentru că făceau bugetele țării și habar n-aveau cine e „MTO“, adăugată avalanșei de OUG emise în ultimii ani de guvernul PSD, îmi spune ceva despre noua generație de politicieni de peste tot. Dar îmi mai spune și altceva. Îmi spune povestea contorsionată de „love-hate“ a visului socialist despre bani. Socialiștilor de speța Ocasio-Cortez, care în varianta mai murdară se regăsesc din plin în grupul care conduce azi România, urăsc banii atîta timp cît sînt ai altora (eventual ai corporațiilor) din simplul motiv că nu i pot cheltui ei cum vor. Aceiași bani, dacă sînt luați de la cei care-i au și vin spre cuferele lor, sînt foarte buni. Așadar, rămîne cum zicea doamna Thatcher: „Problema socialiștilor este că, la un moment dat, se termină banii altora“.

P.S. Între timp, un ONG newyorkez a afișat în buricul orașului un outdoor enorm pe care scrie: „25.000 de locuri de muncă pierdute pentru NYC. 4 miliarde de dolari pierduți ca salarii. 12 miliarde de dolari pierduți ca activitate economică. Thanks for nothing, AOC!“. Pe Twitter, AOC o ține pe-a ei: știe bine cum e cu taxele corporațiilor, ea a avut dreptate de la cap la coadă.